tag:blogger.com,1999:blog-18949492171357244482024-03-14T09:08:00.909+02:00Aceea din '97,,Şi a fost seară.
Şi a fost dimineaţă.
Dar asta a fost demult.
Şi o singură dată...''Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.comBlogger226125tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-40155460146910820792017-05-24T23:17:00.001+03:002017-05-24T23:17:13.555+03:00Miraj
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Se-așează o pasăre
la fereastra mea</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Cu tăcerea
copilăriei surdo-mute</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Nu m-aștept la o
alinare, la un cînt</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Dar o simt – își scutură
aripa rece</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Și dispare.</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<br /></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Lumina se scurge
agale pe sub pleoape</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Cade și ea, cu
vrajbă, în mormînt</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Îi aștept revenirea
cu obrajii tremurînd…</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Dar vine ceasul cînd
mă mîngîie pe gene, blînd</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Și dispare.</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<br /></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Mama e precum o
salbă de tristeți și rugăciuni</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Zîmbește mereu și
nu-i pot răspunde nicicînd</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Se uită la mine, se
uită la ceas</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Nimeni, nimic nu
spune.</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Dar vine la urmă,
obosită și matură</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Surîsul ei adînc
mă-nfioară</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Cu buzele
descătușate… abia-mi murmură.</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Și dispare.</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<br /></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Mă strînge umil, la
pieptul său, Melancolia</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">O veche consoartă
aproape depărtată</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Cu un șirag de
perle ce par că s-au topit,</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Îmi îngînă blesteme
și-i mulțumesc pentru vioară</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Dar cînd îmi simte
sărutul, mă uită, mă reneagă</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Și dispare.</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<br /></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Și dacă simt că
pînă și bălțile putrezi au devenit lut,</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Nu mai există speranță
în agonia seacă a vremii</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Nu mă mai petrece
nici o umbră de înviere</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Atunci El devine consolarea, cu suspinu-I lipsit de identitate</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Are flori în mîini
și-n Spirit ce nu trebuie udate nicidoată</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Se-ndură să mă
gîdile cu daruri și cu harpe, </span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Cu îngeri molatici
pe care nu-i cunosc;</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Cinstim pe rînd cei mai
virtuoși munți cu pașii noștri,</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Iar la o privire
către Lume, de sus, văd Melancolia!</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">Mi-atinge Domnul obrazul din
suflet și întreabă: doare?</span></div>
<br />
<div style="line-height: normal; margin: 0px;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; margin: 0px;">…Și dispare…</span></div>
<b></b><i></i><u></u><sub></sub><sup></sup><strike></strike>Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-81362089338171495932017-05-20T15:55:00.000+03:002017-05-20T15:58:31.714+03:00Marea fără țărm, tăcerea<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Vino, să te înconjor cu tăcerea
mea,</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Căci promit solemn și cu buzele
strînse</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Nu
mi-ai reproșa nimic, vreodată, iubite!</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Și
de vei o face, ai să te-ntorci curînd -</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Așa
face zurbagiul cînd se satură de cîntec,</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Vine
și se-așează... în marea de pustiu!</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Și
pustiul îl primește... în și mai tainică tăcere,</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Pentru
că ai mai multă nostalgie, iubite,</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Mai
multă nostalgie decît un ascet sordid,</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Zvîrcolit
în chin amar, prin turnuri de exil,</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Pentru
că ai mai multă nostalgie, iubite,</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Decît
un zbor al unei păsări în declin.</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Și
pentru că răzbați în visul meu de-apururi,</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Răzbați
urlînd, bătînd un ritm anevoios</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Cu
tîmplele-ți deștepte și inima din lacrimi</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Cu
mîinile de alb – cu pieptul tău de patimi</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Așteptînd
să te șterg din linia orizontului</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Sufletului
meu – loc murdar, dar ne-ntinat</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">De
nimeni, niciodată...</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Pentru
că pînă-n ziua de azi, cînd te-auzii iar</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">M-am
rugat să te înconjor cu tăcerea mea.</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">De
vei dori, de vei lăsa un ceas din trupu-ți</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- Atît
de ceresc, de serafim - să-l închin tăcerii,</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Nu
vreau a ști – mila ta ar inhiba făptura</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br /></span></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: left;">
<span lang="RO" style="margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Și-n
loc de liniște, te-ar înconjura aștri ludici</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span lang="RO" style="line-height: 115%; margin: 0px;"><span style="color: #cccccc; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Și iară te-ai depărta pribeag, nevăzut de mine...</span></span></div>
<span style="color: black; font-family: "times new roman" , "times" , serif; font-size: x-small;">
</span><b></b><i></i><u></u><sub></sub><sup></sup><strike></strike>Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-17144654979181442552017-05-19T15:23:00.001+03:002017-05-20T14:49:05.812+03:0019.05.2017<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Mișcarea lumii m-amețește,</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>De aceea, i-am spus
,,adio”</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Căci e o fantezie
lugubră</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Pe care n-am chemat-o,</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Nedorind a-i
respira aerul vreodată.</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Are ochii mici și
moi,</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Și mă privește
străin </b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Cînd dorm zilele
deșarte -</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>E ca o moarte
conștientă</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Ce stă continuu,
nevorbită</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Întru paloarea
obrajilor mei.</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Abia acum, în
plinătatea întunericului</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>O aud reproșînd cu
murmur înghețat:</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>,,Nu mai e loc și pentru al tău blestem!”</b></span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Mîine am să sparg
leagănul simțirilor,</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Las lemnul putred
la o groapă</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Unde se-aud ecouri
de păsări năucite,</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Mame triste care
n-au cui să mai ofere</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Firimituri cu
dragoste și-un ciripit candid.</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Și mîine, am să tac
precum o piatră</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Întrupată-n visul
meu de voluptate</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Pe care îl pictam
neștiutor la naștere</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Departe de trista
mișcare-a lumii.</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Se mai înnoptează
un suflet</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Care plînge,
plînge-a secetă</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Seamănă c-o salcie
deasupra bălții</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Încăpățînată să se
mai oglindească.</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Dar cui îi mai pasă
de moartea unui fir de lumînare?</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Cine-ar mai tresări
dacă buruienile ne-ar încolți?</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Doar vitejii, cei
în chip de înger cu sufletul</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: xx-small;"></span><b></b><span style="font-size: large;"></span><br /></div>
<div style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: large; margin: 0px;"><b>Care nu se-ntreabă
cît de lung e drumul prin pucioasă.</b></span></div>
<b></b><i></i><u></u><sub></sub><sup></sup><strike></strike>Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-84173658121275057482017-05-10T00:03:00.003+03:002017-05-10T00:03:47.819+03:00Testament fără sfîrșit
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Tristețea mea chemase ploaia</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Dar nici unul dintre ei nu știa...</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Și stăteau singuri, tare singuri</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Dincolo de ferestre, bîjbîind</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Dimpreună cu întunericul –</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Iar acesta le vorbea mereu,</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Dar nimeni nu înțelegea.</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Urma să-i înghită ploaia</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Doar frigul de sub gene,</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Cînd lacrimile se uscau.</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Dar ploii îi era lehamite.</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Timpul trecu de mult,</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Și tot se întrebau:</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Oare mai există ceva dincolo de cer?</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Luminile agitate din pumnii de ceară</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Nu-i trezeau din visul mincinos!</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Nu realizați cît de singuri sunteți</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Cînd pașteți pe un cîmp-miraj,</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Cînd pur și simplu, existați,</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Dar rămîneți străini pentru Lume.</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Vă admir buzele cînd susțineți profund</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Cum marea e a voastră, și aerul, și nopțile,</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Boltă unduitoare a negării singurătății...</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Detest <span style="margin: 0px;"> </span>curajul de
a privi un surîs în oglindă,</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Frumusețe mesianică <span style="margin: 0px;"> </span>ați putea întrezări</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Dar nu vedeți singurătatea cum zîmbește?</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Nu voi cuteza din a rîde împreună cu voi</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">În timp ce gîndurile se topesc</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Precum carnea de război,</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">N-am de gînd să vă zgudui cu nemiluire soarta</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Într-un colț nevăzut și-amar stau și vă spun...</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Dar, mereu, singurul drum a fost...</span></i></div>
<br />
<div align="center" style="line-height: normal; margin: 0px; text-align: center;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; margin: 0px;">Singurătatea</span></i></div>
<b></b><i></i><u></u><sub></sub><sup></sup><strike></strike>Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-75644339997486181952016-11-09T21:50:00.003+02:002016-11-17T12:35:29.610+02:00,,...și singurătatea, care mă calcă pe picioarele inimii, pe suflul greoi și gîndul rătăcit... pe care o văd în fiecare seară, cînd clipa m-aduce la fereastră, să citesc în picurii de ploaie... printre care, a deznădejdii respirație, pare de fum - e stingerea unei candele cuminți. Trecătorii văd, întorc capul, speriați de apariția lucie și calmă de la pervaz, evită gîndul că exist; apoi se leagănă și ei pe străzi într-un vaiet auzit doar de mine, să uite de haloul vieții, proscris la naștere pentru fiecare. Mă doare singurătatea, că aș urla... iar inimii i-aș amputa membrele dulci și inocente, nedemne de asemenea trup. Sunt în orașul meu cel drag, unde centenarii copaci tind să-mi vorbească mereu, ori de cîte ori mă priponesc sub crengile adînc sculptate în noapte... Toamna îi ia la ea, asta văd, ca o bună mamă, tristă în resemnarea ei, ce nu se obosește nicicînd să-și spele unica rochie de postav, și nici ea n-ar mai vrea să existe, parcă... Se simte la fel de părăsită, sorbind frunzele lor, agitînd firele buruienilor rămase, vlăguind o ploaie aspră deasupra fiecărui suflet. E momentul ei de glorie, să îmbrace natura pînă atunci vie, cu visul ei rănit, de nimeni tăinuit vreodată...<br />
Nu pot număra toate vremile în care am scris despre această încîntătoare prezență, un anotimp al morții, care pentru toți ochii ignoranți de afară, pare extrem de urîtă și legiuitoare. Puțini își dau seama de faptul că omul melancolic se preface într-un suflet mic, îngeresc, atunci cînd asistă la scurgerea timpului peste natură, simte compasiunea și curajul de a viețui pe mai departe, întrucît se confundă cu frunza strivită din fața-i, și-și spune că nu mai poate fi singur, toată energia ei pierdută plăsmuindu-se peste ființa sa; astfel, nu am mai spune că e pierdută, nu se strecoară nici în pămînt, nici în atmosferă, ci în gîndul sălbaticului, al singuraticului, al nedoritului, al celui care așteaptă pe un culoar întunecat, privind în gol, imaginîndu-și lumina unui amurg care alintă la întîmplare stoluri de corbi.”Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-26406882158971426132016-06-25T02:24:00.001+03:002016-06-25T22:35:46.025+03:00In the highlands of Darkness<div style="text-align: center;">
<i>In the highlands of Darkness</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Whispers are growing...</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>In the highlands of Darkness</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>I am watering again flowers of tears...</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>With glances from a distant past.</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>In the highlands of Sorrow</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>I forgot my simple lure</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Gods from there wanted me</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>To embrace the skin of solitude.</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>One day,</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>On the hill of Forgiveness</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>I kneeled and praying,</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>My flowers of tears dissolved.</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Then a dream veiled my face</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>And made me see another light</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Where, another hill comprised</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Petals of my darling's soul...</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>And they gently touched me</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>With the warmest blood</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>And they grievened called me</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Asking if I miss the road...</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>The road of our eternal love.</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>In a blink of light</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Through the new, pale</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Blossoming flowers of tears,</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>The end was my falling</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>From the hill of Forgiveness.</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>When I wanted to touch</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>The revelation, the dream</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Which was veiling my unseeing face</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>I swore then, my darling returned...</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>But I found myself standing</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>Inert, again</i></div>
<div style="text-align: center;">
<i>In the highlands of Darkness.</i><br />
<i><br /></i>
<i>One memory of a God,</i><br />
<i> From the highlands of Sorrow</i><br />
<i>Hums ironically to me a tale</i><br />
<i>About dreams that I must deny</i><br />
<i>In their profane and reduced beauty!</i><br />
<i>My words are faint, dried of meaning</i><br />
<i>Rotten as autumnal leaves...</i><br />
<i>But a choir down in my diseaded mind</i><br />
<i>Tells me once more to savour the dream.</i><br />
<i><br /></i>
<i>The battle is giving</i><br />
<i>Between the hills of a Poet's Life</i><br />
<i>Where the weapons are his Soul's strings...</i><br />
<i><br /></i>
<i>In the hills of Darkness she shouts:</i><br />
<i>I will never need you again, Land of nothingness.</i><br />
<i>And the Darkness laughed...</i><br />
<i>In the hills of the Sorrow she sung:</i><br />
<i>I will never let you absorb me again, Land of Tears.</i><br />
<i>And the Sorrow sighed...</i><br />
<i>In the hills of Forgiveness she cried:</i><br />
<i>I will never recognize you again, Land of Sense.</i><br />
<i>And the Forgiveness soaked her hand...</i><br />
<i><br /></i><i>To the hills stand upon them all</i><br />
<i>She quietly flied away...</i><br />
<i>Tasting again the reverie of her darling,</i><br />
<i>Which gave her a sweet lie to die for,</i><br />
<i>Making her forgetting the poor unshared love.</i><br />
<br />
<i><br /></i>
<i><br /></i>
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-81916892614094450202015-12-23T20:02:00.001+02:002015-12-23T20:07:11.603+02:00Albatroșii<div style="text-align: center;">
Năuci, albi și tremurînd</div>
<div style="text-align: center;">
Albatroșii plîng în depărtare.</div>
<div style="text-align: center;">
Aripile lor leșină greu</div>
<div style="text-align: center;">
Peste spumele sărate</div>
<div style="text-align: center;">
Și sub ochii unor copii </div>
<div style="text-align: center;">
Ce dorm tăcuți pe țărm</div>
<div style="text-align: center;">
Se-nalță în spectre de lumină.</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
Ei sunt într-un dans cu moartea</div>
<div style="text-align: center;">
Ce nu suportă amînare</div>
<div style="text-align: center;">
La reflux își aud duhul</div>
<div style="text-align: center;">
Zbierînd natura ce-i așteaptă</div>
<div style="text-align: center;">
Unde vor putea să răsufle</div>
<div style="text-align: center;">
În copaci, ca și-ntre valuri</div>
<div style="text-align: center;">
În ceruri, ca și-ntre ale aerului bătăi de aripi</div>
<div style="text-align: center;">
În iubire, ca și-n oroarea nopții.</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
Cîrpiți, molateci și frugali, </div>
<div style="text-align: center;">
Acum plîng mila raiului</div>
<div style="text-align: center;">
Și fug de-aceasta-n mucegai</div>
<div style="text-align: center;">
Își ascund ochii cu aripile</div>
<div style="text-align: center;">
Și pier iară, încet și mut</div>
Mai lini decît secunda,<br />
Mai goi decît gheața<br />
<div style="text-align: center;">
Așteptînd scăldarea-n negrele maree.</div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-49372437273374320662015-11-03T23:44:00.000+02:002015-11-03T23:44:54.486+02:00Gînd clandestin<div class="_2cuy _3dgx">
Dacă pietrele străbunilor ar vorbi, s-ar ridica dintre leșurile amăgite, și, fără nici o taină, ar îndrăzni să ne spargă timpanele sufletului cu adevăruri care par să moară. Moartea lor zace scufundată în conștiința omului rău-voitor, care dintotdeauna a căutat rezon nemerniciei lui - un aspect ce dăinuie viu dincolo de o posibilă definiție a condiției umane! </div>
<div class="_2cuy _3dgx">
Acele adevăruri răsunătoare ne-ar aminti de tăcerea noastră prostească, de timpul petrecut în putreziciune spirituală, de secundele glorioasei ipocrizii, dar, mai ales, ne-ar aminti, de lucrurile care așteptau de un îndelung timp să fie valorificate, trăite cu o inimă care SIMTE, dar și cu o alta care GÎNDEȘTE - inimi cum ar fi vrut și poetul Grigore Vieru să aibă.</div>
<div class="_2cuy _3dgx">
Răul, ghicesc eu, a apărut odată cu omul - a îndrăgit revoltătoare minciuni sub formă de ,,taine romantice”, perpetue, în înăuntrul lui pentru început, iar mai apoi, către lumea exterioară, ajungînd să simtă doar teamă și nerecunoștință față în față aflat cu licărul divin, căzut de sub aripile îngerești, originare, acolo unde acesta a fost dat să fie. Și uitați, astfel, începe moartea seculară a adevărurilor, pămînteși ce-i drept, căci acestea mai pot fi dezgropate doar cu mîinile unor oameni chinuiți de trudă și iubire, de pasiune și frumoasa conștiință a eternității!</div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-41362374564334347142015-06-20T20:04:00.000+03:002015-06-24T13:46:53.847+03:00Capitolul II. - Frămîntările doamnei R.<div style="text-align: left;">
<span lang="EN-GB">Zorii zilei care urmau s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>se împr<span style="font-family: Times New Roman;">ăș</span>tie <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i la fereastra Évorei n-au mai putut fi v<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>zu<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>i de <span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">ochii limpezi și triști ai</span></span><span lang="EN-GB"> acesteia. La sfînta or<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>a r<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>s<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>ritului ea înc<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>d<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>inuia în lumea viselor, cu </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">pleoapele</span></span><span lang="EN-GB"> </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">atîrnînd</span></span><span lang="EN-GB">, întuneca<span style="font-family: Times New Roman;">te</span> de atmosfera mortuar<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>a c<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>m<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>ru<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ei, dezvelit<span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span>i la fel de înfrigurat<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>ca în restul nop<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ilor. Mai erau doar cîteva ore pîn<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>la înmormîntarea Olg<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>i.</span><br />
</span><span lang="EN-GB"> </span></div>
<div style="text-align: center;">
*</div>
<span lang="EN-GB">
Somnul nocturn îi uscase perna de lacrimi <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i sufletul de neîn<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>elegere. Atunci cînd nu putea s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>își analizeze st<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>rile pentru a g<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>si explica<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ii, spiritul lua locul min<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ii <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i acesta dicta negre<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>it în toat<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>fiin<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>a ei. Lacrimile îi sp<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>lau neîn<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>elegerea, lini<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>tind-o, urmînd s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>priveasc<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>mai atent <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i îngîndurat ceasurile care ar fi venit. Înainte de prev<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>zutul somn lung, în muzica pic<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>turilor de ploaie, își tr<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>gea sufletul, goal<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, pe marginea patului. Lumina dulce <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i pal<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>a candelei îi îmb<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>ls<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>mau întregul trup <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i foile caietului în care scria cu gîndul la Luca: <br />
,,<i>Priveghiul domni<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>oarei Olga lu<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>sfîr<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>it. Mîine, pe 19 septembrie vor suna ultimele clopote pentru ea; de fapt, este trecut de miezul nop<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ii - <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i chiar ast<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>zi va începe s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>le aud<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>din ceruri, desf<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>tîndu-se împreun<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>cu îngerii. I-am cunoscut fratele... în care n-am avut încredere nici o clip<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>. Nu sem<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>nau deloc, tr<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>s<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>turile copilei erau virgine <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i idolatrice, iar ale lui, u<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>or aspre <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i confuze. De ce confuze? Parc<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>se mulau dup<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>st<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>rile mele... </i><br />
<i>Dar neîncetat<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, ciudata scînteie putea fi v<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>dit<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>undeva prin adîncul ochilor lui, una de c<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>utare, dar <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i o lini<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>te p<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>trunz<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>toare cum nici un om nu mi-a mai oferit. I-am spus c<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>regret moartea surorii lui, dar în esen<span style="font-family: Times New Roman;">ță </span>m-am bucurat de întîmplare. Olga merita acea tihn<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>a Raiului, sufletul ei sigur c<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>uta iubire... <span style="font-family: Times New Roman;">Ș</span>tiu c<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>n-am s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>m<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>trezesc mîine la timp pentru înmormîntare, de aceea, <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>tiu <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i pericolul în care m<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>aflu, acela c<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>poate n-am s<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>-l mai întîlnesc vreodat<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>. Dumnezeu nu a vrut s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>ne întîlnim întîmpl<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>tor, doar ca s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>ne am<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>geasc<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>. <span style="font-family: Times New Roman;">Ș</span>i am încredere în El. El ne va conduce unde trebuie. <br />
</i><i>Sper s<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>-i trimi<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>i lui Luca, Doamne, un semn de la mine, s<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>-i spui c<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>regret dispari<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ia sa! - a<span style="font-family: Times New Roman;">ș </span>fi vrut s<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>-i amintesc s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>aib<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>grij<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>de inima lui, p<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>rea c<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>are nevoie.<span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> Este pentru prima oară cînd mă bucur că nu-mi mai pot auzi gîndurile din pricina ploii...</span></span></i><span lang="EN-GB">”</span><br />
Nu multe zile precum cea a priveghiului îi ofereau prilejul de a-<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i manifesta instinctele, de a comunica, de a se inspira pentru scrierile ei. Sim<span style="font-family: Times New Roman;">ță</span>mintele domni<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>oarei soseau <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i se dep<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>rtau de sufletul s<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>u, atît de fugitiv <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i imprevizibil, încît luptele interioare de odinioar<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>deveneau seculare, bîntuindu-i pîn<span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span>i vie<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ile precez<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>toare. <br />
Noaptea îi cutreiera interiorul Évorei<span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> </span></span><span lang="EN-GB">într-un mod straniu <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i obositor, abundînd în nenum<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>rate st<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>ri - voluptate, delir, team<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, lini<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>te, scîrb<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, bucurie, nepl<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>cere; era nimicit<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>de ele pe rînd, ca <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i cînd ochii s<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>i de pas<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>re vie disp<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>rur<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, iar aripile îi erau tacticos jupuite, pan<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>cu pan<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, de c<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>tre energii str<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>ine. </span><br />
Peste noapte, doamna R. l<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>u<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>a deschis<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>în camera Évorei. Neobosit<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, își f<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>cea apari<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ia din cînd în cînd lîng<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>patul ei, ca o fantom<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, mîngîind-o atent pe cap, s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>nu o trezeasc<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>. Nu îi era absolut necesar<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>prezen<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>a la restul funeraliilor. Uit<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>parc<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>de tot. Sim<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ea o intens<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>durere dup<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>cele petrecute, nu atît pentru Olga, cît pentru amintirea presim<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>irilor ei cu privire la dispari<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ia so<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ului. Se întreba ce putea gîndi <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i sim<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>i Évora dup<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>travaliul de azi-noapte, fiindu-i team<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>de starea ei deprimant<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>din zori. Își a<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>eza gîndurile despre înmormîntarea la care nu va fi prezent<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, întrucît frumoasa ei nepoat<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>nu ar fi putut s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>se trezeasc<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>devreme.<br />
Nu avea s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>reînvie nimic în acea diminea<span style="font-family: Times New Roman;">ță</span>. Ploile m<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>runte <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i dese întunecau r<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>s<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>ritul; norii își mutau aburul lesne pe cer, vîntul treierînd iar <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i iar crengile plopilor<span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> de pe alee</span></span><span lang="EN-GB">. </span></span><br />
*<br />
Évora se trezi cutremurată. Își șoptea însăși rugăciuni de preaslăvire a Domnului că a scos-o din acea reverie cumplită care parcă nu mai lua sfîrșit. Săruta crucea de pe noptieră și o strîngea la pieptul ei.<br />
Își simți pulsul de la încheietura mîinii, se ciupi, luă o bomboană de pe marginea patului, încercînd să își astîmpere gîfîiala obositoare. Soarele modest trimitea pe pămînt cîteva raze, printre picurii de ploaie.<br />
Visase scena din noaptea priveghiului, cînd se afla în pragul ușii de la intrare împreună cu mătușa ei, de parcă se regăsea din nou în același loc, strămutîndu-și privirea în aceeași parte, către sicriu, însă unde nu se afla chipul Olgăi, ci al lui Luca.<br />
<span lang="EN-GB">Visul continu<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>cu priveli<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>tea de la fereastr<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span> care nu mai încadra un apus <span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">așa </span></span><span lang="EN-GB">cum v<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>zuse în realitate, ci </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">o ploaie cu </span></span><span lang="EN-GB">odioase cheaguri de sîng</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">e în loc de picături; se răzvrăteau din ceruri înspre </span></span><span lang="EN-GB">p<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>mînt, mi<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>cîndu-se m<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>nunchiuri </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">precum trupurile viermilor</span></span><span lang="EN-GB">, zdrobite de din<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ii unor mon<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>tri f<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>r<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>chip.</span><br />
</span>Coșmarul încetase în momentul în care Évora simți răcimea sordidă a buzelor lui Luca.<br />
Nu mai apucă să scrie în caiet întîmplarea, deși ar fi simțit nevoia, ca să facă mai bine deosebirea între vis și realitate; avea de gînd să păstreze tăcerea față de doamna R. Merse în baie pentru toaleta de dimineață și privindu-se în oglindă își aminti de înmormîntarea Olgăi la care nu ajunse.<br />
În cameră era lăsată să zacă în surdină melodia unei viori, pînă cînd Évora ar fi fost pregătită pentru întîlnirea cu doamna R., însă notele muzicale nu puteau acoperi cu nici un chip gîndurile neîndurătoare. Înainte de a părăsi camera, Évora simți să privească aleile prelungi care dispăreau în orizont împreună cu pomii ale căror frunze începeau să se prăvălească, lăsînd în urma lor dulcea culoare arămie a morții. Moartea naturii era liniștitoare pentru ea, căci atunci însăși ființa ei avea răgaz de înviere.<br />
Coborî scările încercînd să pară voioasă, dar pe la jumătatea drumului, sunetele clopotelor bisericești o opriră. Sunau prelung, tînguitor. Évora se propti în perete, zîmbind amar. Realiza faptul că ultima lopată de țărînă fusese aruncată; își aminti cît se bucură pentru libertatea spirituală a Olgăi. Cu cît se apropia mai mult, cu atît sunetul unui plîns de femeie se putea simți mai apăsător.<br />
*<br />
După ce coborî, o văzu pe doamna R. întinsă pe scaunul cu spătar oval, cu o hîrtie albă în poală. Părea devastată, surescitată de durere și gînduri. În mînă îi atîrna țigara și lîngă scrumieră ședea o sticlă pe jumătate goală de vin roșu. Cărțile ei magice stăteau împrăștiate pe măsuță. Évora se repezi către sticla de vin, o luă cu ambele mîini și o duse în beci. Privi cărțile magice și strîmbă din nas. Lăsa în urma ei o femeie plîngînd tot mai supărător. Fără să scoată vreun cuvînt, Évora, liniștită, se întoarse, luă un scaun și se așeză în fața mătușii ei.<br />
- De ce insiști să îți faci rău, mătușă? întrebă ea cu ochii mari, dînd de înțeles că vrea s-o asculte.<br />
Doamna R. încercă să-și potolească plînsul, se șterse cu batista, o îndreptă către gură și-și șterse și buzele de pielea moartă. Oftă adînc și începu să vorbească amar.<br />
- Copilă... Sper să nu te superi, dar nu mai putem ajunge la înmormîntare. Te-am lăsat să dormi pînă mai tîrziu, pentru că știu cît ești de obosită și chinuită... spuse ea, împăciutor, făcînd pauze lungi între cuvinte. Olga... a fost deja îngropată. Dumnezeu s-o ierte! conchise cu o lacrimă plină de milostenie în ochi.<br />
Évora se simți atunci vinovată, însă știa că va merge cît de curînd să-i viziteze mormîntul pentru a aprinde lumînări. Ar fi vrut să meargă chiar atunci, să îl caute pe Luca; nutrea că ar mai sta încă lîngă crucea surorii sale. Nu spuse nimic. Văzînd cît de amar și trist se căiește mătuși-sa, începînd să plîngă iar, Évora merse la ea și îi cuprinse capul în mîini, lipindu-i-l de piept. Se gîndea că are nevoie de ea, și nu ar fi fost drept să plece în căutarea tînărului la astfel de ceas. Cu toată superficialitatea ei, îi era dragă doamna R. Își îngrijise nepoata de cînd era în fașă, oferindu-i o educație aleasă și toate bunurile de care avea nevoie ca să crească frumos. Dacă se afla ceva profund în ființa ei, probabil ascunse de Évora, deși, doamna R. nu putea fi cunoscută altfel decît colerică. Încerca s-o mîngîie, să-i aline durerea cu mîna ei mică; de altfel, Évora nu oferea astfel de tratamente calme, împăciuitoare, însă în acel moment presimțea că mătușa le merită. <br />
- Da... S-o ierte, mătușă... gîngurea Évora într-un oftat, cu ochii pierduți, neîncetînd s-o mîngîie pe suferindă.<br />
Doamna R. îi simțea căldura și nu dorea să se mai dezlipească din sufletul ei de-atunci. Se gîndea că acest lucru parcă i-a lipsit dintotdeauna, nu banii, nu rafinamentele, nu relațiile și cochetăria, ci căldura sufletului.<br />
Cît Évora își consola mătușa, privi hîrtia albă din poala acesteia și degetele ei mînjite cu cerneală neagră. Penița zăcea căzută pe albul gresiei. Simțindu-și făptura vulnerabilă din brațe, Évora ar fi vrut să îi șterpelească din poală acel document care mai mult ca sigur, în mintea domnișoarei, era o scrisoare. Dorea să afle cărei ființe i-ar scrie cu un grav alai de lacrimi. Évora însă așteptă să își mai revină, nu spuse nimic, gîndind că o astfel de pățanie nu-i va fi necesară. Doamna R. părea că ascunde ceva, dar Évora socoti că dacă într-adevăr dorea să ferească scrisoarea de ochii ei, oricît de vulnerabilă și înciudată ar fi, nu putea lăsa hîrtia atît de aproape de nepoată. Fata așteptă momentul potrivit întrebărilor.<br />
Cu ocazia acestui gînd, doamna R. intuise curiozitatea fetei și privi brusc hîrtia de după brațele Évorei. O strînse puternic o dată, apoi îi dădu drumul ferm și îi zise:<br />
- Îți mulțumesc, draga mea dulce! Mă simt altfel acum... lăsă privirea în jos și zîmbi printre riduri. Nu știu cum, dar altfel! Nu mă așteptam la acest gest din partea ta. Mi-ai făcut un mare bine... spuse doamna R., clătinînd din cap ca și cînd nu-i venea să creadă.<br />
Évora se depărtă de scaunul mătușii, dorind să șadă într-al ei. Își așeză mîinile pe genunchi, continuînd:<br />
- Știu ce înseamnă tristețea, mătușă. Pari că tu așteptai ceva, te-a răpus ceva astăzi. Niciodată nu te-am mai prins într-o astfel de stare. Te-am mai zărit plîngînd, dar fără să știi, căci tu plîngeai în continuare. Ar trebui să-ți intre bine în cap faptul că băutura nu e un refugiu, și dacă este, e mizer, nedemn de tine! Îmi vreau înapoi mătușa senină și realistă de odinioară.<br />
Évora credea că ar fi îmbunat-o pe mătușă vorbind atît de elegant și persuasiv cu ea, impunîndu-i o anumită stare de revenire, ca să-i poată mărturisi despre scrisoare fără să fie nevoie de întrebări.<br />
- Tu ești o persoană caldă și capabilă de foarte multe lucruri, copila mea! Sunt mîndră să te am, să te cresc, spuse doamna R., încercînd să-și potolească plînsul. Dar băutura, să știi, e doar un mod de a-mi îneca lacrimile. Sunt mai slabă de felul meu, și nu am de gînd să mă schimb. După ce beau, de obicei nu vreau să văd pe nimeni și adorm, făcu o pauză de gîndire, ștergîndu-și lacrimile. Oamenii sunt diverși, draga mea, cu toții știu cuvîntul Domnului, dar cu toții preferă să aibă calea lor, să își asume.<br />
Évora nu era în stare să gîndească. O măcina cu adevărat strict gîndul scrisorii, nu cauza durerii mătușii. Începea să-și imagineze lucruri imposibile, cum că Luca chiar ar fi murit și mătușa ar fi știut ce durere mare și cumplită ar fi suferit nepoata ei dacă ar afla; gîndea că poate vrea s-o pregătească de vești îngrozitoare, ori poate Luca inventase o poveste despre ei doi, îi ceru fata în căsătorie printr-o telegramă iar doamna R. n-ar fi putut concepe un asemenea lucru, motiv pentru care ar fi izbucnit în plîns. <br />
Évora lăsa în urma ei o tăcere adîncă. Se trezi cînd un mic impuls de scîrbă o lovi. ,,<em>Cine sunt eu să mă pot gîndi la așa ceva?</em>”. Doamna R. începu să se liniștească sub privirile nepoatei.<br />
- Știu ce spui, mătușă. Dar acum, mai mult și mai sincer ca niciodată, aș vrea să cunosc motivul supărării tale, răspunse justițiar Évora.<br />
- Supărarea mea e una singură, Évora. Este vorba despre unchiul tău, zise ea, cu gura și mîinile tremurînde.<br />
- Se va întoarce într-o zi, doar ți-am promis. Doar Dumnezeu știe dacă e bine, dar eu sunt sigură că va fi acasă, lîngă noi, la un moment dat. Iubirea lui pentru tine e foarte puternică și asta îl ține în viață. Ți-amintești? Eram amîndouă lîngă el cînd a mărturisit aceasta. De atunci, unchiul Ollaf a rămas un măreț exemplu masculin pentru mine, zise Évora amintindu-și de Luca, simțind un nod amarnic în gît.<br />
Doamna R. surîse; o privi în adîncime, măsurînd parcă fragmente anevoie revărsate din spiritul copilei.<br />
<span lang="EN-GB">- Cu mine se întîmpl<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>ce se întîmpl<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, Évora, <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i se întîmpl<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>zilnic, dar mai bine <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>tiu ce se întîmpl<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>cu tine! doamna R. își privi nepoata cu ochi iscoditori.<br />
Évora se feri. Încruci<span style="font-family: Times New Roman;">șă </span>mîinile, în spirit de glum<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i întreb<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>:<br />
- Nu mai spune! Tare-s curioas<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>a <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>ti. Ce se întîmpl<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>cu mine?<br />
Doamna R. rîse <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i-<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i încruci<span style="font-family: Times New Roman;">șă ș</span>i dînsa bra<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ele. F<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>cu o pauz<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>de gîndire, b<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>tu teatral din picior <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i oft<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>.<br />
- Cre<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>ti... Iar sufletul este pe cale s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>zboar<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>. Vrea s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>simt<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>iubire, s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>îmbr<span style="font-family: Times New Roman;">ăț</span>i<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>eze, s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>împart<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>aripile proprii cu un alt suflet, chiar dac<span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span>i acela ar avea aripile sale, spuse ea, împachetînd scrisoarea, a<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>ezînd-o pe mas<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>. Eu sunt b<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>trîn<span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span>i înc<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>mai suport fr<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>mîntarea, tu îns<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>nu <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>tii cum s-o por<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>i <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i te macin<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>fiecare cuvînt, fiecare gînd... Ghinionul este c<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>am o nepoat<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>atît de receptiv<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, <span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">se amuză</span></span><span lang="EN-GB"> ea. </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">Nu știu dacă ceilalți pot simți, dar eu te pot citi... Atît de bine... </span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">- Tu m-ai ajutat să înfloresc, nu mă miră deloc. O legătură s-a înfiripat, propriile energii se comportă altfel, probabil își transmit capriciile.<br />
</span> </span><span lang="EN-GB">Évora încerc<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>rîd<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>ca s<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>-<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i ascund<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, cît de bine se poate, acele taine ale sufletului. Nu s-ar fi putut deschide în fa<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>a m<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>tu<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>ii pîn<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>nu <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>tia ea îns<span style="font-family: Times New Roman;">ăș</span>i ce se petrece în interior. <br />
- <span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">Dar e </span></span><span lang="EN-GB">cu neputin<span style="font-family: Times New Roman;">ță </span>s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>te în<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>eleg, m<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>tu<span style="font-family: Times New Roman;">șă</span></span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">, continuă ea.</span></span><span lang="EN-GB"> </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">Mi-ai vorbit</span></span><span lang="EN-GB"> de parc<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>tu n-ai avea suflet vulnerabil. </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">Totuși, </span></span><span lang="EN-GB"> m<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>bucur c<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>te-am f<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>cut s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>crezi asta, zîmbi ea larg. <span style="font-family: Times New Roman;">Ț</span>i-ai mai revenit</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">!</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">
</span></span><span lang="EN-GB">- Da, mi-am mai revenit<span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">, copilă! Abia acum pot spune că îmi simt tălpile atingînd pămîntul, spuse ea, frecîndu-și fruntea cu două degete. </span></span><span lang="EN-GB">Nu <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>tiu cum ai f<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>cut, dar m-ai reînviat, zise ea, îndep<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>rtînd c<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>r<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ile magice cu podul palmei. Cred c<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>se nume<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>te ,,încurajarea sufletului”.</span><br />
</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">- Oricum s-ar numi, ești în siguranță lîngă mine. Secretul tău va fi în siguranță. O așa mare dragoste nu merită grăită oricui. Doar dacă n-ai să mă lași să vorbesc un pic cu Domnul despre asta! În rugăciune piere orice secret, cuvintele ei devin însele o taină mirifică.<br />
</span> </span><span style="font-family: Times New Roman;">Doamna R. oftă. Privi obosit în spatele ei, către fereastră, iar mai apoi către nepoata sa. Părea că se simte urmărită, ori își aminti că așteaptă de mult timp pe cineva. Lumina dimineții încerca să înfrumusețeze încăperea. </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> simți și ea un gol amarnic în piept, cutezînd să ofteze mult mai lung și tînguitor decît femeia care urma să i se destăinuie.</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">- Scrisoarea asta... Nu știu dacă ar merita să fie auzită de tine. Este mult prea siropoasă, plină de amănunte care îți vor da de gîndit. Cred că nici nu mă voi mai recunoaște citind-o acum.<br />
</span><span lang="EN-GB">Amîndou<span style="font-family: Times New Roman;">ă <span lang="RO">zîmbiră</span><span lang="EN-GB"> </span></span>discret, cu vag<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>pl<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>cere în ochi. Doamna R. înc<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>era trist<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, ascundea motivul durerii ei din acea zi, poate din toate zilele. Évora <span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">încuviință; intuia</span></span><span lang="EN-GB"> c<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>este doar o mic<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>parte din travaliul lacrimilor ei. A<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>tepta cu ner<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>bdare s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>asculte notele sufletului m<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>tu<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>ii, plin de o muzic<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>deosebit<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>. </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">Deseori se</span></span><span lang="EN-GB"> întreba dac<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>a judecat-o gre<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>it în tot timpul acela.</span><br />
Doamna R. lu<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>o pozi<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ie demn<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, își arcui spatele, cu degetele tremurînde încercînd s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>despacheteze scrisoarea. Evita s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>își treac<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>ochii peste primele slove<span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">.</span></span><span lang="EN-GB"> Évora privea cum muta <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i str<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>muta nervos peni<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>a, de pe mas<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, la ea în poal<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, apoi în c<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>limar<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, apoi în cutia cu celelalte peni<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>e. Presim<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>ea un profund regret pentru ceea ce avea s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>aud<span style="font-family: Times New Roman;">ă.</span></span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">Cînd degetele ei osoase desfăcu telegrama, le trecură peste prima pagină, încercînd să-și înghită lacrimile, să-și lase îmbăiate buzele uscate de ele.<br />
<span lang="EN-GB"><span lang="EN-GB">,,<i>Scumpul meu Ollaf...</i><em>O nou<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>zi m<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>leag<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>de arz<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>toarea rîvn<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>de a te reîntîlni, de a-<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>i auzi vocea suav<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, de a fi sub aripa ta puternic<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>. Sus, mica noastr<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>fat<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>doarme dus<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, ne<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>tiind c<span style="font-family: Times New Roman;">ă peste domnișoara </span>Olga <span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">respiră deja maldăre de țărînă</span></span><span lang="EN-GB">. Ar fi vrut s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>o vad<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, îns<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>e mai bine s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>uite de tot <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i toate. A luat parte la prea multe înmormînt<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>ri înc<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>de copil. Acolo nu este nici un strop de iubire... Poate doar f<span style="font-family: Times New Roman;">ăță</span>rnicie <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i interese ascunse, regrete pentru fiin<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>e care doar în ceasul muririi sunt privite cu cea mai frumoas<span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span>i cald<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>umanitate. Sunt desp<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>r<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>iri evidente. Eu... Zilele trecute am mers </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">iară </span></span><span lang="EN-GB">la cimitir</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">. Tind să aduc cu mine și să las unele scrisori lîngă o piatră rece și anonimă, lespezi uitate de un car de ani. Așa aleg să te cred de la un timp - mort, și nu supărat pe mine, reîntregit cu o altă familie</span></span><span lang="EN-GB">; am urcat dealul plîngînd de oboseal<span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span>i confuzie. Iar am min<span style="font-family: Times New Roman;">ț</span>it-o pe Évora, spunîndu-i c<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>îmi vizitez prietenele. O mint aproape mereu, murind încetul cu încetul de ru<span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>ine, întrebîndu-m<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>pîn<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>cînd va mai dura disperarea. </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">În locul acela singuratic</span></span><span lang="EN-GB">, pe pietrele </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">gri </span></span><span lang="EN-GB"> ale colinei abrupte, </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">ori de cîte ori se așterne o altă toamnă, un văl gros de ceață încearca să-mi</span></span><span lang="EN-GB"> r<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>pea</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">scă </span></span><span lang="EN-GB">fiecare b<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>taie a inimii, aruncîndu-le dincolo de gîrla ce </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">arată</span></span><span lang="EN-GB"> z<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>mislit<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>din pucioas<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>. </span></em><br />
<em>
</em><br />
<em>Te revedeam în fiecare trunchi de copac, cu crengile înmuiate <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i tremurînde. M<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>opream în loc <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i îți <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>uieram numele de înger. Apoi m<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>trezeam din reverii <span style="font-family: Times New Roman;">ș</span>i s<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>rutam crucea de la gît, închinîndu-m<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>, cerînd mil<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>ca s<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>nu înnebunesc prea curînd. M<span style="font-family: Times New Roman;">ă </span>învîrt <span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">de ani de zile </span></span><span lang="EN-GB">într-un cerc punctat de literele singurei întreb<span style="font-family: Times New Roman;">ă</span>ri: <<</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">De ce încă </span></span><span lang="EN-GB">te ascunzi de mine?>>.</span></em><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"><em> N-ai mai venit pentru că te-a întîmpinat moartea? Merg fără știrea nimănui în acel loc gol și retras, crezînd că iubitul de tine se află în pămînt. Te-am înmormîntat cu amintirea chiar în acel loc. Cînd ajung acasă, scriu din nou și mă rog să apari în calea mea, dincolo de giulgiul ferestrei. Fiecare colț din mine tremură cît îți scriu, iar și iar. A devenit o obișnuință, ca un fel de jurnal despre durere și dragoste, simțăminte față de care nu mai am scăpare. Sunt sigură că tu, dacă ai ajuns spirit acum, te plimbi în jurul meu în timp ce scriu, și vezi fiecare literă, citești orice cuvînt în care sădesc dorul meu amarnic, și ți-e milă... Dar un spirit ca tine mă poate simți dinainte de a pune penița pe hîrtie, știe cum mi-ar face bine să-mi vărs întristarea, ori poate știe și cînd mă va răpune din nou dezolarea. Dacă știi tot și vezi tot, de ce nu vii aici, să mă ajuți, să mă scapi de matricea răului, de ce nu îmi cruți ochii tulburi și fierea grea ce abia mai suportă vinul? Moartea nu ne-a despărțit!</em> <em>Vălul ei lugubru n-o să poată acoperi o dragoste atît de mare, doar vezi.</em> <em>Încerc să cred că ești în mine și scrii odată cu mine, citești odată cu mine. Te voi aștepta pe acest pămînt atît cît îmi este sortit. Biata Elena știe, și cred că și ea ar fi făcut la fel cu tot sufletul ei rece, nu doar pentru că suntem surori... Ești un om minunat, Ollaf.</em></span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Times New Roman;"><em>Post Scriptum: ...cînd am ajuns printre morminte, căutînd locul îngropării anumitor amintiri, în acea zi ceața se ridicase și o adiere caldă îmi lovi obrajii zgribuliți. Soarele trimise cîteva raze tot drumul înapoi spre poartă. Cerurile și astrul îmi zîmbeau... Poate dumneata îmi zîmbeai? Îmi amintesc că închisesem poarta cimitirului cînd a trebuit să plec și ceața se strînse la loc, încetul cu încetul. Totul continuase cum și începuse în dimineața aceea, trist și umed, de parcă nici nu ar fi avut loc înseninarea despre care am scris. Sunt oare semnele divine?...”</em></span><span style="font-family: Times New Roman;">Tonul vocii doamnei R. fusese pașnic și solemn, întrerupt la răstimpuri de lacrimi mari, calde. Femeia citi rar, calm, de teamă să nu își piardă cumpătul ori să omită vreun cuvînt. Ploaia începu să cadă dincolo de geam cînd vorbi despre vizita ei la cimitir. </span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">
</span><span style="font-family: Times New Roman;">Atunci </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> cunoștea partea importantă a poveștii; fusese marcată în acea zi de singurătatea vorbelor citite, de ecoul sumbru și rece al încăperii ce reproducea parcă inexact sunetele femeii îndurerate. Vremea era în asentimentul lor. Amîndouă se simțeau apăsate de suferința interioară, care se răsfrîngea anevoie în inima vegetației, urmînd ca și aceasta să se dezlănțuie. Tăcerea se așternu, întreruptă de un oftat cuprinzător. ,,<i>Așa este și iubirea, </i></span></span><i><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">... un cumplit oftat înecat într-un ocean de tăcere</span></span></i><span style="font-family: Times New Roman;">”.</span><br />
<br />
<span style="font-family: Times New Roman;">*</span><span style="font-family: Times New Roman;">Se făcuse tîrziu. Deși nu era ora după-amiezei, crepusculul părea că începe să se arate. Pendulul bătu ora patru. </span><span lang="EN-GB">Évor</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">a își simți obrajii ca pete de argilă peste care, șiroind, rîuri negre de supărare și neplăcere se revărsau. Pierdu noțiunea timpului. Trupul ei zăcea înțepenit pe un taburet într-o îngîndurare tristă. O întrebare îi cutreieră frenetic mintea: <i>cine este Elena? </i></span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">Ritualul se scurse într-o zi, și parcă tot nu era îndeajuns. Se așternu seara, păsările își reprimară cîrîitul, foșnetul aripilor pierzîndu-se în depărtări. După ce nepoata doamnei R. se liniști, aceasta întrebă lucid și aspru:<br />
- Eu mai am o mătușă, așa-i? Cine este sora ta, Elena? <br />
Doamna R. zîmbi laconic, frecîndu-și degetele peste ochi. Înghiți în sec de cîteva ori, și senină, îi răspunse:<br />
- Cred că a sosit momentul, copilo. Voiam să omit acele fraze în care pomenesc despre ea, însă mi-am spus că dacă am lăsat garda jos cu privire la Ollaf și durerea unei mari iubiri, care poate nu te va afecta atît de tare, am hotărît să afli și despre Elena... Elena este mama ta.</span></span><span lang="EN-GB">Évora<span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> făcu un gest zbuciumat, împingîndu-se în scaun parcă fără voia ei, dintr-un instinct sălbatic, ca și cînd cineva i-ar fi înfipt un țăruș în inimă. Doamna R. așteptă apariția unei înseninări desăvîrșite pe chipul </span></span><span lang="EN-GB">Évor</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">ei. Fata se ridică și tremurînd, începu să ridice degetul către mătușa ei speriată, pregătită de umilințe cumplite, strîngînd în mîini crusta lemnoasă a scaunului:</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">- Tu! M-ai mințit, mătușă... Și n-am să ți-o iert în vecii vecilor! M-am gîndit și răzgîndit, înșelat groaznic de tare în privința ta, iar pentru asta regret! Sunt o imbecilă, o nenorocită, mătușă... încheie ea într-o liniștire amară, întreruptă de un plîns chiaun, aproape isteric.<br />
</span><span style="font-family: Times New Roman;">Doamna R. se repezi către </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">, fără discernămînt, voind doar s-o cuprindă în brațe, s-o oprească din fuga ei nebună, vorbindu-i frenetic și șușotit, printre lacrimi, în ureche:</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">
</span><span style="font-family: Times New Roman;">- Nu te mai răzvrăti, </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">! urlă doamna R, zguduind copila din brațele ei. A venit timpul să știi povestea, ești mare, pentru Dumnezeu! Elena e moartă, este sora mea, ea a vrut să rămîi cu mine, pentru că înainte de moarte ea însăși mi te-a lăsat, a vrut să fii în siguranță și să nu afli nimic niciodată, a dorit să te învăț despre iubire... zise ea, încercînd oprească zbaterile fetei. </span></span></span><span lang="EN-GB">Évora<span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> simți că îi plesnește sîngele urcat pînă-n tîmple; oprindu-se, urlă scurt:</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">- Destul!... Destul, femeie! Îndepărtează-te de mine acum.<br />
</span><span style="font-family: Times New Roman;">Doamna R. se depărtă, cu ochii mari, schimonosită de spaimă. Teroarea nu încetă pînă nu începu să vorbească. </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> plînse cu vorbe murmurate, ghemuindu-se lîngă scaun, pe podeaua rece. Deodată, se ridică mîhnită, își aruncă peste față un pahar cu apă, începînd să-și mîngîie fruntea. Doamna R. o privea tristă, abținîndu-se din plîns, sperînd că va reveni la normal, voind să fie iertată. </span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">
</span><span style="font-family: Times New Roman;">- Nu mai înțeleg nimic. Mai bine mi-ai fi ascuns toată viața acest lucru... încercă </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> să vorbească. De ce a murit... De ce eu nu am știut? De ce n-am meritat să o cunosc? </span></span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> întreba toate acestea cu o frenezie nemaiîntîlnită. Vreau să cunosc totul acum, mătușă, înțelegi?</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">Încrucișă mîinile, își privi mătușa cu mînie în ochi, șezînd înapoi în scaun, strîngîndu-și părul lung și negru într-un coc.<br />
- Povestea, destinele din poveste sunt foarte încîlcite, draga mea... grăi doamna R., măsurînd cuvintele și gesticulînd calm, ca și cînd aceasta era gata să se ofere pe sine. Dacă mă lași să-ți povestesc, va fi altfel, ne vei înțelege pe fiecare în parte, și se așeză pe marginea scaunului, cu mîinile împreunate. Tu ai apărut pe această lume... din flori de îndrăgosteală inocentă. <br />
</span><span style="font-family: Times New Roman;">În ochii </span><span lang="EN-GB">Évor</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">ei se citi dîrzenia, dar și fărîmițe de speranță care tindeau să creadă că aducerea la cunoștință a poveștii îi va conferi o schimbare - poate mai multă liniște. </span></span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> ridică bărbia, în semn de încuviințare. Doamna R. continuă.</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">- N-ai de ce să fii mînioasă. Mama ta a fost o femeie foarte bună, de aceeași vîrstă cu mine. Cînd ai împlinit tu un an, ea s-a sinucis. Cred că ai realizat... Ollaf este tatăl tău, omul pe care îl iubesc atît de tare, și din nefericire, omul care se atașase nespus de mult de Elena, suferind enorm în cele din urmă. Ea a fost mai mică decît mine cu șapte ani. Față de Ollaf, era o tînără splendidă, în căutarea unei iubiri cum doar în cărți se pot întîlni. A fost o femeie foarte inteligentă de altfel, care a dorit să urmeze cursuri de specialitate în domeniul matematicii, însă bunicii tăi nu au avut cum s-o ajute. S-a descurcat singură pînă l-a întîlnit pe domnul Ollaf, care se atașase de ea; îi oferi și un sprijin material optim. Se căsătoriră în secret, urmînd să apari tu. Dar timp de un an, eu și Ollaf rămăsesem singuri, îmi povestea despre cît de insipid se simte în preajma Elenei; aceasta visa la iubire, dar cînd era pe cale s-o trăiască, dădea înapoi. Tatăl tău simțea că nu mai poate ajunge cu adevărat la sufletul ei după ce născuse. Eu de cînd îl văzusem începui să sufăr, simțeam căldura sufletului și tendința aceea de a se oferi pe sine, lucruri la care rîvneam și în fața cărora nu puteam rămîne stană de piatră.</span></span><span lang="EN-GB">Évora<span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> ascultă pierdută, înmărmurită. Se încumetă să întrebe:</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">- Și cum ai ajuns tu în sufletul lui? Mama ce nu avea, de fapt?<br />
- Ai răbdare, copilă, spuse doamna R., ridicînd un deget. Mamei tale îi lipsea afecțiunea. Absolut toată o acorda copilului ei, chiar ție, iar mai apoi se cufunda în ale ei, în școală, în griji viitoare. La un moment dat, îi interzisese lui Ollaf să se mai apropie de tine. Văzîndu-l ignorat și supărat, am început să-l descos. El nu a ripostat, ba din contră, a dorit să mă cunoască mai bine. Ne-am împărtășit pasiunile și ideile, sentimentele, și începea să-mi spună că apreciază mult maturitatea mea, prin preajma-mi simțindu-se împlinit. <br />
</span><span style="font-family: Times New Roman;">Doamna R. închise ochii. Știa că trebuia să îi spună în ce condiții a murit mama ei. </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> se gîndi la același lucru. Își trecu mîna prin păr și iar se încumetă să întrebe:</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">- Cum a murit mama?<br />
- Nu știu cum se întîmplă, dar după un an de ignoranță din partea Elenei și de fascinație între mine și Ollaf, mama ta s-a sinucis. Într-o vară merse la mare singură. Cunoscînd-o, ea nu știa să înoate, și mă gîndeam adesea că poate a fost un accident... Dar ea sigur ne văzuse pe mine și pe Ollaf cochetînd, chiar dacă încercam să ne ascundem simpatia și alte sentimente mai puternice. Eu cred că gelozia a omorît-o... conchise doamna R. cu un glas hipnotic.<br />
- Și dumneata cum îndrăznești să fii atît de senină în astfel de explicații? Nu-ți simți conștiința încărcată? </span><span style="font-family: Times New Roman;">- Numai Dumnezeu știe ce a fost în sufletul meu. Au trecut aproape nouăsprezece ani, </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">. Trebuie să gîndești faptul că eu v-am iubit mai mult decît orice pe lume, necondiționat. Pe tine și pe Ollaf de cînd ați apărut, iar pe Elena... Nici nu îți pot explica în cuvinte. Tu n-ai de unde ști, nu ești și nu vei fi în sufletul meu, ca să vezi, dar Dumnezeu, </span></span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">... Apoi cît am plîns, umăr lîngă umăr, împreună cu amarul de Ollaf? Lacrimile acelea cred că ne-au spălat pe veci de păcate. Dragostea noastră, să știi, nu s-a putut întrupa niciodată. Ne-am respectat reciproc, dar dragostea a fost nețărmurită. Te-am îngrijit ca pe propriul copil, </span></span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">. Am sădit în tine tot ce trebuia să îți ofere Elena, care acum nu mai e...</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">
</span><span style="font-family: Times New Roman;">Doamna R. merse în beci, luînd o altă sticlă de vin, neîncepută. O desfăcu în fața nepoatei și umplu două pahare pînă la refuz. Îi înmînă fetei cupa cu un vin roșu ca sîngele. </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> nu se împotrivi, înmuindu-și buzele în el. Se așternu seara. Femeia o privea cu drag în veșnica ei întristare, temîndu-se de alte lacrimi sau răzvrătiri.</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">
</span><span style="font-family: Times New Roman;">- Îți mulțumesc că m-ai ascultat, </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">. Știu că vei înțelege. Nu am vorbit noi două prea mult, dar simt că știi ce reprezintă adevărata iubire. Îți sunt ca o mamă, simt ceva de nedescris pentru tine și cei ce nu mai sunt, continuase doamna R. ca să nu o întîmpine iară agonia.</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">- Nu mai simt nimic, mătușă, acum, spuse ea, privind golul din vinul ce reflecta chipul ei. Știu doar că povestea asta încearcă acum să-și facă loc în mine și mi-e greu s-o primesc, s-o accept. Nu credeam că mi s-ar putea întîmpa mie așa ceva. Te voi prețui mereu, indiferent de consecințe, cel puțin pentru educația și mediul oferite.<br />
- Ți-ar plăcea să vezi niște fotografii? </span></span><span lang="EN-GB">Évora<span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> făcu ochii mari, așezînd pe măsuță paharul pe jumătate golit de vin. Se apropie de doamna R. și o îmbrățișă sincer, într-un suspin chinuitor. Se depărtară, apoi merseră împreună în fundul camerei, șezînd pe un fotoliu mare. Doamna R. oftă, scoase de sub saltea un album mare cu fotografii. </span></span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> îl știa pe de rost. La un moment dat, se opri în dreptul penultimei pagini. Sub o foaie de plastic, neagră, se afla poza Elenei. </span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">
</span><span style="font-family: Times New Roman;">Portretul ei era ușor șters de timp, însă chipul imortalizat era alb și strălucitor ca al unei zîne. Ochii păreau desenați cu funingine, buzele frumos conturate, somptuoase, își regăseau firea și pe chipul fiicei sale. Pletele ondulate îi brăzdau umerii ca dîrele de abanos. </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> o privi, o mîngîie și o strînse la piept, murmurînd ca pentru sine. Doamna R. îi mîngîie părul, atingîndu-i obrazul drept cu o palmă osoasă și rece.</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">- Vezi cît de tînără și splendidă era? Tu ai părul și buzele ei... Chipul de marmură al cui ar putea fi?</span><span style="font-family: Times New Roman;">- Cred că al lui Ollaf... cuvîntă tristă </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">.</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">Doamna R. abia își stăpîni zbuciumul, chicoti cu drag la urechea nepoatei sale, strîngîndu-i iarăși trupul șifonat în brațe.<br />
- Doamne, mătușă... Ce poveste!... Pot lua fotografia mamei în cameră?<br />
</span><span style="font-family: Times New Roman;">Doamna R. încuviință. Își mîngîie nepoata pe creștet și îi sărută mîinile mici. </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> mulțumi, făcu la fel, anunțînd că se va retrage, că-i foarte obosită, putînd să mai povestească doar următoarea zi. Mătuși-șa era îngrijorată, dar se gîndi că un timp singură îi va face bine </span></span><span lang="EN-GB">Évor</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">ei, pînă va analiza și se va obișnui cu trecutul familiei lor. Pe lîngă acestea, ziua trecu inimaginabil de repede. Stelele împrășitau energie luminoasă și caldă precum aburul unui felinar palid din parc. Cerul se învineți și el de înghețul propriului plumb.</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">*</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">
</span><span style="font-family: Times New Roman;">Pentru </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">, ziua continuă aidoma, chiar dacă se înnoptase. Nu avea să doarmă acele ore. Își îmbăie trupul, deznădăjduită. Se îmbrăcă în dantela unei rochii albe de noapte. Întinsă pe pat, se gîndea la toată învălmășeala trecutului ei, care de fapt nu făcea parte din propria viață și experiență, însă putrezeau în urma ei sub forma unor secrete provenite din spiritul dătător de viață, iar acest lucru se arăta nespus de important pentru ea. Privi fotografia mamei ei, pierdută, analizînd fiecare por, întrebînd-o unde se află, de ce a părăsit-o. Poate nici pe ea n-o cunoscu nimeni...</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;">Cu lacrimile șiroindu-i din nou obrajii, trase draperiile de catifea, lăsînd doar fereastra întredeschisă; dorea ca răcoarea nopții să se strecoare la picioarele ei, s-o învăluie cît va sta de veghe; se repezi mai apoi către cutia cu lumînări. Aprinse una și o abandonă în candelă. Lumina ei sfîntă încălzea lacrimile, îmbrățișa fiecare încăpere sufletească.<br />
</span><span style="font-family: Times New Roman;">Privi lumînarea un timp, zîmbind, apoi o așeză pe pian. </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> avea în gînd să așeze chipul mamei sale aproape de ochii ei, și o sprijini de candelă. Atunci, fotografia se îmbăia de lumină, deosebindu-se de celelalte obiecte obscure ale camerei. Așa hotărî </span></span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> să-și preaslăvească mama în acea noapte, să-i cînte necontenit spiritului ei dar și unui chip care în acele momente se cufunda într-o aură de frumusețe. Clapele pianului erau slab luminate, însă </span></span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"> lăsa ca spiritul să-i fie ghid; cînta o melodie tristă, ceva ce compusese cu mult timp în urmă. Nu îi cîntase niciodată mamei ei, nici mătușii. În pauzele melancolice ale melodiei, își privea mama și simți că nu fotografia o inspira, ci chiar aburul ființei sale, de parcă ajunse să stea și să răsufle lîngă trupul </span></span><span lang="EN-GB">Évor</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">ei care plîngea și tremura încet.</span></span><br />
<span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO"></span></span><span style="font-family: Times New Roman;">Cîntă astfel mult timp, privită pe ascuns de doamna R. Nici dînsa nu dormita. Spre dimineață, umbra înnegurată a doamnei R. se apropia de </span><span lang="EN-GB">Évora</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">, luînd parte în tăcere la cîntarea nepoatei sale. Se așeză pe scaunul </span></span><span lang="EN-GB">Évor</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">ei, aceasta lăsîndu-se la pieptul doamnei R., rămînînd să plîngă împreună pînă la epuizare, așteptînd semnele unor altor zori de zi.</span></span></span></span></span> </span>Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-33286788302362916452015-06-16T20:44:00.000+03:002015-06-20T18:02:50.739+03:00Capitolul I. - Priveghiul<span class="st">Ziua de 18 septembrie aducea furtuna. Sunetele tuturor pașilor grăbiți din stradă se întețeau împreună cu ploaia, tot mai apăsător. Vuietul tunetelor răpea simțurile oamenilor adăpostiți, conducîndu-i în nesiguranță și rugăciune. Ceasul cu pendul din camera nepoatei doamnei R. răsună de trei ori și se opri. Fata adormi la loc, dezvelită, sub luminile fulgerelor ce străbăteau o fereastră mare, larg deschisă, acoperită pe jumătate de draperii din catifea vișinie. Pielea de culoarea laptelui a copilei se înfrigura cu fiecare tunet mîhnit, la oricare fir de praf adus de vijelie.</span><br />
<span class="st">Crengile negre ale nucilor stăteau la mila vîntului puternic și neîndurător. Transpirau în ceața groasă, chinuiți de ploaia năvalnică. În acea zi lipsise lumina. Doar focul din ceruri se răzvrătea, arătînd o lumină candidă, diferită. Sosi doamna R., trîntind ușile din camera tenebroasă a fetei.</span><br />
<span class="st">- Trezește-te, copilă! femeia gesticula, gîfîia lamentabil, zguduind umerii goi ai nepoatei sale. A murit! Prea devreme a murit, biata de ea! O, Cerule... se lăsă doborîtă la marginea patului.</span><br />
<span class="st">Fata fusese trezită dintr-un somn adînc, iritată și înfrigurată de scena mătușii ei care se înăbușea.</span><br />
<span class="st">- Ai mîinile reci... Te rog să te liniștești, continuă ea pe un ton ce se voia ferm. Cine a murit?</span><br />
<span class="st">Ochii fetei se împînziră, înfricați de posibilele vești îngrozitoare. Pînă să-i răspundă, Évora gîndea fugitiv, cu o sămînță de liniște: ,,Cine mai poate muri? Au murit toți...”. Femeia din fața ei se agita, murmurînd încontinuu cu mîinile în rugăciune.</span><br />
<span class="st">- Olga! Olga! repeta la nesfîrșit numele, tremurînd.</span><br />
<span class="st">Tocmai în acel moment se auzi un tunet sfîșietor. Lovise atît de puternic pămîntul, că îl cutremură în absolut. Adîncurile acestuia trimiteau un gol nebulos care năvălea profund în suflete.</span><br />
<span class="st"><span class="st">Évora se cruci de spaimă - ori tunetul fusese prea puternic, ori spiritul nu-i ieșise din transă; închise ochii încercînd să se înconjoare de liniște. Gîndea la cine ar putea fi Olga. </span></span><br />
<span class="st"><span class="st">Ușile se trîntiră. Nici nu miji bine ochii, că își regăsea trupul din nou în singurătate. Așteptă preț de cîteva momente și doamna R. nu mai reveni. Își umezi buricele degetelor cu salivă, le frecă între ele, apoi își acoperi ochii, și-i apăsa, dorind să se trezească ori să revină acel tunet distrugător pentru a cuprinde întreaga existență, să piară și ea, și doamna R.</span></span><br />
<span class="st"><span class="st">Lăsînd la o parte acele dorințe, își luă ciorapii, făcu patul, alese o ținută și se îmbrăcă fără grabă în acalmia muzicii lui Rezső Seress care parcă <em>pregătea</em> tristețea, totul ambientat de zbuciumurile furtunii. </span></span><br />
<span class="st"><span class="st"><span class="st">Évora coborî scările, ajunse în fața doamnei R., cînd aceasta își umplea paharul cu ultimii stropi de vin. Își masa fruntea și pomeții cu ultimele puteri, ghicea în cărți, mișcîndu-și odios, cu agitație, picioarele. Spera ca etalarea cărților să-i dăruiască revelații despre viitorul apropiat. Cele două femei aveau să discute despre nefericire în acea zi, urmînd să viziteze casa Olgăi.</span></span></span><br />
<span class="st">*</span><br />
<span class="st">É</span>vora <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i m<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>tu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>a ei ajunser<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>în camera familiei îndoliate. Doamnele în vîrst<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>purtau corset<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">e</span></span></span><span lang="EN-GB"> </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i rochii simple, pe cînd <span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">trupul</span> <span class="st">É</span>vorei se ascundea sub o bluz<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>neagr<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de pînz<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă<span lang="RO"> care i se lipise de piele din pricina ploii, </span></span></span><span lang="EN-GB">continuat</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de o fust<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>pîn<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>-n p<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>mînt de lung<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, care m<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>tura firimiturile de cear<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span></span>i pa<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>ii b<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rba<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ilor. Ochii ei mari <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i verzi se m<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>reau la sim<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>irea du<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>umelei umede, r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>cite de vreme, scîr<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">țî</span></span>ind <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i la cea mai vag<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>încercare de a păși în acea putreziciune. Pe casa sc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rii z<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>ceau cîteva lumîn<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>ri stingherite <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i doliul scris cu numele defunctei. Mirosea a smirn<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span></span>i untdelemn. Totul se picta într-un gri simplu, f<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>bocet ori vorbe nepl<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>cute; o <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>arad<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>obosit<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, ca <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i cînd oamenii se fereau pîn<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span></span>i de suferin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță</span></span>.<br />
Odat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>intrate, puteau sim<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>i legea din acea camer<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>. T<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>cerea era sfînt<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i o astfel de sfin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>enie domina la fel ca <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i înf<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ăț</span></span>i<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>area singuratică a celei f<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>suflu, peste care atîrnau pînze albe <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i cîteva ornamente p<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>gîne. <span class="st">É</span>vora îi văzu din hol linia nasului și a buzelor, cum dorm somnul morții într-un sicriu acoperit de mătase. B<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>trînele - vecine <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i rude îndep<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rtate captau atenția, bunăvoia cîtorva domni de vîrsta a treia și chiar mai tineri; <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>edeau laolaltă într-o c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>mar<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>îngust<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span></span>i chibzuit<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, unde totul era putregai <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i nefiin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță</span></span>. Comentau despre formalit<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ăț</span></span>i precum viitorul praznic, ritualul de <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">Ș</span></span>apte ani, frumuse<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ea mortului dar <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i despre le<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>inul mamei copilului care prevestea înc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>o nenorocire. În acea zi fusese purtat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>pe bra<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>e pîn<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>la dispensar în nenumărate rînduri.<br />
Tîn<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>ra fată pentru care <span class="st">É</span>vora sosise, s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>-i priveasc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>odihna <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i cumin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>enia, murise în urma unui profund regret legat de separarea p<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ilor. Suferise probabil atît de mult, încît se simți bifurcată. <br />
Sfîrșitul ei se apropia cît se juca odat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, pe lac, cu lebedele - se gîndi s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>se scufunde ca într-o îmb<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>iere ve<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>nic<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>. Ziua torid<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, luminoas<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, îi u<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>urase moartea, parc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>prevestind-o cu ultimele pete din verdele ei fosforescent <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i primele tonuri de vi<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>in<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>putred<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>- semnele toamnei. Fusese v<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>zut<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de a sa tovarășă care de altfel nu strigase nici un cuvînt, întrucît disp<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>ruse din peisaj, l<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>sînd-o s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>moar<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>. Cele dou<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>se cuno<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>teau de la cabaret, practicau <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i baletul împreună, <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i terminaser<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de o bun<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>vreme <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>coala. Olga nu <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>tia c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>era curtat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de b<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rbatul pentru care tovar<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ăș</span></span>a ei, Francesca, ar fi adus <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i luna dansînd laolalt<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>cu stelele, atît de lovit<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de orbire era aceast<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>duduie.<br />
Domnul Jugravu o ceruse pe Olga în c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>torie <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i totul se sfîr<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i minunat cu bunavoin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță din partea tuturor</span></span>, doar din partea Olg<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>i nu. Mama dînsei dorea ca fata s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>n-aib<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>parte de vreo dezam<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>gire în via<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță</span></span>, amintind c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>acel om în vîrst<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>aprecia naturale<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ea <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i fecioria ei, pasiunile feminine, le respecta <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i mai ales avea grij<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de condi<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>iile material<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">e. Nu-i surîdeau </span></span></span><span lang="EN-GB">tinerii din acele vremuri</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">: ,,</span></span></span><span lang="EN-GB">sunt de neconceput - imaturi </span><span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i mult prea simpli<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">!”</span></span></span><span lang="EN-GB">. Maică-sa prefera dintotdeauna bărbații mai în vîrstă, chiar și pentru ea însăși, urmărind ca valorile feminine, cele spirituale și instinctuale să fie în acord cu maturitatea întîrziată a bărbatului. Un domn ca Jugravu ar fi avut grij</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de sufletul ei la fel ca un tat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, nu i-ar fi lipsit acel sentiment necondi<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ionat, gîndeau ele. Defuncta, la vremea ei cînd înc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>mai copil<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rea, își dorea s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>se mute la <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ar<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>cu un tîn<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>r din provincia s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rac<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, pe care îl întîlnise la un spectacol de caritate, unde ea prezentase <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i un num<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>r de cabaret, înviorînd sufletul <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță</span></span>ranului. De atunci, artista n-a mai <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>tiut de pace. Ar fi dorit s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>cunoasc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>iubirea cu pre<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ul oric<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rei fisuri suflete<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>ti. <br />
Dar țăranul n-a mai fost de găsit. Cunoștințele familiei spuneau că bătrînul Jugravu l-ar fi alungat din ținut, constrîns de amenințări și acuzații grave. Astfel, Olga, rămasă chinuită de dor și neplăcere în compania acelui ursuz ciudat, mergea la mama ei cînd avea ocazia, rugînd-o să o primească, să nu îi șterpelească și ultimul grăunte de libertate.<br />
B<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>trînele nutreau de cînd era înc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>în via<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță </span></span>faptul c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>fata n-ar mai fi fost fecioar<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>ci în zilele în care ajungea acas<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>la ore tîrzii, cum le povestea Dorada, mama Olg<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>i, ar fi cutreierat barurile unde se întîlneau b<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>trînii slino<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i, boga<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ii, tinerii cu moravuri nespus de degradante, afin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">șî</span></span>ndu-le <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i alte calit<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ăț</span></span>i pe care le poate avea o artist<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de cabaret. Numele Olgăi deja fusese pătat și renegat.<br />
<span class="st">É</span>vora începea s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>priveasc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>oarecum cu gre<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț </span></span>doamnele din c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>m<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>ru<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță </span></span>cînd se gîndea c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>le poate asemui cu ni<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>te corbi netrebnici aduna<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>i în cîrd care parc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>nu mai mureau niciodat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, luînd parte la fiece înmormîntare, locul lor menit fiind în dreptul gropii, a<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>teptînd s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>se înfrupte din bucatele pentru meseni, s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>priveasc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>figurile <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">tinerilor abați</span></span></span><span lang="EN-GB">, parc</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>hidratîndu-se cu r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>m<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ăș</span></span>i<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ele din suferin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>a celor din jur.<br />
La acea or<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>a<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>teptau preotul pentru ritual, se rugau <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i rumegau prescur<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>. Pe lîng<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>toate aceste obiceiuri care p<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>reau s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>le încînte cele din urm<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>gazuri de via<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță</span></span>, se îndurau s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>discute <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i serios, grav, dar atît de încet, cît <span class="st">É</span>vora s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>cread<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>îns<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ăș</span></span>i Moartea revenise cu gîndul de a-i cuvînta prelung <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i continuu în surdin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>. Doamna R. își trase nepoata de mîneca m<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>t<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>soas<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>optind:<br />
- Nu ai venit pentru vorbele lor aici... <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i ar<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>t<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>pe ascuns cu degetul mare c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>tre stolul de ,,corbi”. Parc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>vezi c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>pleci <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i deochiat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, chicoti ea sarcastic. Furi<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>eaz<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>-te lîng<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>Olga, ai s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>m<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>vezi <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i pe mine mai tîrziu... <br />
<span class="st">É</span>vora se încrunt<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, dînd de în<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>eles c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>își scrîșne<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>te din<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ii. Își frec<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>fa<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>a în palme, obosit<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i continu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă să-i șoptească</span></span>:<br />
- Îmi fac griji pentru tine. Unchiul va traversa Oceanul într-o bună zi <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i îi voi spune cît de singur<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>te-ai sim<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>it. Am să te fac să regreți fiecare bătaie de joc pe care o adresezi ființei tale. S<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>nu te gînde<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>ti s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>atingi vreun strop de vin. Dac<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>m<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>superi, plec de-aici f<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>tine.<br />
M<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>tu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>a <span class="st">É</span>vorei st<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>tu un timp pe gînduri. Îi strînse mîna cu ochii închi<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i, apoi îi deschise <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i o privi ferm. Lacrimile dumneaei, ce se gr<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>beau s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>curg<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, ofereau <span class="st">É</span>vorei certitudinea c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i ar vrea ca lumea întreag<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>-i cunoasc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>disperarea <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i satura<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ia fa<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță </span></span>de viu, s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span></span>tie c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>e singur<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>iubind plină de jale un b<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rbat care poate nici nu mai e în viață, s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>urle vuind s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>lbatic aceasta, ea totu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i ar fi mai apreciat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de divinitate dac<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>ar înghi<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>i <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i p<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>stra orice dezechilibru spiritual doar pentru ea, iertînd <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i sperînd. Aceast<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>doamn<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>R. obi<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>nuia s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>se scalde în vin, împreun<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>cu durerea ei, iar ori de cîte ori <span class="st">É</span>vora o z<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rea, aceasta nu încerca s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>discute cu ea; doar se luptau pe un concept simplu - a bea de sup<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rare. Firea profundă a <span class="st">É</span>vorei lupta cu animalicul mătușii. <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">Ș</span></span>i lupta se d<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>dea ca aceea a morilor de vînt, cînd una, cînd cealalt<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, se ipostaziau cînd vînt, cînd moar<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span></span>i amîndou<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, în felul lor, cîștigau. T<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>cerea înl<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>crimat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>a m<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>tu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>ii o f<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>cu pe <span class="st">É</span>vora s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>capituleze f<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>nici o urm<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de dorin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță </span></span>sau regret. <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">Ș</span></span>tia c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>femeia din fa<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>a ei era pierdut<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>.<br />
În camera de al<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>turi mirosea a formol <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i un vag ceai de m<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>ce<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>e; perdelele impozante, dantelate, se unduiau în b<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>taia vîntului. Inspira aerul rece <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i uscat al lemnului. Geamurile scîr<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">țî</span></span>iau, cîteva lumîn<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>ri aproape sfîr<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>ite se mai chinuiau s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>ard<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>. În <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>emineu scînteia cenu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>a.<br />
<span class="st">É</span>vora se plimba agale prin camera centrat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de sicriul negru al domni<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>oarei în nefiin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță</span></span>. Nu pu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ine momente refuz<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>-<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i îndrepte privirea c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>tre Olga. Rela<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>iile nu fuseser<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>vreodat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>prea strînse, venise mai mult pentru drum, ca s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>se bucure de furtun<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>. O știa de mică, de cînd era chemată la geam pentru jocurile cu mingea. Se gîndea cîteodat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>moartea ei a fost curat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, ca <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i cînd s-ar fi n<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>scut a doua oară. Cum pruncul se preg<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>te<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>te de na<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>tere sc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>ldîndu-se în lichidul din pîntecul mamei, a<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>a <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i Olga s-a preg<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>tit de moarte l<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>sîndu-se în voia apei lacului adînc. Astfel, nimeni nu o putea condamna. <span class="st">É</span>vora își aminti de vorbele r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>ut<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>cioase ale b<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>trînelor <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i o lovi din nou sila. Încerca s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>mediteze, s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>exploreze, s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>dea uit<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rii. ,,<em>Ce suflet mare ai avut tu, Olga, să îți părăsești trupul pentru iubire!</em>”<br />
Se a<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>ez<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>pe un mic fotoliu, privind la fereastra îngust<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, conturat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de ni<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>te pietre rotunde înfipte în perete. Aceasta încadra ceva ce <span class="st">É</span>vora nu mai v<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>zuse - un apus sîngeriu care înc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>sufla peste cîmpie <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i deal, odat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>cu furtuna amenin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță</span></span>toare. Naturii nu-i st<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ătu vreodată </span></span>în fire o a<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>a neobi<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>nuin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță</span></span>. Crepusculul nu era alungat de tunet <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i fulger, nici de grindin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>. Respira acolo, în orizont, plin de noble<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>e <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>gaz de o trist<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>poveste. Tînăra privi uluit<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>frumuse<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ea unei seri ca aceea, ascult<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>lini<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>tea, aproape din instinct zîmbise, întinzînd mîinile în jurul ei cu frenezie. L<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>capul în jos cînd auzi pa<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i.<br />
- Dumnezeu s-o ierte! strig<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>un b<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>trîn cu vocea lui strident<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, menit<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>parc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>strice cuvintele.<br />
- Da... S-o ierte... <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>opti <span class="st">É</span>vora, pe îndelete, privind cu interes pa<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>ii fugari ai b<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>trînului care se îndreptau spre hol. La r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>stimpuri, oameni necunoscu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>i <span class="st">É</span>vorei se perindau pe lîng<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>sicriu, împr<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ăș</span></span>tiind flori, închin<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>ciuni. Aceasta îi privea în gol, mut<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, lipsit<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de expresie. Cînd plecau, își încînta din nou ochii cu apusul neîndur<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>tor s-o p<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>seasc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>.<br />
Se ru<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>ina de faptul c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>nu se sim<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ea ca la un priveghi, purtat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de o durere calm<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, de o limpezime lini<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>titoare. Era înc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>pl<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>cut surescitat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de l<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>sarea nop<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ii, cînd soarele se transpunea în sînge ceresc, la acel moment neconfundîndu-se cu furtuna. Sim<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ea voluptatea p<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>mîntului ce fierbea sub vîntul care smucea copacii, iar fulgerele își p<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>strau menirea de a amor<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>i suflete din case <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i p<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>duri. <span class="st">É</span>vora gîndea c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>totu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i, mortului din sicriu i se va cuveni o stea chiar pe cerul aflat în cump<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>n<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de a se întuneca. Se întreba de ce ar privi mortul, în loc s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>a<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>tepte învierea sufletului s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>u în Univers, s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>poat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>priveghea dincolo de fereastr<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>. Era de p<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rere c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>acea carne rece <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i insipid<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>nu trebuie privegheat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de oameni, ci de îns<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ăș</span></span>i <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ță</span></span>rîna, s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>se întoarc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de unde a r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>rit. Dar ritualul o dep<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ăș</span></span>ea, r<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>mînea în mu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>enie ca un copil în fa<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>a terorii. <br />
Brusc se ridic<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, a<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>ezîndu-se lîng<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>trupul Olg<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>i. O privi concentrat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>, amu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ea cu privirea în sclipirea onixului de pe deget, inspirînd parfumul formolului. Genele îi erau scurte, fruntea acoperit<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>de un breton încre<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>it, buzele ca dou<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>dungi vine<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ii. Îi <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>opti acestei f<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>pturi cîteva vorbe aproape de ureche, mîngîindu-i delicat mandibula încle<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>tat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>:<br />
- Nici nu <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>tii ce vindecare simt, drag<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>Olga... cînd sunt aici, cu tine, <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i privesc apusul acesta <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i m<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>hr<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>nesc din furtuna minunat<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>. Dar simt <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i satura<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ț</span></span>ie, drag<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>Olga...<br />
O mîngîia ca pe propria p<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>pu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">șă </span></span>de cear<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>. Începu s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>l<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>crimeze amar; se astîmp<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>ra cu greu înf<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ăț</span></span>i<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">șî</span></span>nd grimase de parc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span></span>i ea ar fi fost pe moarte, acolo, lîng<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>defuncta aproape str<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>in<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>. Continu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>cu un ton mai potolit, la fel de <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>uierat:<br />
- N-am mai spus nim<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>nui, copil<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>... Dar lumea asta mi se pare din ce în ce mai seac<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă ș</span></span>i neiubitoare! M<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>tu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>a uit<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>sensul dragostei, de mama nu mai <span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>tiu nimic - nu mi-au spus niciodată<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">, de iubit nu pot iubi pe nimeni.</span></span></span><span lang="EN-GB"> Lumea mea se pr</span><span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>bu<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>e<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>te, dar v<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>d c<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>nu îmi îng<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>duie s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>mor.<br />
Privea în gol pleoapele ei, parc<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>a<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>teptînd s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>le deschid<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>pentru a-i spun<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>o poveste asem<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>n<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă</span></span>toare, sperînd s<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ă </span></span>le conjoare aceea<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;">ș</span></span>i durere<span style="font-family: Times New Roman;"><span style="font-family: Times New Roman;"><span lang="RO">. Dar nu le deschise.</span></span></span><br />
Își apropie ochii neclintiți și respirația înspăimîntată la cîțiva centimetri de chipul ei mirositor ca un fruct acru, vrînd să observe sîngele uscat de sub gene. O întreba în gînd cum își simțea atunci spiritul eliberat de un tărîm născut din viermi. Fără vreun răgaz de întîrziere, trăsnetele îi răspundeau, parcă plesneau de fericire și forță, ca și cînd însăși Olga se manifesta prin ele cu o magică putere. <span class="st">É</span>vora murmură... ,,<em>Abia aștept să fiu și eu ca tine</em>”. Și își duse mîna tremurîndă chiar pe pîntecul ei, apăsînd încet, plină de curiozitatea unui copil. Privi cum ceva se schimbă la Olga. Dintre buzele rîncede se risipea un lichid ciudat, asemănător sucului de prună. Îl atinse cu degetele, scurs chiar din colțul gurii. Se simțea rece ca iarna și înspăimîntător precum întunericul.<br />
Pe loc își scoase un mic carnet ținut ascuns sub talia ciorapului și începu să scrie: ,,<em>se întîmplă ceva straniu, Doamne! Oare e vina mea? Oare e vina celorlalți? Nu-mi pot exprima de ce mă simt infinită într-o căpere ca asta, în fața unui suflet suspendat în neant, pe cale să gust din apusul sîngeriu ce-l văzui de la fereastră, pregătită de înecul fiecărui fulger care cade aspru și jovial peste deprimarea chipului aproape secătuit de speranță. Sunt în goană după iubire, Doamne, căci din ea am răsărit dar parcă nu o mai am și nu o mai găsesc; și cînd mă aflu în alte încăperi, cu alți oameni, prin acest chip trist al meu pot vedea materia spiritului ce fuge din ochii muritorilor. Fuge, speriată de morbida lor răutate și crasul egoism... Fuge de tot ce a însămînțat răul și nimicul. Apoi eu îl caut în piatră seacă și de aceea mă consolez cu morții, stau singură și nu doresc să găsesc altceva mai bun de făcut. De la un timp nu am mai simțit divinul în nici un loc, dar regăsesc fascinația de a gusta o astfel de voluptate aici, lîngă Olga. E o străină dar îi simt sufletul cum zboară. Poate dacă era vie... Adormea ca ceilalți, și ea ar fi rămas cu ochii părăsiți de către spirit, urmînd ca eu să cotrobăi din nou în piatra seacă, adică în deznădejde.”</em><br />
Se opri din scris, privi în jur. O copleși tot ce scrisese pe nerăsuflate. Scria așa doar cîteodată, cînd se lăsa pradă inspirației. Stătu un timp inertă cu ochii în caiet, neatinsă de vreun alt gînd, dar brusc își ridică bărbia din piept și zări un tînăr pe partea opusă, de după sicriu. Se simți privită cu niște ochi injectați de oboseală și o vădită agerime.<br />
Cei doi nu se cunoșteau la primele vederi, dar se contemplau în tăcere, fără cuvinte ori inhibiții. <span class="st">É</span>vora își simți buricele degetelor înghețate pe mica peniță. Tînărul purta un pulover negru și pantaloni din piele de aceeași culoare. Îi zîmbi calm și degajat, parcă mîngîind-o cu ochii prin păr, pe pielea obrajilor, pe cutele bluzei de mătase. <span class="st">É</span>vora nici nu clinti, rămînînd să admire, speriată, părul lui de culoarea unei castane arse și ochii parcă pictați cu albastru închis, umbriți de două sprîncene încruntate, trăsături completate de niște buze subțiri, scrijelite. Poziția umerilor era demnă; putea inspira oricui cumpătare, iar pupilele scăldate în mici luminițe emanau încredere, dar și un spirit critic, intelectual. <span class="st">É</span>vora ofta stînjenită cu chipul în pămînt, așteptînd să fie salutată.<br />
- Bună seara, domnișoară... îndrăzni el, plecîndu-și ușor capul, cautînd să cunoască ochii <span class="st">É</span>vorei.<br />
<span class="st">É</span>vora începu să se foiască pe scaun. Nu părea ca fiind țăranul îndrăgostit de Olga. Se ridică și fără să-l privească, răspunse salutului. Își spunea în gînd că ce se întîmplă e patetic, de obicei fiind foarte acidă în formalități, mai ales la un ritual de priveghere, unde mereu parcă era străină. Cu pași calculați, tînărul se opri în fața scaunului <span class="st">É</span>vorei, și văzînd că aceasta nu se ridică, îngenunchează pe un picior:<br />
- Eu mă numesc Luca. Vă simțiți bine? întrebă el cu un soi de îngrijorare în glas.<br />
- Nu știu cum să mă simt, domnule... <span class="st">É</span>vora ridică privirea, purtînd-o frenetic în jurul ei. Simțea nevoia să folosească un glas afectat, familiar.<br />
- Există vreun set de reguli cu privire la simțuri? accentuă el ironia, rînjind. Își propti falca în palmă, așteptînd ușor amuzat răspunsul domnișoarei.<br />
<span class="st">É</span>vora se îndepărtă numaidecît de scaun și începu să-i vorbească tînărului de la distanță, elegant și grav:<br />
- Presimt că această conversație nu este potrivită într-un astfel de moment. Simplitatea ei, jovialitatea ei nu ar face bine.<br />
Se depărtă și el, mai mult, privind în treacăt carnetul abandonat pe scaun. Ajunsese în dreptul ferestrei care atunci ascundea un cer apăsător, împodobit de stele.<br />
- Jovialul oricînd poate face bine. Iar mie nu îmi place simplitatea.<br />
- Nu îți fac plăcere lucrurile mici?<br />
Tînărul stă o clipă îngîndurat, fără să clipească, ascultînd liniștea, așezîndu-și gîndurile ce urmau să îi ofere un răspuns precis, ca pentru domnișoara din fața lui. Încerca să se apropie de <span class="st">É</span>vora cu pași mici, dar rămăsese în dreptul frunții Olgăi.<br />
- Lucrurile mici nu sunt simple. Au devenit cam forțate și stinghere în ziua de astăzi, domnișoară.<br />
Amîndoi tăcură. <span class="st">É</span>vora simțea că trebuie să se stăpînească. O privi pe Olga, gîndindu-se că pentru ultima oară, vrînd să se mai plimbe o dată prin cameră și pe lîngă ferestre înainte de plecare. Gîndea că acest tînăr era dornic de conversație; ar fi discutat subiectele cu o atîta dezinvoltură chiar în acea cameră în care se odihnește mortul. Dar cunoștea ceea ce spunea bărbatul. Un lucru mic își pierdea din simplitate cu cît își pierdea din trebuință. Interesul pentru așa ceva aproape că nu mai exista, oamenii se închinau altor zei, numai nu celor ai iubirii jertfelnice, ai păcii. Oamenilor li se păreau extrem de greu să facă gesturi naturale, de apropiere, căci înăuntrul lor nu se mai întîlneau valori înălțătoare. <span class="st">É</span>vora preferă să păstreze aceste cugetări pentru ea însăși, vorbind doar cu sinele. Ar fi vrut să glăsuiască; ceva o făcea să se depărteze, deși voia să rămînă. Tînărul se arăta liniștit, privindu-i îngîndurarea. Deodată, doamna R. vociferă din camera bătrînelor:<br />
- <span class="st">É</span>vora, vino pînă aici, te rog, s-o cunoști pe madam Alma!<br />
,,<em>Salvată de gura lupului!</em>”, gîndi Évora, întorcînd privirea către tînăr, rînjind pierdută. Luca o privea cu subînțeles, încrucișîndu-și mîinile, așteptînd să plece, poate să-și la revedere, ori s-o conducă chiar el la doamna R. Prea multe formalități s-ar fi ivit unele peste celelalte, lucru care nu aducea plăcere domnișoarei.<br />
- Se pare că acum îmi cunoști și numele... zise Évora mărind ochii, depărtîndu-se încet de privirile lacome, spre cămăruța unde discutau ceilalți.<br />
Luca rămase singur, îngînînd în singurătate afirmația. Ofta și se gîndea la această domniță, fermecat de aerul ei grav, elegant, sus-pus. Își plănuia alte abordări, mai apoi ștergîndu-le rapid din minte, crezînd că sunt copilărești și cum spunea ea, nepotrivite. Ochii nu o puteau evita pe Olga; din privirile lui către ea se citeau scuzele și rușinea. <br />
Umbrele crengilor se plimbau pe cutele perdelei albe. Privi pe fereastră, iar mai apoi ceasul. Era destul de tîrziu în noapte ca preotul să mai apară, dar Luca încă spera la acest ritual - să se întîmple nu în mod special pentru sufletul Olgăi, ci mai degrabă s-o mai păstreze în împrejurimi pe șarmanta Évora. Privi pictura de deasupra șemineului și avu o revelație.<br />
*<br />
În camera alăturată, doamna R. se încingea cu prezentările către Alma și nepoata ei, sub ochii celorlalte doamne. Deochi peste deochi, vorbe peste vorbe, ajunseră să discute despre băiatul pe care îl văzu vorbind cu Évora. Alma îndrăzni să își scoată la vedere flaconul cu pastile, înghițind una, continuînd să gesticuleze violent și să vorbească peste oricine:<br />
- Tînărul acela chipeș, da, da! Eu nu am cunoscut-o prea bine pe Olga, dar îl cunosc pe fratele ei. I-am fost profesoară cîțiva ani la Universitate... Are pasiune mare pentru pictură și fotografie. M-a imortalizat chiar și pe mine, dar am rămas neînrămată, undeva, prin atelierul facultății... femeia încercă din răsputeri să chicotească, însă Évora fu prima care-și dădu seama de impertinențele Almei, privirea ei și zîmbetul îngust incomodînd-o pe bătrînă.<br />
Fata începu să prindă glas cînd auzi despre ,,tînărul acela chipeș” și îl păstră, continuînd:<br />
- Vreți să spuneți că domnul cu care m-ați văzut vorbind este fratele Olgăi. Interesant lucru! Nu mi s-a spus pînă acum.<br />
Alma își dădu a treia oară ochii peste cap, iar văzînd aceasta, tînăra se înroși de mîhnire, călcînd piciorul doamnei R. aproape imperceptibil. Strîngea pumnii mici și încerca să respire normal. <br />
- Și încă ce vorbă! N-ați fi de acord să-i spunem cochetărie?<br />
Doamna R. interveni, spunînd că nepoata ei nici nu știa cine murise cînd dădu buzna în cameră, cît dormea, darămite să cunoască pe domnul Luca. Nu își permitea astfel de lucruri. Apoi începu să înșiruiască mici evenimente cu privire la firea Évorei, singuratică și de netemut, dar în esență firavă, predispusă la depresie. <br />
- Te-aș ruga să nu contemplăm un diagnostic chiar aici, mătușă, spuse tînăra, ascuțind buzele. Eu cunosc mai bine cine sunt și asta mi-e îndeajuns... încheie zîmbind amar.<br />
Se rușina de ea privindu-se din exterior, mîhnită, deranjată; parcă dispăruse toată plăcerea și misterul dinainte, prefera să nu creadă că s-a strămutat în alt tărîm. Știa că abordările acelor cucoane răsfățate nu îi aduc stări prea înălțătoare.<br />
- Nu trebuie să vă justificați, madam! Sunt sigură că fata dumitale e o domniță nemaipomenită, cuminte și de treabă. N-are rost să vorbim, doar o văd. Cum l-am simțit pe domnul din cameră, așa o pot simți și pe ea... teribilă, ascunzînd multe încăperi sufletești. De asta cred că le-ar face bine să vorbească. Poate și el se simte singur, cine știe...<br />
Doamna R. interveni cu o trezire plină de vlagă, comentînd:<br />
- Nu cred că doi oameni care se simt singuri trebuie neapărat să și vorbească, să se arate familiari. Se pot cunoaște dacă intuiția îi vor conduce pînă acolo, doar sunt oameni mari! Nu-i așa, madam Alma?<br />
În timpul discuției feminine, cu emfaze și dulcețuri nepotrivite, Évora tăcea privind în gol. Își aminti cum era să ia parte la ceva ce nu dorea cu nici un chip. Se gîndea că asta trebuia să i se întîmple dacă merge la un priveghi. Din astfel de soi moral se năștea lume atunci. Și încă ea putea fi norocoasa, născută într-o generație cît de cît umană. Zecile de minute treceau cumplit de încet, însă cucoanele n-aveau de gînd să se oprească, și nici sentimentul de siguranță nu dispărea. <br />
Nepoata doamnei R. se simți privită, văzînd în prag vîrful unul pantof bărbătesc. Avu instinctul de a țipa, ordonînd individului care asculta conversația și totodată privea insistent, să se arate ori să se depărteze de ușă. La un moment dat, mai orice gînd înceta să apară; tînăra simți că instinctul ei ar fi fost o reacție jignitoare, isterică, și realiză că spiritul său a fost totalmente consumat în acea seară. Trecură alte minute cîtă vreme ea gîndi și răzgîndi acestea. Brusc, luă hotărîrea de a pleca, luîndu-și rămas bun cu dezinvoltură de la Alma:<br />
- Mă scuzați, dar cred că am să merg în camera Olgăi, simt că ar merita s-o mai priveghez pînă am să mă retrag de tot cu mătușa. Noi două am trăit o relație minunată în copilărie, Olga mereu voia să mă scoată din ale mele, rugîndu-mă cu ochii frumoși să batem mingea afară; și acum îmi amintesc, spuse ea, fixînd un zîmbet simplu, plăcut și natural. Mi-a părut bine de cunoștință, doamnă Alma.<br />
Întinse mîna către bătrînă, mimînd c-o sărută, apoi atinse în treacăt, cu delicatețe, umărul doamnei R. și se făcu nevăzută, lăsînd femeile copleșite în urma ei. Doamna Alma nu a fost lăsată să-și ia rămas bun, astfel, Évora nici nu-i auzi răspunsul.<br />
<div style="text-align: center;">
*</div>
Olga era neschimbată, albă, rece și frumoasă, demnă de sărutări îngerești. Fereastra rămase închisă, ploaia bătea în geamurile ei tot mai abitir. Atmosfera din cameră se moleșea cu fiecare scînteie proaspătă ce răsărea din șemineu. Luca se așezase turcește, ca un copil, chiar în fața acestuia; arunca în foc niște hîrtiuțe și bețișoare pe care le ținea în mînă. Évora se întreba ce fel de hîrtii erau acelea, dacă ar fi scris ceva în seara aceea, pentru cine ar fi scris... Luca îi părea blînd și diferit. Liniștea cu care se împodobea o făcea pe Évora să își pună diverse întrebări, dacă așa a fost mereu, ori păstra dinadins tăcerea ca să pară un altcineva. Lumina candidă a focului îi mîngîia sobrietatea chipului alb și obosit. Parcă acum și-ar fi dorit să se apropie de el.<br />
După un timp, dorința i se împlini. Deasupra șemineului domnea o operă de artă. Évora își simți ochii sorbiți de acel albastru puternic din valuri și de roșeața vișinie a corabiei; putea auzi vîltoarea care cobora din cerurile pictate, strecurîndu-se dincolo de valuri, îngrozind prin tormentele ei toți corăbierii însetați și înfometați. Zîmbetul ei era hipnotic, de parcă se scufundase în furtuna pictată. Un gust sărat îi inundă, atunci, gura. Luca întorsese capul, o surprinse zîmbind, atrasă de frumusețea tabloului. <br />
- Puteți privi mai îndeaproape, Évora! spuse el cu grijă, de teamă să nu greșească.<br />
Évora suspină, îndreptîndu-și pașii către șemineu. Privi un timp focul, apoi pe Luca, și se așeză lîngă dînsul. La acel moment, amîndoi își strămutară privirile către tablou. Puteau să vadă și femeile îmbrăcate în negru, ce pîndeau fiecare mișcare stînd în holul strîmt. Nu se simțeau stingheriți de ele. Tabloul îi apropiase. Évora îndrăzni să întrebe:<br />
- De unde ai cumpărat așa ceva? și făcu un semn cu degetul către pictura care dăinuia deasupra lor. Sensibilitatea cu care a fost redat mă înfioară nespus, continuă tînăra cu interes. Mi-a lăsat gura apă.<br />
Luca își lăsă capul într-o parte, ca și cînd i-ar fi fost mult prea dragă domnișoara, apoi își arătă dantura îngrijită frecîndu-și mîinile, parcă mîndru dar mai degrabă mișcat.<br />
- Se pare că vă transpuneți de minune. Nu e o pictură în sine, am încercat doar să reproduc un pictor belgian.<br />
Évora rămase impresionată, cu mîinile împreunate, gemînd scurt de plăcere, ca și cînd ar fi fost o alta, înfruptîndu-se din fructele zeilor. Luca zîmbea încurajator. Simțea că domnișoara i se deschide ca o floare, își arată simțirile și adevăratele cuvinte. Fata se ridică, îl privi pe tînăr în ochi și duse mîna către pînză. O atingea atent cu buricele degetelor, estimînd.<br />
- Nu îmi pot explica de ce spui că nu-i o pictură. Eu doar o văd... pictată, îmi pot da seama că e ulei, încă se poate ghici mirosul terebentinei. Dar despre semnătură nu înțeleg nimic, conchise ea inocent.<br />
- Sunt două semnături. A mea și a lui Alfred Stevens, adevăratul pictor. Acel om a gîndit și simțit adevărata natură a peisajului. Eu doar am încercat să reproduc, să intuiesc amestecurile de culori și felul în care le așeza acest Stevens pe falnica pînză, în urmă cu un secol. Am studiat foarte mult. A fost un experiment interesant, mama insistă să îl atîrne aici. <br />
Évora își reluă locul. Îl asculta curioasă, neschițînd nici un gest, purtîndu-se în liniște deplină.<br />
- Simt un pic de rușine acum, te las să cotrobăi în sufletul meu, mărturisi cu teamă Luca.<br />
- Dar ai muri de rușine dacă ai ști că am fost de ceva timp acolo, înăuntru? îl întrebă aceasta cu ochii pe jumătate închiși.<br />
Luca se prefăcu atins, ducîndu-și mîna către piept. Faptul că nu știa cum să-i răspundă era adevărat; alese eschivarea. Hotărî să nu se lase copleșit cu totul.<br />
- Domnișoară! Nu știți ce spuneți.<br />
- Spun doar că această reproducere e minunată, ai fost un actor deosebit cît ai pictat-o. Te-ai reîncarnat în Alfred Stevens, ai sorbit spiritul din porii picturii, etalîndu-ți dorința de a retrăi acel colț de purgatoriu mirific. Și iată... minunea, zise Évora, gesticulînd către tablou. Ce suflet trebuie să aibă un artist! Doamne! Évora se lăsă cuprinsă de frenezie și simțea cum i se naște din nou sufletul; uită de Olga, de doamna R. și de sălbatica Alma.<br />
Luca aprecia nespus de mult complimentele. Știa și el că acelea, de fapt, nu erau complezențe, ci o privire mai adîncă, întreaga lui analiză. Évora nu putea fi adepta lucrurilor mărunte. Ar fi îndrăznit să-i sărute mîinile, dar se potoli, spunîndu-și că momentul nu sosise. Femeia din fața lui aprecia pictura, scria, se timora din pricina societății, avea maniere alese. Tînărul parcă se privea în oglinda apei. Îi făcea plăcere să aibă o cunoștință cu care să împărășească idei și simțiri, lucru ce nu-l mai făcuse din facultate. <br />
Timpul se opri în loc. Cei doi tineri cunoscură travaliul vorbelor. S-au întins la vorbă pînă cînd fiecare începu să măturisească părticele din trecuturile familiilor lor. Luca studiase tehnicile imortalizării în culoare și grafit, mai apoi în fotografie, găsindu-și un confortabil loc de muncă. Olga îi era soră, dar mult prea străină și depărtată ca să o denumească astfel. Odată cu despărțirea părinților s-au depărtat și frații, fiind copii născuți de mamă, însă de tați diferiți. Olga suferea din pricina acelor vremuri nefaste, refugiindu-se în camera ei, vorbind din ce în ce mai puțin, visînd necontenit. Băiatul nici nu simțea că avusese vreodată o soră, de aceea era atît de puțin afectat. Mama lor era sfîrșită, Luca rămase cu gîndul la conștiința ei încărcată. Évora mărturisi cu roșeață în obraji regretele și toate cele întîmplate; cînd auzi de la mătușă despre nenorocire, nici nu-și mai amintea de biata defunctă. Povestea cu afectare frînturi din copilăria ei confuză, cînd nu știa nimic de mama ei; aceasta apărea mereu alta. Sora acesteia o învățase că toți copiii sunt, au fost și vor fi născuți din iubire, și cu timpul, o îndruma să-și reprime dorința de cunoaștere a părinților. <br />
Évora nu știa de ce simți nevoia să discute despre familie atît de deschis. Pentru o primă întîlnire cu un străin, acel lucru ar fi fost de neconceput. La sfîrșit, amîndoi se simțiră triști și îngîndurați. Își amintiră cum și ce au fost și cum au ajuns. Deodată, Évora privi spre pictură, mai apoi către Luca:<br />
- Am vrut să-ți spun de ceva timp, dar parcă acel albastru din pictură e luat cu mîna din ochii tăi și pus acolo... <br />
Luca o privi mirat, zîmbind discret.<br />
- Sunt măgulit, domnișoară dragă! Poate chiar așa și e...<br />
- Sunt sigură că este. Ți-ai strecurat energia atît de adînc și maiestuos, încît pigmentul din ochii dumitale s-a răzvrătit asupra pînzei! Și acolo a rămas! cuvîntă ea pe nerăsuflate.<br />
Évora mimă un gest copilăresc, bătînd din palme. Se ridică ușor, văzînd cum bătrînele începeau să se strîngă în camera Olgăi. Se împuternici însă, privind din nou frumosul tablou și pe Luca. Spiritul ei dăinuia din nou. Cîteva doamne se așezară pe scaune din jurul sicriului. Aburii împrăștiați ai alcoolului tăiau răsuflarea, liniștea se transformă într-o comedie de prost gust. Trupul inert al Olgăi răbda stingherit în mătăsurile zadarnice, ca și cînd locul lui n-ar fi fost acolo. Trăsăturile ridate și viclene ale femeilor ce șușoteau și plîngeau în scaune, se arătau trecute de cincizeci de ani, teribile, străvezii. Se pregăteau de mascaradă. Sentimentul straniu era încurajat de discuții simple și condoleanțe parcă oferite într-o continuă bătaie de joc. <br />
*<br />
Preotul nu mai apăru în acea noapte.<br />
Agonia din cameră se disipa cu cît oamenii plecau. Apăruse și mama Olgăi; atunci Luca dispăru. Évora își aminti brusc de vîrful pantofului bărbătesc din fața ușii - semn că cineva ar fi vrut să asculte cu ardoare vocea nepoatei doamnei R care atunci lua parte la conversație. Încercă să își amintească și de modelul lui Luca, pentru a compara. Nu știa încă dacă el fusese ori mintea îi juca feste. Între timp, mătușa se cuibări la brațul Évorei, rugînd-o în șoaptă să își ia ,,rămas bun” de la Olga, căci se vor întoarce ziua următoare. Amîndouă au strîns mîinile, pe rînd, fiecarei doamne din cameră. Nepoata doamnei R. privi în urma ei cu dezgust și mirare. Luca nu apăruse nici atunci. N-a mai apucat să întrebe nimic, nici nu vorbi despre el către mătușă. În minte îi rămase imaginea tabloului și o alta, vagă, a bătrînelor din camera Olgăi. <em>Priveghiul </em>continuă și fără Évora.<br />
Oricare străin putea observa că nimeni din acea cameră n-o cunoscuse într-adevăr pe defunctă. Évora gîndea că mai degrabă ea însăși ar fi avut băgare de seamă în privința firii copilei moarte, cît a stat lîngă ea, să privească apusul. O cunoscu mai bine și mai profund. Îi cunoscu și fratele - omul care aprinse o scînteie insolită prin adîncul sufletului Évorei. Spera să-l reîntîlnească dis-de-dimineață.Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-66911404314431587222015-05-05T21:02:00.000+03:002015-05-06T14:45:14.018+03:005 mai<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><em>Zac în lacrimile-mi reci -<br />
Febra morții, a bolii sufletești<br />
Simt teama gîndurilor seci<br />
Și privesc, Durere, cum înflorești!<br />
<br />
Frison necontenit pîngărește,<br />
Alungîndu-mi trupul în adînc, departe.<br />
Sordid cîntec al nopții unește<br />
Vorbele unei reverii vechi și deșarte.<br />
<br />
Mă scald în boala amintirii<br />
Șoptindu-mi naivități,<br />
Coboară din adîncul firii<br />
Lipsite de veleități.<br />
<br />
Ador împărăția frumuseții tale<br />
Care se oglindește în piatră seacă,<br />
Se scaldă în reflecțiile pale<br />
Ale unei cruci cînd capu-și pleacă.</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em> </div>
<div style="text-align: center;">
<em>Dar nu te pot atinge!</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Sufletul pe-ndelete arde</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Pe Moarte o convinge</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Surîs din sînge rece îi cade.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><br /><em>
Ce vineție ești, Durere!<br />
În cearcănele adînci.<br />
Ce crudă ești, Mireaso!<br />
Tu niciodată nu plîngi.</em></span><br />
<em></em><br />
<em>În melancolicul nopții</em><br />
<em>Îmi rostești și nu-nțeleg</em><br />
<em>De ce dragostea sorții</em><br />
<em>Nu m-a urmat și n-o urmez.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em> </div>
<div style="text-align: center;">
<em>Îmi sorbi ființa și-ntristarea</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Licoarea care te-a născut</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Ca să faci pace cu zămislirea</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Printr-un suflu greu și tăcut.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><br /><em>
Te cheamă Dumnezeu, să mă alini<br />
De patimile dorințelor romantice!<br />
Podoaba-ți, prin fața ochilor mi-nclini...<br />
Împrăștiind veșnice liniști sălbatice.</em><br />
</span></div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-71827041674758299002015-04-26T00:38:00.004+03:002015-04-28T18:46:14.879+03:00Liniște de doliu<div style="text-align: center;">
<em>O liniște de doliu</em><br />
<em>În camera de oaspeți -</em><br />
<em>Unde stau de veghe</em><br />
<em>Suflete sihastre,</em><br />
<em>Sordidele amoruri.</em><em> </em><br />
<em></em><br />
<em>Ce liniște de doliu...</em><br />
<em>Cînd rămîn iar singur</em><br />
<em>Mereu cărînd în spinare</em><br />
<em>Zbuciumurile unei fiare.</em><br />
<br />
<em>Mă iartă liniștea de doliu</em><br />
<em>Cînd lacrima ce tace</em><br />
<em>Năvălește în potop</em><br />
<em>Și-ncepe crud a zace.</em><br />
<br />
<em> </em><em>M-atinge liniștea de doliu</em><br />
<em>Cînd buzele pierd sevă</em><br />
<em>Rușinîndu-se de dor</em><br />
<em>Se strîng aprig, și mor.</em><br />
<br />
<em>Și-ncepe liniștea de doliu</em><br />
<em>Cînd luna mă apasă</em><br />
<em>Iar lumina ei</em><br />
<em>Abia mai intră-n casă.</em><br />
<br />
<em>Multă liniște de doliu...</em><br />
<em>În privirile deșarte</em><br />
<em>Unde zac cuminți, </em><br />
<em></em><em>De ani de-a rîndul </em><br />
<em>Iluzii sufocante.</em><br />
<br />
<em>În liniștea de doliu<br /> Plînsul curge cald și-amar.<br /> Doar în surdină - gînduri<br /> Se mai scald printre rînduri.</em><br />
<br />
<em>O liniște de doliu...</em><br />
<em>Ce nu întreabă de patimi,</em><br />
<em>Ori cînd va lua sfîrșit</em><br />
<em>Prozodia unei lacrimi.</em><br />
<br />
<em>Admir liniștea de doliu</em><br />
<em>Care aclamă morții</em><br />
<em>Cînd cîntul ei cel palid</em><br />
<em>Bate la ușa sorții.</em> <br />
<br />
<em>Rog liniștea de doliu</em><br />
<em>Să nu prefere cuvîntarea!</em><br />
<em>Dar să se-așeze în adîncuri</em><br />
<em>Șoptind încet mărețe mituri.</em><br />
<br />
<em>Și iară liniștea de doliu...</em><br />
<em>Cînd nu cutezi a răsufla</em><br />
<em>Peste mantia de țărînă</em><br />
<em>Care cuprinde orice rîvnă.</em><br />
<br />
<em>Prin întunericul de doliu,</em><br />
<em>În camera de oaspeți -</em><br />
<em>Două amuțiri de-a pururi...</em><br />
<em>Gînd în gînd dar mînă-n mînă, </em><br />
<em>Cîntă liniștea deplină.</em><br />
<em></em><br /></div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-56588445737327166582015-03-20T22:01:00.002+02:002015-03-29T20:05:02.694+03:00Vînzătorul de lumînări<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Lumina... Era un cuvînt neînsemnat pentru acele vremuri. Oamenii se depărtau unii de ceilalți, nemaivrînd să nască povești pe urmele lor. Munceau înzecit timorîndu-se nespus în confortul închipuit. Nu căutau lumina, iar la finele unei zile, nu împrăștiau și nici nu lăsau ca aceasta să pătrundă în minte, iar sufletul li se gîrbovise deja în pîntecul dracilor. De cîțiva ani, ceasurile geroase care altădată aveau menirea de a înstrăina oamenii de păduri dese, bătrîne, și de străzile în primejdie, se prefăceau în tăcere întunecată. Zările și absolut toate împrejurimile își pierduseră culorile, panorama învăluindu-se într-o ceață groasă. </span></div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Nu era nici răsărit, nici amurg. Natura nu mai simțea nevoia să îmbrățișeze năpraznicul, ca mai apoi să-l împrăștie peste un mic oraș, peste văile ce-l părtineau, peste casele ce cutreierau cărările pustnice și fertile. Zeițele sorții care controlau pînă și codri, nu mai erau interesate în a chinui omenirea, aducînd zăpada viscolită, oferind mai apoi dezlegare la felurite minuni din pădure - lemne de fag, de stejar, de salcîm, provizii trebuincioase falnicelor sobe. Anotimpul închise ochii și bolta cerească plîngea mereu peste ținut; pămîntul noroios își lepăda vegetația într-o tihnă anostă. </span></div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Mă aflam chiar în mijlocul bulevardului principal, cutreierîndu-mi pierduta privire printre paltoanele obscure ale trecătorilor. Se simțea forfota. Cadavre de toate vîrstele îmi ocoleau trupul ce semăna cu o nălucă împietrită, fiecare urmîndu-și destinul. <br />
Uneori îmi aruncam privirea direct în stradă, inspirînd adînc mirosuri de combustibil. Rareori pășeam în acea parte de oraș. Mașinile se îmbrînceau paralel cu strada pe care poposeam, în repeziciuni care sfidau timpul... <br />
Mîinile îmi erau preocupate cu o căciulă de blană. O luam mereu cu mine cînd ploua, deși știam că n-am s-o port, vrînd mai degrabă să gust ploaia. Rochia cu volănașe negre își pierdea eleganța prin mocirlele drumurilor urbane. Podoaba de păr se înălța în văzduh din pricina vîntului aspru, parcă tăind în carne vie. Alteori îl puteam simți ca pe o respirație adîncă și rece de Luceafăr, care durea plăcut cînd se așternea peste chip. <br />
Încercam să-mi găsesc noi năluciri, noi vise și speranțe. Era o dimineață ca oricare alta, plicticoasă, și totodată stranie prin felul în care, în lung și-n lat, străzi, se arătau atît de goale, de singure... Și totuși umblate necontenit de pantofi murdari, șoșoni zdrențuiți, tocuri secătuite de feminitate.<br />
Un grup de copii tăcuți condus de-o învățătoare absentă arăta de departe ca o mantie misterioasă, umbră deasă a vreunei fantome posomorîte. Toate acestea lăsau peste ființa mea o greutate de nedescris, o melancolie covîrșitoare.<br />
Dincolo de foiala orașului, pentru cei ce aveau inspirația de a asculta, voci de preoți smeriți și de îngeri neîntinați rostind rugă și mulțumire divinității erau învăluite în tropote de toacă. Acea ambianță avea menirea de a te chema în armonie. Voia să aline, deși această alinare îmi părea străină.<br />
Bătrînii ologiți se mișcau cu încetineală, în vaiete, spre Biserica de peste drum. Clădirea era împrejmuită cu un gard negru și lucios, înalt; împletiturile decorative ale acestuia îmi sufocau privirea, făcînd greu de deslușit calea spre poartă. Unii oameni soseau îndurerați, alții păreau siliți, alții plecau neștiutori, pe cînd ceilalți reveneau frămîntați. <br />
Cupluri în floarea vîrstei, grăbite, ocoleau Biserica îngrădită reflectînd la cum ar putea să intre; grandioase mîini de bărbați și femei încercau prin închinăciuni dezordonate să amintească politețea despre creștinătate. Lăcașul inspira liniște, stingherire, virtuți ce asigurau voia și ascultarea lui Dumnezeu. <br />
Arhitectura era lucrată sobru, masiv, cu stîlpi din piatră curată, și trepte interminabile, mărunte și scrijelite, crăpăturile negricioase ale naosului stîrnindu-mi emoții de neînțeles; o puteam privi admirativ, simțind doar faptul că face parte dintr-un decor al trecutului. Copacii goi din grădină se înălțau ca arhangheli ai răului nebănuit. Geamurile aburite se holbau îndelung la cerșetorii care hoinăreau întotdeauna curtea Bisericii. Băncile descompuse din jur acompaniau priveliștea, nepăsătoare și triste. Crucea din vîrf scîrțîia deasupra tuturor. Acea operă data din anul 1900. <br />
</span></span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Sugarii abia se astîmpărau din plîns cînd mamele lor, cu sînii vineții de ploaie și vînt atîrnînd peste decolteu, îi purtau la pieptul nerușinat pînă în fața casei lui Dumnezeu. Femei tinere, îndoliate, se opreau în loc încercînd să-și potolească odraslele; priveau stolurile de corbi, își trăgeau sufletul nehotărîte, neștiind să rămînă ori să plece... </span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Oamenii continuau să se salute, să își prindă mîinile prin grădinița Bisericii. Fiecare își procura lumînări și înainta cu gîndurile sale pe scările impozantului lăcaș. Din cînd în cînd puteam auzi voci de femei nemulțumite și de bărbați restiți, dar împăciuitori.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
*</div>
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><br />
De pe cealaltă parte a străzii se arăta o mergătură distin</span></span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">să de femeie îndoliată, acoperită cu un palton negru, purtînd mînecile lălîi și părul rărit peste care plouase aproape o zi întreagă; prin mișcări smucite și tremurate își acoperea pruncul hămesit ce sugea de la pieptul ei. Acea doamnă arăta altfel decît celelalte. Nu puteam să nu-i recunosc pașii mărunți și feminini. De departe părea ostenită, cu funingine sub ochi. Se agita dintr-o parte într-alta în fața bisericii, în sinea mea bănuind că așteaptă o veste anume. <br />
Priveam țintă la această femeie de o vreme. Nu vorbea cu nimeni și tremura din toți rărunchii. Deodată m-am deșteptat cînd am auzit o voce țipătoare, pornită din trupul pe care îl urmăream odihnindu-mi ochii...<br />
- Dumneavoastră! femeia întindea degetul către mine, vorbele înecîndu-i-se... Vă rog! Vă rog! Veniți pînă la mine, vă rog din suflet! așa-mi striga femeia, cu o înfățișare speriată și nenumărate gesturi ale mîinilor în chemări rugătoare. Copilul ei plîngea. <br />
Am avut grijă să trec cu repeziciune cît timp calea se golise de mașini. M-am oprit în fața femeii, uluită de cearcănele ei adîncite și de pielea albă, golașă a pruncului. Simțisem un fior văzînd copilul din brațe, era gol ca o pasăre, încercînd să lupte cu ploaia rece. Îi întrebasem mama cu ce-i pot fi de folos. <br />
- Fiți amabilă, știți cumva vreo casă de copii, pe-aici, prin preajmă? <br />
Auzind întrebarea, cu greu am reușit să nu prelungesc tăcerea; mă emoționai cumplit, încît plînsul mă răpuse pe loc. Copilul plîngea alături de scîncetele mele tot mai duioase. Această femeie se afla în fața unei biserici cu amarul gînd de a-și părăsi odrasla. De unde venea? Ce năpastă poate trăi, atît de neîndurătoare ori ce blestem s-a strecurat în sufletul ei, dacă se poate înfățișa în asemenea hal, cu o altă viață nevinovată la pieptul ei?<br />
- Nu știu, doamnă, nu știu, continuam eu să bîiguiesc amar, nici nu vreau să știu... Aș vrea să vă pot ajuta cu altceva, spusesem eu ținînd mîinile împreunate și căciula sub braț. Cu o cuvîntare despre aproapele muritorilor, cu îmbrăcăminte pentru cel mic, cu rugă pentru sănătatea și luminarea minții dumitale.<br />
- Domniță... Sunteți extraordinară. Dar nu ne cunoaștem personal! se răsti ea, cu buzele subțiate. Vin de la o biserică unde mi-au putut adăposti fiul doar cîteva zile. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Avea dreptate; nu ne văzusem niciodată. Dar imaginea aceea mă lovise ca un pumnal. Neștiind ce să spun, am întrebat cu ce îi greșise bietul copil și de ce era musai să-l ducă într-un alt loc. <br />
- Subit m-am pomenit cu el la ușă, domnișoară... Adică în zorii zilei de astăzi. Înapoi în acel loc lesne se înțelege că nu-l mai pot duce, și n-aș vrea să-mi fac păcat aruncînd ori părăsind floarea asta de copil în locuri nenorocite, răspunse ea, lăcrimînd încet. Mă dor sînii de la atîta alăptat, doamnă, m-a stors complet... (mărturisea prin șoapte, lăsîndu-se pe vine) Îmi ia viața și nu am putere de a răzbate! urlă femeia. Sunt singură! Omul meu, un bărbat pierdut în fel și chip, nu m-a putut ajuta niciodată - continua mutîndu-și privirea de după gardul înalt. L-am înțeles și acum nu-mi mai doresc nimic, decît să îi curm soarta ăstuia - și arătă printr-un gest smucit pîntecul copilului - și să scap, să scap, domniță! vorbea ea cu frămîntare. Vreau să crească sănătos, alături de oameni... Nu de mine... <br />
Femeia era afectată și nu credeam că pot fi persoana potrivită căreia să i se plîngă. Nu mi-am permis să mă ating de ea, dar aș fi făcut-o, i-aș fi luat mîinile într-ale mele, spunîndu-i să gîndească măcar ca un om, dacă nu ca o mamă... Ostil, am privit-o. I-aș fi spus multe lucruri. Încercam să nu îi judec putreziciunea în tăcere, fără ca ea să știe.<br />
- V-am priceput... Dar vă aflați în fața Bisericii, credeți că aici va putea fi liniștit? întrebasem cu nesiguranță, gîndind că poate chiar oamenii acestei clădiri nefaste, despre care și femeia spuse, n-au fost în stare să ia în grijă copilul unei amărîte. <br />
Străina avea ochii mari și se bucura de faptul că am rămas s-o ascult, să aflu despre soarta ei.<br />
- Mi-e frică să-l mai las în biserici, mărturisi ea, ca și cînd vorbea despre un loc de joacă, de poposit pentru un timp. Chiar acum voiam să intru, și nu știam ce să fac de fapt! Am spus că-i mai bine să rămînă departe de orice amenințare...<br />
Înăuntrul meu șovăiam față de orice vorbă a femeii și începeam să cred că nu teama de oamenii bisericii o purta în sîn, ci una poate bolnav închipuită, ori una pur îndreptățită venită din ceea ce doar dînsa știa și nu avea nici tot timpul din lume să spună. Nu-i dădusem răspuns imediat, priveam în jos și capul mi se mișca în semn de înțelegere precum al unei păpuși smintite.<br />
Ploaia mai abitir se întețise. Nici nu apucasem să-i răspund doamnei cu părul alb, măcar să-i urez binecuvîntarea Domnului, că din depărtare i-am zărit silueta într-o mare goană; zbierătele copilului dispăreau odată cu ea, pînă pieriră toate cu desăvîrșire. Fuga ei era zănatică, neaștaptată, de parcă ceva straniu ar fi alungat-o din loc.<br />
Am privit trist pe urmele ei. Cu greu puteam realiza ce mi se întîmpla. Totul trecea atît de repede. Mă întrebam dacă acel copil va avea vreodată parte de călătoria în căutarea luminii, a fericirii. Compătimeam și femeia; cum puteau acel mers și acea prestanță de mîndră, sănătoasă femeie să trădeze un caracter atît de superficial și neîndurător? Nimeni nu ar fi crezut că sub mînecile ei lălîi stătea ascunsă o inimă de om proaspăt sosit pe lume, neștiutor, care încă era în starea de a cerși afecțiune, fără să îl atingă în conștiință tirania pîntecului născător de trup și spirit. <br />
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Am oftat adînc; nu aveam încotro s-o apuc pînă atunci. Privirea mi se năpusti asupra gardului, gîndind că am să pășesc pe poartă curînd, măcar pentru o plimbare. Apropiasem chipul de zăbrelele udate de ploaie, dincolo de ele văzînd umbrele deschise și oameni așteptînd. Poalele rochiilor lungi și negre ale domnițelor se întindeau pe alee sorbite de vînt.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
*</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span></div>
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">În curtea Bisericii se auzeau chiote ca ale unui om surd, pline de forță grosolană. Am privit aleea ce ducea către scările Bisericii și chiar în mijlocul acesteia, o femeie în vîrstă se zvîrcolea plină de venin într-un delir propriu - nefiind în stare să mai simtă puhoaiele de ploaie, asprimea vîntului și nici tunetele care bombardau parcă întreg pămîntul. Vocea ei răgușită și disperată striga la răstimpuri de pe alee blesteme și cuvinte deochiate, toate menite unui singur om, unui bărbat ,,nenorocit, vrăjitor și mare hoț” căruia îi ura moarte, acesta nefiind de zărit niciunde. </span></span></div>
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><div style="text-align: justify;">
</div>
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Oamenii o priveau nepăsători, ca și cum femeia nu s-ar fi aflat în acel loc. Singura mînă de om ce-i era întinsă a fost mușcată de bătrîna mîrîind, individul schingiuit cutezînd să plesnească obrazul vinețiu al bătrînei; acesta, însă, se arătă neclintit. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Glasul slujbei ce răsuna dinăuntrul încăperii se îmbina cu sunetele tragice ale femeii. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Aceasta părea ca și cînd ar fi adormit în mijlocul drumului, un coșmar arătîndu-i-se și făcînd-o să aiureze, lucru ce distrăgea atenția celorlalți într-un mod rușinos. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Dar nu era vreo cerșetoare infimă care hoinărea, isterizînd din dorința de atenție, bani, ori alte nevoi lumești. În zvîrcolirea ei nefastă se putea deosebi de o haimana; era elegant îmbrăcată, purta pantofi cu toc, ciorapii dantelați și un decolteu pe marginea căruia se găseau cusute flori, toate de aceeași culoare neagră. Bărbatul pe care îl schimonosea în cuvinte putea fi răul ce o urmărea din umbră pe biata femeie. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">O altă doamnă ce se sprijinea în baston, ajunsă și ea la senectute, încerca să adune de pe jos mărunțișurile din geantă, printre care și niște lumînări, implorînd-o să înceteze, ,,că îi e frig și vrea neapărat să se întoarcă acasă”; străina care se zvîrcolea în ploaie se sprijini de cealaltă bătrînă, într-un sfîrșit ridicîndu-se. O întrebă ,,unde a fost atîta timp și cum de nu a văzut că se zbate cu dracul”. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Mi se părea cum un ecou disperat cobora din împletiturile crengilor, o voce de bărbat strigînd o incantație în latină, urmînd să continue posibila tîlcuire: ,,vinul curge, focul se stinge! Mă auzi, femeie? Totul e sînge! Vinul curge, focul... lumina...” </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Din depărtare le vedeam cum tremură ca varga, scuipînd în jurul lor și bolborosind amenințări, întoarse asupra bărbatului. Întreaga șaradă îmi părea cunoscută, o nerozie iscată în fața unei biserici în plină dimineață de Undrea, cînd două muieri scăldate în compasiune își dezveleau nebunia prin sinistre vorbe către un om imaginat doar de dînsele, unul plin de reavoință. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Aveam chipul sprijinit de gardul rece. Bătrînele dispărură încet-încet din peisaj. Se uitau mereu în urma lor, pînă au ajuns la capelă, sărutînd cîteva icoane din împrejurimi, ca mai apoi să dispară într-o ceață groasă, prin parc. Mi-era cu neputință să înțeleg ce anume le speriase, ori oamenii s-au închis atît de mult în ei, încît au luat drept supliciu frustrările, gîndurile și temerile lor nemărturisite, și ajunși atît de aproape de treptele casei dumnezeiești, unde Însuși Dumnezeu era unicul ascultător și împlinitor, nu s-au putut descătușa, ci mai mult, s-au adîncit în frică, plecînd cu sufletele înnegurate. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Găsisem poarta pe care să intru cu gîndul la a da ocol Bisericii, ca mai apoi să mă pot aventura în parc. Însă nu apucasem să împlinesc aceasta. Ploaia aproape încetase. Închisesem poarta în urma mea, lipindu-mi spatele de zăbrele. Într-o parte ceva mai ponosită a curții se strîngeau oameni care soseau și plecau nemulțumiți, bombănind. Puteam auzi frînturi de vorbăraie în vînt: ,,vezi-ți tu omule de treabă!”, ,,cine ești matale să-mi prezici mie asta?”, ,,îmi sperii copiii, nemernicule!”. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Cînd acea parte se eliberase, îmi sări în ochi un om cu pletele albe ca varul, barba deasă și nepieptănată încadrată de un guler gros din blană cărămizie. Privea lung la chipul meu atunci cînd nu îl întîmpinau oameni. Își făcea veacul în fața unei tarabe din lemn cu acoperiș. Vindea icoane, poțiuni, cruciulițe și alte obiecte de cult. Sprîncenele îi erau la fel de albe, protejînd niște pleoape mici și ochii aproape ieșiți din cap, negri ca aripile unui înger decăzut. Avea tenul închis, roșiatic, lucios. Nu vorbea restit oamenilor, îl simțeam pașnic, parcă negociind cuvintele, întinzîndu-le marfa cerută. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
*<br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Acel om era un vînzător de lumînări. Ceara vîndută era palidă și sfărîmicioasă. O cucoană între două vîrste se plîngea de ceea ce vindea; priveam cum se smucea în fața moșneagului, călca în picioare lumînările pe care le împrăștia de-a lungul aleii, intonînd blesteme. Femeia dădea să plece, urlînd: ,,nu mai cumpărați de la nesocotitul ăsta, că-n loc să-și vadă de viață, se ia de a altora!”. Copiii plîngeau mereu cînd auzeau acestea. Lumea venea și pleca. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Cîteva tinere domnișoare cutreierau grădina chicotind din cînd în cînd; își acopereau gurile rujate cu cîteva degete, șoptind pe rînd celorlalte: ,,este evreul bătrîn, iar a venit aici; eu nu iau lumînări de la el, du-te tu, nu vreau să mor de tînără!”. Se codeau mereu, iar cînd ajungeau în preajma tarabei, se împingeau una pe alta, ca și cînd s-ar fi aruncat în gura lupului. Bătrînul înțelegea, dînd din cap; lăsa un oftat să se scurgă și-și vedea de lumînările sale. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Cîțiva prunci mai amărîți merseră de mînă la moșneag; acesta le umplea mănuțele cu lumînări, le arată capela, uitînd să mai primească banii. Zîmbea mereu, împreunîndu-și mîinile, șoptind la sfîrșit celor mici lucruri care stîrneau voioșia și spunea: ,,Dumnezeu cu voi!”. Apoi îmi strămutam privirea către locul cu pricina, unde se aprindea lumină pentru vii și pentru morți. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Capela era mică, din piatră vopsită în negru, cu geamuri alburii. Nu mulți apucau să mai aprindă lumînările. Prin sticlă se reflectau luminițe calde ca ale unor călăuze. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Bătrînul cînta de zor în latină. Suna sobru și înțelept. Înțelegeam că-i place vremea rece; scotea aburii pe gură și pe nas, mișcîndu-se de pe un picior pe altul. M-am oprit în dreptul tarabei lui, cît să mă vadă doar pe jumătate. Mă privea cu un zîmbet ghiduș, ghicind că încearcă să își dezlipească anumite cuvinte de pe buze. De acolo de unde stăteam puteam să zăresc mai bine oamenii ce vin și cumpără, descoperind motivele vrăjbilor. Înțelegeam că obiectele de vînzare nu sunt în cea mai bună stare; unele icoane erau pictate ciudat, lumînările aveau un fitil exagerat de lung; doar crucile păreau vii, lucrate cu dragoste. Cărțile înșirate aveau o înfățișare mototolită. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Un om care nici nu salutase îi întinsese vînzătorului cîteva hîrtii verzi, servindu-se mai apoi din teancul de lumînări. Am privit scena în care bătrînul îi dădu simpatic peste mînă, întrebînd cu afectare cîte bucăți de ceară își dorește. Omul bolborosi ceva, în timp ce bătrînul număra. I le dăruise spunînd: ,,fie ca lumina aprinsă de tine să se răsfrîngă înăuntrul tău ca o flacără mare și călduroasă - și nu uita că tu, ca muritor, nu vei ști nimic cu adevărat, niciodată, iar viața ta va fi praznicul viselor deșarte”. Cel ce primi lumînările îi rîse în nas, plecînd la fel cum și venise. Bătrînul lăsa privirea în jos și zîmbetul i se șterse. Înțelesesem că așa se întîmpla mereu, de ani de zile. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Priveam norodul care la fel venea și la fel pleca. La un anumit moment ivit, m-aș fi oprit în calea lor, zguduindu-i, spunînd aceleași vorbe ca și bătrînul, dar într-un glas mult mai barbar: ,,treziți-vă, oameni buni, căci nu mai sunteți oameni!” </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Sosi un bătrîn care ceru și el chibrituri, lumînări și cîteva cărticele. Vînzătorul l-a atenționat pe cel ce cumpăra că toate cărțile sunt însemnate, avînd cuvinte îngroșate ori subliniate. Bătrînul strîmbă din nas și primi lumînările dorite, sortindu-i-se și lui cîteva cuvinte: ,,binevenit ești pe această lume, dar nu pleca din ea trist și îndurerat”. Omul se simți jignit, și ca a mia oară, precum ceilalți, trebuia să glăsuiască: ,,vezi-ți dom'le de-ale dumitale”. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Trecu o parte din zi privind în gol taraba vînzătorului și deodată aud un grai dulceag cum mi se strecoară pe sub măruntaie: </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- Domnișoară, dar tu? Ce îți dorești? ochii lui mari și negri sclipeau. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- Mă scuzați. Stăteam aici, vă priveam, spusei eu, impresionată. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- Ți-e frig? întrebă moșul, surîzînd. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- Nu, vă mulțumesc. Cred că dumneavoastră trebuie să vă fie frig. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- Eu vînd lumînări, domnișoară! De-ai ști tu cît e de cald!... Doar copiii mai înțeleg. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Privirile noastre se înțelegeau unele pe celelalte. Nu simțeam milă față de moș, mă regăseam în cuvîntările lui, în pașnicul surîsurilor, în fatalitatea însemnătăților. Sentimentul singurătății pierise. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- Ce pot spune... M-am adăpostit sub cuvintele dumneavoastră. Priviți viața cu alți ochi decît ceilalți, spusei cu niște cuvinte apăsătoare.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- O, domnișoară... se căia el cu mîinile împreunate. O privesc și eu la fel ca toți ceilalți, și tu o privești ca noi. Dar diferența se face atunci cînd începi să cauți, să simți că lipsește; cînd începi să construiești ceva nou. Nu vreau să spun mai multe. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Coborî tonul, făcîndu-l din ce în ce mai grav. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- Domnișoară! Capela așteaptă să o luminezi. Ești sigură că nu vrei să împlinești tu asta? </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- Sper să o pot lumina, domnule. Cît costă? </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Bătrînul începu să rîdă cu poftă. Dinții îi erau albi și mărunți. Împreuna mîinile și mă privea cu drag. Simțeam cum mă topesc de măgulire; acel joc îmi pria nemaipomenit. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Ascultam împreună cîntările din biserică; se înălțară de parcă vesteau o nouă limbă, care deși pentru mine era familiară, cunoscînd-o și simțind-o, n-o puteam vorbi decît cu bătrînul din fața mea. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Vînzătorul, ținînd ochii închiși, mă chemă la el. Mă apropiasem, atingîndu-i mîinile albe și moi. Îmi întinse o lumînare cu fitilul și mai alungit. Tăcerea mă liniștea, era un fel de a spune taine. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- De ce vinzi lumînări cu astfel de fitile? întrebai eu cu o curiozitate care îi amintea de copiii ce trecuseră pe la taraba lui. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- Cînd fitilul e mai mare, flacăra, lumina este mai densă! Și nu luminează doar ochii... răspunse el, ridicînd pleoapele, atingîndu-și pieptul cu palma întinsă. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- Dar nu costă nimic?... întrebai eu, rînjind plină de compasiune. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">,,Cînd se spune că suntem tineri, de fapt suntem cei mai bătrîni oameni. Cînd se spune că suntem bătrîni, de fapt suntem cei mai bătrîni oameni. Carnea crește ca să moară, și moare odată cu timpul nostru. Sufletul nu se poate năpusti asupra cărnii, iar mintea poate să se confunde cu carnea. Spiritul, copile! Acesta se hrănește! Nu-l lăsa să piară, este pur și va promite o viață, zburînd pretutindeni, dacă îl crești și-l ții în frîu fără a-l încătușa. Sufletul crește luminîndu-l”. </span></div>
</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Acestea erau vorbele sortite lumînării mele. Vînzătorul aștepta să mi le ofere... Deși ziua era cuprinsă de negură, o lumină interioară îmi lăsa răgaz de pace. Aveam de gînd să luminez întreaga cămăruță cu lumînarea primită, numaidecît cum ajungeam acasă.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Lăsasem bătrînul dezrobit, topindu-se în popriile cuvinte, plutind mai apoi în aerul rece. </span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">- Și mai ține minte un lucru, spuse el ridicînd un deget. Oamenii, ca la taraba asta, vin și pleacă, înțeleg ori nu înțeleg, se tulbură ori nu se tulbură. Îl ai pe Dumnezeu în tine și odată ce-l ai, îți poți permite să ierți... </span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">
</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Mi-am urmat drumul spre casă plîngînd de atîtea înțelesuri. </span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Georgia;">*</span></div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Dimineața următoare am sosit din nou la bătrîn, găsindu-l în aceeași armonie, totodată blestemat și hulit ca în fiece zi. În orice secundă mă întrebasem dacă el a primit vreodată lumină, dacă el a cumpărat vreodată o lumînare, și cine i-a fost vînzătorul. Începu să lăcrimeze amarnic. Vînzătoarele lui erau toate cărțile îngroșate și bătătorite de gînduri, de lacrimi, pe care voia atunci să le vîndă. Ele i-au vîndut gînduri și judecăți prevăzătoare o viață întreagă. Cu lacrimile tremurînd pe obraji încercam să-i întind o lumînare, rugîndu-l s-o facă să lumineze de față cu mine.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">,</span></span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">,Primește lumina. Este o altă căldură, care apropie oamenii, la fel ca în Rai. Amîndoi știm că adîncul dumitale are nevoie să fie străbătut de aceasta: învață să nu mai uiți de tine, adică să te ierți. Gîndește-te la tine măcar pînă la ultima picătură de ceară din această biată lumînare... Și-aș mai veni și mîine cu încă o lumînare și aceeași învățătură, dar și poimîine, și răspoimîine, și în fiecare ceas, ca să te umplu de lumina curajului de a privi mai adînc în tine, mult mai adînc decît în ceilalți.”</span>
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia;"></span><br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia;"><span style="font-family: Georgia;">Bătrînul scîncea glăsuindu-și închinarea... ,,Adveniat regnum tuum... Fiat voluntas tua, sicut in caelo et in terra”. În spatele tarabei puteam să văd tivurile unor mîneci lungi, lipsite de grație; arătau ca ale femeii fugare ce voia să-și părăsească odrasla. Nu îmi puteam imagina de cît timp, și de ce poposise acolo. </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia;">
</span></div>
<div align="JUSTIFY" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia;"><span style="font-family: Georgia;">Mai auzeam doar clopotele, un gîngurit blajin de copil, vagi suspine de femeie și vînzătorul de învățături care se ruga pătrunzător. În acea vreme, în minte mi se strecura privirea copilului cu ochii unor perle negre; atunci îi regăsisem neschimbați, la fel de mari și de apoși pe chipul omului înțelept.</span></span></div>
</div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-23781473942421064792015-03-03T14:18:00.004+02:002015-05-18T15:47:34.975+03:00<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>I</em></strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em></em></strong></span> </div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>Era a doua zi a lui septembrie. Un vînt greoi și murdar primenea calea păsărilor răpitoare de pe cer. Se strîmbau într-un dans ciudat, cu aripile bătînd a dor de casă. Mă aflam la deal. Rareori soarele cu dinți atingea ținutul, luminînd rece și candid. Norii negricioși se descompuneau în naturalețea lor posacă, făcîndu-mă să cred că dispar mai grabnic decît înainte și timpul se scurge mai repede. Apa din rîul dulce se poticnea la ivirea pietrelor, spărgîndu-le invizibil. </em></strong></span><br />
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>Mă regăseam într-o stare de veghe; vegheam urmele propriilor pași, din cînd în cînd veghiind și asupra surîsurilor țăranilor obosiți de sub streșini, care ori tricotau, ori citeau. Urcam pe o alee abruptă, unde aerul puternic îmi fortifica inspirațiile. Călătorul era întîmpinat de o oază de sănătate. Nesățul meu se năștea și din curiozitatea a ceea ce am să găsesc cînd voi ajunge unde îmi propusesem, într-un loc uitat de lume ce odată a fost lăcașul sufletelor părinților părinților mei. Mai degrabă, străbunicii din partea mamei mele, cei care au crescut-o. Veneam din Cîmpia Romînă către Ardeal, gîndind că voi rămîne cîteva zile, cel mult o săptămînă. </em></strong></span><br />
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>De pe acel drum strîmt puteam să văd desimea de acoperișuri din depărtare, din străfundurile dealurilor, majoritatea cărămizii. Pe coline coborau și urcau animale sătule ori înfometate, cu stăpînii lor suspicioși la culme, dar și temători de furtuna ce ar fi putut urma. Bănuiam că ei se aflau departe de casă, întrucît prin împrejurimi nu văzusem vreo femeie sau copil așteptînd cu sufletul la gură pe cineva, cum mama îmi povestea că se aștepta cînd bărbații plecau la muncile lor. <br />
<br />
Lanțul de roci se arăta falnic și rece în ceață, cu crestături grizonate și povești nespuse ale anilor atît de trecători. Verdele din depărtări preschimbat în griuri misterioase mă îmbia, și mirosul proaspăt al naturii ce stătea să se dezlănțuie, invada porii, roua depunîndu-se pe glezne și pe volănașele rochiei albe. Mă gîndeam la Dumnezeu, frumusețe și iubire. Cîtă iubire a fost împrăștiată în aceste creații și cît de puțin ne mai aruncăm măcar ochii, noi, oamenii, printre brazi, printre nori, de la înălțime, ca să-i lăudăm și să ne-audă, așteptînd semne legănate din partea lor. Cuprinsesem în palme o mînă de iarbă, pe care am mirosit-o adînc cu ochii închiși. Eram curpinsă de un fior al amintirii unei vieți primitive, dedicată pămîntului, munților și apei, de care mi-aș fi dorit să am parte. Am lăsat iarba să se dezlipească dintre degete, zburînd într-o mică tornadă spre înaltul cerului. </em></strong></span><br />
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>Auzisem foarte clar semnalul trenului; era ora fixă la care pornea. Cînd se dezmorțise pe șine, lucru pe care la fel de clar l-am simțit, deodată un trăsnet cu ploaie torențială a coborît din zări. M-am oprit în loc ca să văd trenul în micimea lui, de acolo de unde mă aflam. Un vînt și mai aspru începea să legene pădurile din depărtare. Vuietul, cînd domol, cînd aprig, pe care zeii ploii îl împrăștiau de sub aripile lor în tărîm, făcea ca tot peisajul să se stînjenească precum un mezin zgribulit în fața cerului. Animalele mugeau și chiuiau din toți rărunchii spre orizonturile cu trecutul lor verde, și prezentul hotărît atît de mort, de încețoșat.</em></strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em> </em></strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>
II</em></strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em><br />
Simțeam astenia de toamnă. Trebuia să mă întîlnesc cu cineva, să-mi arate drumul. Detaliile mamei au fost probabil autentice doar în copilărie, adică în urmă cu... cincizeci de ani. Apreciam faptul că se străduise să-și aducă aminte. Tremuram de frig; adoram senzația, încercînd să-mi slăbesc simțurile. Rochia albă se lipise de mine și părul sorbea fiecare strop de apă primit. Cu cît înaintam mai mult pe alee, de o parte și de alta, vecinătatea se arăta tot mai stingheră, mai fidelă unui ținut binecuvîntat ca acela... <br />
<br />
Casele erau mai răsfirate și mai puțin îmbrobodite decît înainte. Grădinile erau cu totul schimbate - sărace și triste, dar gemulețele ceva mai primitoare, decorate jerpelit cu flori agățătoare. Lemnurile acestora se vedeau putrede ca niște coji de nuci și aleile ce porneau din pragul ușii se aflau pe cale de dispariție, ca și cînd nimeni nu mai bătătorise drum pe la ele. Mi-am spus că oamenii ce locuiau acolo ar trebui să fie ceva mai înțelepți, cu ochiul liber văzînd că dispuneau de atîta natură și de atît de puțini vecini. Ar fi trebuit să frămînte dealurile lacome de păduri, să le venereze prin cîntul lor și proverbe, să se trezească de dimineață devreme, să muncească pînă seara mîncînd puțin și consistent, și să citească pînă adorm un somn dulce, aducător de energie pură spre zori pentru o altă zi în tărîmul de poveste.<br />
<br />
Mi-era teamă că nu am să găsesc ce visasem, inspirată fiind de ,,cronicile” mamei mele; era acolo ceva ce aștepta să fie descoperit; puteam s-o bucur și pe mama, arătîndu-i fotografiile făcute ori trimise prin poștă dacă aș fi rămas ceva mai mult timp în sat; și urmasem drumul cum mi-l dictase din capitală. Apoi întrebasem cîțiva săteni ramoliți despre domnul Tender și madam Lenuța, geamgiul și scriitoarea, cei care au crescut o nepoată cu păr lung și negru pînă la genunchi - Dida îi spuneau - ce acum a ajuns cadru medical, îndrăgostită de un doctor, toate acestea întîmplîndu-se începînd cu anii șaizeci. Ceea ce o făcea pe străbunica scriitoare în sat, le explicam eu, era faptul că învățase mai mult, îi plăcea să învețe, să picteze, să croiască, și făcea temele multor copii din sat, compuneri frumoase, foarte captivante, pline de fantezie. Pentru ea nu scria niciodată, poate rareori. Nici nu prea avea ce, poveștile ei se conturau mai bine în culoare. Nu reușea să se înțeleagă întotdeauna cu femeile din sat, vecinele ei, și nu avea nici o prietenă apropiată, pentru că din ființa ei blîndă, calmă, nu puteau să se nască îndrugări verzi și uscate despre ceilalți oameni din sat - cum le și plăceau bătrînelor să scornească.</em></strong></span><br />
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>Nu-l agasa niciodată pe soțul ei - cînd acesta sosea de la slujbă, îi așeza scaunul, apoi asemeni făcea și bătrînul pentru soție, ea se strecura în spatele lui și începea masajul înghiontit de dezmorțire. Îl săruta pe creștet în timp ce aștepta să-i fie cotropite simțurile de mirosul mîncării proaspete. Luau masa deseori cu copiii lor, cadrul ,,festiv” devenind cu ușurință o pură comedie. Străbunicul chiar era un geamgiu foarte bine plătit, apreciat, care mai și sculpta în atelierul său - doar timp liber să fi avut, unii spunîndu-i că se trage din Brîncuși, la care străbunul ar fi rîs cu o schimonoseală în ochi la adresa modestelor minți. În magazinul său se găseau giulgiuri, oglinzi, geamuri, rame de toate felurile, unele chiar sculptate de el în arabescuri. Deținea o căruță cu boi și coviltir imens, ce bătea același drum în fiecare zi, saltînd în aer iz de pămînt fertil. Era foarte precaut în ceea ce făcea, nu se tăia niciodată în așchii sau cioburi. Cunoștea tehnicile. Iubea foarte mult caii, și cînd vedea căruțe mînate de aceștia, se uita urît la cel care îi biciuia, negîndindu-se că ar putea fi rudă sau vecin. El îi călărea fără șa, spunînd că ,,straiele” îi îngreunează viața, că nu sunt doar niște animale, și trebuie să simtă căldura, pielea țăranului pe trupul lor musculos, protector, mătăsos, și să fie una cu acesta. Le pieptăna părul cu o perie veche, aspră, mîngîindu-i și zgîriindu-i, le șoptea vorbe și nume, întrebări retorice. Avea un cal al lui, roșcat, brav și plin de personalitate; îl privea cu o blîndețe neasemuită, ce emoționa animalul, acesta culcîndu-și capul pe umerii și pieptul străbunicului ca într-un alint deosebit. Cînd murise Roibu, calul său cel drag despre care spusesem, pe care-l călărea de mic copil, crescut în armonie și toate cele trebuincioase, mai ceva ca un om cu serviciu și viață de societate, un nechez pătrunzător, dureros, se auzi din grajd. Era bolnav, din cîte mi-amintesc. Străbunicul avea coșmaruri cînd și-amintea de acele ecouri. ,,Își strigase și el nechezul uman, se desprinsese cîteva zile de realitate, Elisabeta abia îl mai putea scoate din agonie”, spunea mama cu dor despre străbunici.<br />
<br />
Nu cu mult înainte de a începe ploaia, am întîlnit cîțiva oameni minunați care mi-au explicat cu calmitatea lor nativă despre posibilul drum spre căsuță. Doi bărbați, unul cu fluier la gît, celălalt cu o sticlă de vin în mînă, iar femeia, cu un șorț vechi murdărit de un praf alb. Un cîine mic scîncea țopăind în jurul lor. Straiele aveau motive romînești în culorile sîngelui, ale oceanului și ale soarelui din desenele cărților cu povești. Tabloul clasic. I-am întrebat cum arată cabana, dacă mai există, dacă a existat, dacă am nimerit în satul potrivit. Le-am spus din partea cui sunt. A trebuit să repet de cîteva ori perioada anilor; erau niște surzi simpatici. Asta m-a descumpănit - se putea să fi ajuns în locul greșit, era prea frumos să fie adevărat!</em></strong></span><span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em><br />
<br />
Dar se înțelegea că erau dispuși să-mi ofere mai multe detalii, avînd în vedere că satul era mic și înghesuit, o comoară de liniște, iar ei, străbunicii mei, niște ființe splendid de amabile. Nu greșisem drumul, eram pe cel bun. Bătrînii, țărani mîndri, își mușcau buzele parcă țesute cu ață roșie, abia abținîndu-se din a-mi povesti cîte bogății - plantații - dețin și cîte pămînturi muncesc ei de fel. I-am întrebat cum după atîția ani ei încă au ținerea de minte despre tot ce se întîmpla. Îmi spuneau cum vorbele, în acel loc, circulă mereu, întotdeauna, și fiece poveste se preface într-o informație prețioasă pentru ei, mai ales dacă povestea descrie oameni onorabili, fapte pe măsură. Extrem de puțini oameni ca mine, mi-au spus, au îndrăznit să sape trecutul. Le-am spus cît de mult îmi plac poveștile, și cum aceasta mi s-a părut una frumoasă, ce face parte din familia mea, am hotărît să mă aventurez și să am grijă de ce voi găsi. Însemna mult pentru mine, pentru liniștea mea interioară și spiritul ce dorea să se scalde-n splendoare. Dintotdeauna îmi plăcuse să trăiesc în trecut, să mă grăbesc în lucruri, să fug de prezent, și cînd se ivea să am parte de vreo experiență cuprinzătoare, mă bucuram și abia așteptam să scap de ea. Mă copleșea, onora, iar eu detestam să fiu măgulită, deoarece îmi uram ființa. Dar peste timp, mi-aminteam experiența și trăiam în ea ca prima oară. <br />
<br />
Nu căutam locul străbunicilor doar pentru a o înțelege pe mama ceva mai bine. Mi-era teamă ca spiritul meu aventurier egoist să nu fie superficial. Eram pe cale de a scormoni trecuturile unor oameni cu viețile sfîrșite. Voiam doar să miros atmosfera veche și să-mi dea un nou suflu pentru inspirație, să mă liniștească, să mă scoată din grijile existențiale, ca în final să mă adoarmă, pregătindu-mă pentru lungi zile în pădure. N-aș fi vrut să le deranjez spiritele adormite - acest lucru m-ar fi costat la întîlnirea cu Divinitatea. Însă izul poveștii m-a atras, am scris multe invenții despre farmecul locuințelor din pădure, și puteam găsi una a familiei, în care în sfîrșit să pot trăi, avînd natura alături. Era trist că acea goană vie după un vis se sfîrșea, însă viața se putea întruchipa ca fericire după împlinirea visului.<br />
<br />
Aflasem de la oameni reperele după care trebuia să merg, o cruce din piatră, apoi un panou cu diverse anunțuri din sat, stînga-dreapta, o cutie poștală și-o alee pietruită, nu foarte îngustă. Nu-și aminteau exact de forma casei, un bărbat spunea că el nu a văzut niciodată o casă în acel loc, bătrîna îl trăgea de mînecă, susținînd că acea locuință, măcar urmele, încă se află acolo. Ultimul era sigur de existența ei. Cîinele lor schelălăia de sete. </em></strong></span><br />
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>Mai aflasem și că pîrîiașul încă trăiește, este limpede și susură precum un fecior timid, înconjurat și el cu pietre pe margini. Nu puteam să nu-l văd. De acolo știam și eu de la mama că pot să mă ghidez prin împrejurimi, să caut o cabană fără streașină, dar cu acoperiș care parcă o ia la vale. Au zis că neamurile mele au trăit în căsuța cu etaj pînă în anii nouăzeci, precum zise și mama. Dar nu cunoșteau mormîntul lor. <br />
<br />
Le-am spus că nu se află în Ardeal, întrucît mama a insistat să se mute cu străbunica la casa din Muntenia, după ce străbunicul deja murise. Și ca să nu-i fie departe omul ce a crescut-o, l-a înmormîntat tot într-o zonă de deal, cum i-ar fi plăcut lui, cu mulți stejari și nuci - într-un cimitir de lîngă rîul Ialomița, care se tot înghesuia lunar. </em></strong></span><span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>Subit îmi dădusem seama că străbunicul Ștefan, nu era un defunct fericit, deși probabil la acel timp se desfăta în Nirvana, cu fructe sălcii și dansuri voioase. </em></strong></span><br />
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>Cimitirul își pierduse din intimitate, era populat de oameni sărmani și mizerabile bocitoare care îngrijeau cîteva morminte, lustruiau gardurile, măturau aleile, aprindeau în fiece duminică lumînări pentru adormiți. Împlineau toate aceste lucruri pentru bani, necunoscînd emoția. Locul sacru era devastat de profanarea ființelor putrezite sufletește, cu guri pe care nici pămîntul îngrijit de mîinile lor nu le-ar fi astupat pe vecie. Tratau acel tărîm ca pe un spațiu unde oamenii viețuiesc cu trupurile, dar care în așteptarea trecerii timpului, se împînzea de mizerie... Și această mizerie, ce era de fapt? Se gîndeau la ea greșit, păcătuind... Era chiar esența din care toți oamenii nasc alți oameni. Buruienile pămîntului, praful, apa, frunzele lipsite de culoare, elemente neschimbate în adîncul sufletelor lor. Uitau să simtă natura; uitau să aibă grijă de simptomele ei eterne, care se vor sfîrși doar cînd n-or mai exista ochi văzători pe pămînt. Natura se va îngriji în fiece anotimp de țărîna cimitirului, sărată de lacrimi și îndulcită de flori, luminînd-o, adormind-o-n pace... Într-o zi, vor simți revolta acelor morți, de sub picioarele lor mici, menită să cutremure corbii și fîntînile.</em></strong></span><br />
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>Lacrimile parcă se grăbeau să curgă pe chipurile bătrînilor. Știau și ei despre blestemul sorții trecătoare a unui om comun, pămîntean; faptul că la fel de tăcuți vor ajunge și dînșii, cu trupurile încovoiate și reci. <br />
Eu nu l-am cunoscut niciodată pe străbunicul, dar urma să se întîmple. Nu puteam spune că lacrimile bătrînilor mă emoționau foarte grabnic. Le ascultam scîncetele cu sfială. Am lăsat privirea în jos, gîndindu-mă că nu mai am mult de mers și voi descoperi ceva minunat. Mă atenționară să am grijă la oamenii ce se perindă pe lîngă mine fără vreo logică, de obicei sunt tineri, arată ca niște spîni și vor ori să fure, ori să necăjească. În spirit de glumă, remarcasem că sat fără de pîrliți ca ei nu există. În zîmbete sincere și ghidușe îmi mîngîiaseră creștetul cu mîinile lor mirosind a pămînt ori busuioc, urîndu-mi drum bun.</em></strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em> III</em></strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em><br />
<br />
<br />Ocolisem de mai multe ori drumurile, căci mereu treceam pe lîngă același bătrîn, la fel de îngenuncheat și-ndurerat, în fața aceleiași cruci, strigîndu-și femeia... </em></strong></span><span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em></em></strong></span><br />
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>T</em></strong></span><span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>rebuia să întîlnesc o pădurice verde și deasă, o alee pietruită, un pîrîu care se agita și umfla din cauza ploilor. Am simțit mirosul de tei împrăștiat în jur, căci pîrîul se sufoca de florile căzute ale acestuia. Era un tei imens, sălbatic, sub care orice cuplu tînăr, neîntinat, drăgăstos, și-ar fi dorit să șadă, să își deoache jumătatea, cîntînd și mîngîind; toată podoaba copacului aproape că se rupea din rădăcini, vrînd să zboare-n bolți cerești. Arăta atît de verde în ceață, aproape fluorescent; mă întrebam dacă asta nu sperie animalele, ori sunt obișnuite, avînd în vedere ultimele zile, atît de întunecate. Poate însăși vremea înălța acel loc pe culmile frumuseții. </em></strong></span><br />
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>Simțeam ploaia ca pe o protecție împotriva răului. Devenise caldă, ca și cînd o căldură de astru pulsa sub ceruri - îmbia apa într-un simț curat. Îmi luaseră ochii băncuțele din apropiere, care se mișcau fără a distinge scîrțîitul lor neuns, vechi și lemnos. Uitasem pentru ce venisem. Nu mă mai simțisem așa de cînd pășisem pentru ultima dată în biserică. </em></strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>Nu apucasem să-mi termin gîndul, că întîlnesc un tînăr ce se plimba liniștit prin preajmă. Avea părul lins, rar, plete lungi, negre, pînă la umeri, contrastînd cu un nas alb, ascuțit - mustața de sub el arăta ca două spade victorioase; buzele sobre îi prihăneau chipul. Se plimba singur prin furtună, chiar foarte liniștit. Înțelesesem că nu e o fire sperioasă de calamitate, și că nici măcar nu îl prinsese pe drum. Hainele erau lipite de el atît de vizibil, încît puteam să disting corpul ca pe ceva dezgolit. Se oprise în loc și mă privea țintă. Părea că se bucură de ploaia tomnatică.</em></strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Am privit și eu chipul cu greutate; simțeam o melancolie nespusă, și brusc, frisoanele mă țintuiră. Aruncă o privire în spate și se întoarse spre mine, dar nu își mișcă picioarele din acel loc. Speram să mă pot îndepărta fără să-și dea seama că simt teama.</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Cine sunteți, domnișoară? întrebase din depărtare o voce tînără și nobilă, ușor îngrijorată.</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #666666; font-family: Georgia;"> -<span style="color: #444444;"> Nu sunt din împrejurimi, domnule, strigasem eu, certăreț.</span></span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Se apropia furtunos, cu pletele grele de apă. Eu aproape stăteam într-un picior, gata de o fugă soră cu viteza luminii. Mi-ar fi plăcut să-l întreb de Ștefan și Elisabeta, deja răbdarea mea pierea. Mi-am păstrat firea întreagă, spunîndu-mi că în acel moment copilăriile sunt de prisos. Dar el era spîn, se plimba singur prin ploaie, cu o iie sărăcăcioasă băgată în pantaloni de soldat; și mai erau doar trei ceasuri pînă la înserare...</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - De ce te afli aici? Știi cine a trăit în locul de acolo? și arătă cu palma spre lateral, cînd abia puteam să disting prin ploaie și desimea de crengi, vagi texturi de lemn ce făceau parte dintr-o casă.</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Acolo se află casa de la pîrîu, nu? Pentru acel lucru am sosit aici. Este o călătorie clandestină, nu știam foarte multe despre adevăratul drum. Am venit pentru acest loc. Am putea povesti mai multe dacă mi-ai arăta un adăpost, cel mai bine mi-ar face să știu drumul spre casă. O noapte în pădure nu este o povață prea inspirată.</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;"><strong><em> - Acest loc te aștepta. Dă-mi voie - și-mi sărută mîinile - eu îi cunoșteam foarte bine pe oamenii de-aici. Mai puțin ei pe mine. </em></strong><strong><em>Erau extrem de amabili, inteligenți, bărbatul cunoștea multă istorie. </em></strong><strong><em>Am să-ți arăt casa, este minunată. Etajul încă mai există.</em></strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Am coborît privirea, zîmbind și mulțumind. Mă dezmorțisem, începusem să merg. Mă privea, ajungîndu-mă din urmă. Tăcea mîlc, nu prea știam ce pot spune. Speram să ajungem mai repede, să povestim mai repede, și să rămîn singură mult timp. Mă gîndeam la faptul că străbunicii privesc totul de sus, și mă apără. Acel om nu părea a fi răuvoitor - și mie îmi plăcea să beau apa ploilor, fie că aceasta venea și cu fulgere nestăpînite, tunete hotărîte. Dar se întîmplau altfel în oraș acestea. Mii de alte gînduri nu doreau să mă cruțe - eram foarte agitată, o prezență nouă, ca din senin apărută, făcea ca hormonii să jubileze și ca sucurile organice să îmi umple măruntaiele. </span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Să nu crezi că sunt vreun nebun. Doar îmi place să mă plimb prin ploaie pînă mi se zbîrcește pielea. Și nici să tac nu-mi displace prea mult. Și văd că nici ție, spunea el, rar, cu privirea plecată, pletele vîjîindu-i în aer.</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Mă regăsesc în descrierea ta, sinceră să fiu; nu sunt obișnuită să vorbesc. Îmi plac literele, poveștile, vechiturile, ploaia, îmi place să ascult oamenii... Sper să-mi spui istoria locului, spusesem eu gîfîind ușor, ducîndu-mi privirea spre picioarele lui care se mișcau atît de natural prin gargara noroiului.</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Te va surprinde. Cunosc multe istorii. Erau rudele tale? începu el pe un ton din ce în ce mai familiar și totuși, detașat.</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Da, străbunici. A trecut foarte mult timp, i-am văzut doar în fotografii, bineînțeles. Și încă foarte vag, căci își pierduseră însușirile, de atîția ani zăcînd într-un geamantan. Dar tu ești foarte tînăr. Cum se întîmplă să te afli aici, știind atît de multe despre niște fosile?</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Nu sunt tînăr, spusese cu un zîmbet nou, ce-mi cotropea ochii, privirea lui străpungînd nebunește. Cui mă închin mă protejează, dă viață unui trup ca să trăiască, nu ca să se veștejească. </span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Dar cu toții suntem trecători... spusesem eu, descumpănită; începusem să cred că era un om fără de religie.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Depinde cui ne închinăm, îmi zîmbi el pierdut.</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Nu mai zise nimic, îndreptîndu-ne tot mai mult spre casă. O puteam zări. Mi-am spus că tăcerea lui e atît de provincială, aproape mă contrazicea, dar nu se exterioriza.Văzusem din nou pîrîul, dar și mai încorsetat de tulpini și alte rămășițe vegetale. Am simțit mirosuri diferite, toate bătînd spre putreziciune. Ploaia se lupta cu ele, încercînd să îndulcească locul. Tuna și fulgera în pădure. </span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Ne aflam la cîțiva metri de lăcaș. M-am oprit în loc, tînărul cutezînd să facă la fel. Mă privea curios. Eu încercam să mă concentrez pe detaliile tărîmului. Era un gazon curat, limpede, dar casa impunătoare se înverzise de mușchi, mucegai, rugineală, pe toate părțile. Ieșiseră la iveală doar cîteva cuie, ferestrele erau mari în față, dar foarte mici în spate. Puteam să disting o sufragerie înăuntru, probabil o baie mică, și alături, într-un corp lipit, bucătăria sau altă cameră misterioasă. În fața casei erau doi stîlpi vetuști din piatră,unul dintre ei semănînd cu o femeie. Lemnul era foarte putred, streașina arăta ca ceva mîncat de molii, c-un tapet înflorat pe-o parte. Priveam stînd în ploaie casa. O îmbrățișam printr-un zîmbet, observînd cum fulgerul cădea obsedant, parcă, chiar în spatele ei. Multe păsări se ascundeau sub rămășițele din streașină. Geamurile erau mizere, arătau ca și împămîntate, pline de jalnice pînze de păianjeni care au îmbătrînit zăcînd în propriul destin. Abia puteam să-mi dau seama că acolo există un soi de perdele tradiționate, îngălbenite.</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Nu asta este ceea ce căutai?</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Scuzele mele! Am rămas măgulită! Nu îmi vine să cred că am găsit asta, acum, aici. A fost construită după al doilea Război Mondial. Au trecut cincizeci de ani, se poate să mai existe? Este în stare aproape perfectă. Dar tot nu aș îndrăzni să intru, se poate dărîma. Ne aflăm în primejdie, punînd la socoteală ploaia asta afurisită, atît de pătrunzătoare. Posibil ca totul să fie putrezit înăuntru.</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Crezi că asta e prima ploaie ce se-avîntă peste casă? Au fost ierni îngrozitoare și primăveri care dădeau pe-afară de vegetație (își ducea mîna către ceafă, pe care o ghiceam încordată; apoi începu iară să vorbească, deschizînd brațele, mai apoi palmele). Bătrîna casă nu moare. Am să intru eu primul în casă, cum am mai intrat. Cheia este tot sub preșul roșu. </span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Mijisem ochii, lăsînd apa să se strecoare în ei. El mai fusese acolo, cotrobăise și probabil furase, prihănise un trecut pe care doar cei morți îl știau. Într-adevăr, un preș roșu, cu franjuri, se arăta sîngeriu în fața ușii vizbilă ca trei scînduri, una mai lată, celelalte mai înguste, roase de timp.</span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Pe mine m-au iubit foarte mult străbunicii tăi. Am să văd dacă acolo e totul în ordine și-am să te rog s-aștepți aici. Nu sta prin preajma pomilor, suntem în vîrful dealului și copacii atrag trăsnetele. Unii iau foc și cîteodată mă rog să se întețească o ploaie fără vînt, ca să salveze pădurea. Și ruga niciodată nu dă greș. Numaidecît voi reveni ca să te duc la locuința mea. Vom vorbi despre tot ce îți trebuie, despre ce a fost și ce va fi, mărturisi el sprinten, făcînd pauze între cuvinte, stînd s-asculte, atunci cînd se iveau, zgomote ale trăsnetelor asurzitoare și-ale trunchiurilor în sfărîmare.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Mulțumesc pentru grijă. Cum te-au iubit dacă ai spus că nu li te-ai făcut cunoscut? întrebam cu o ușoară mînie, degetele zăcînd încleștate pe traiste.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Ridicase sprîncenele, foarte mirat. Își netezise mustățile. Ezita să continue, lăsînd un oftat să impresioneze. Se gîndea la ce să zică. Fulgerele ne ocoleau, trăsnetele continuau să răsune sălbatic.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Răbdare, toate la timpul lor. Străbunica ta nu era atît de severă, dar la fel de verzi îi erau ochii, și tenul atît de palid. Mă întreb ce ai de la străbunicul tău. Îți place să călărești? împreunase sprîncele, lăsînd capul într-o parte.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Știu cum arăta străbunica. Am trăit împreună pînă la ultima ei suflare. Am privit-o înecîndu-se cu moartea. Nu știu să călăresc.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Îmi pare rău. Poate vei învăța, spuse tînărul, răsuflînd.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Încheiase pe un ton înțelept, categoric. Își muta ochii spre gleznele mele. Avea o privire pierdută, echilibrul simțitor din pricina perfecțiunii ochilor devenea plictisitor dacă îl contemplai mai mult timp. Micșorase ochii cînd dădu cu ei de traistele mele. </span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Ce porți cu tine? întrebă el cu jumătate de deget ațintit spre bagaj.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Fără îndoială încerca să tragă de timp ori să piardă noțiunea lui. Era obositor, încercînd să pară ludic.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - O grămadă de lucruri de care presimt că n-o să am nevoie... E foarte tîrziu, nu vreau să ne prindă noaptea cu lună plină prin pădure. E plăcut faptul că ploaia aproape a încetat. Putem merge în casă?</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Nu, te rog să mă aștepți aici. Tu vei merge mîine. Rămînem să depănăm vorbele în cealaltă parte, unde îți voi face cunoștință cu grădina, păsările, niște tablouri. </span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - De ce eviți?</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Ce pot evita, domnișoară? rînjise cu necaz. Nu pot evita nimic. Începu cu un oftat - odată ce ai venit aici, fie că vreau, fie că nu, tu le vei descoperi, spunea el suflecîndu-și mînecile ude leoarcă.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Atunci de ce nu îmi lași cale liberă pur și simplu? întinsesem gîtul, parcă vrînd s-aud mai clar răspunsul său.</span></em></strong><br />
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;"><strong><em> - Pentru că mă gîndeam că ți-ar prinde bine o vorbă și niște ceai de tei, ai dormi mai bine. Pe lîngă asta, </em></strong><strong><em> locul pe care-l vezi nu-i un loc normal, unde oamenii muncesc și animalele pasc. Este un adevărat colț de iad rupt din surîsurile dracilor, mărturisi el, cu tonul rece.</em></strong></span><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">- Domnule, ați face bine să grăbiți pasul. Discipolii dracilor nu ne doresc prin preajmă, poate deja au ajuns acasă la dumneavoastră, spusesem într-o agonie ciudată, aproape precipitînd, țintuindu-l cu privirea pe tînărul misterios.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Apreciez umorul negru. Dar se înserează și nu vă pot lăsa în pădure, singură. Ce ar spune străbunicul dumitale?</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Se putea vădea un chip crunt acompaniind peisajul și așa destul de sinistru. Privisem cum își începuse un mers frumos spre casă, intrînd cu grijă, lăsînd cheia în zăvor. Auzeam de la depărtare, printre vocile trăsnetelor din natură, cum scrînteau vag lemnele pe care călca. Îmi spuneam că e o minune cum au rezistat acolo, înăuntru, și îmi imaginam că nu e chiar în paragină totul. Poate nu e nimic. Ceva la fereastră se zgîlțîia incert. Era chiar chipul tînărului căruia nici numele nu-l cunoșteam. Îmi făcuse cu mîna. Din cerurile neguroase mai cădeau doar cîțiva stropi leneși. Apusul deja ardea în orizont, încordat într-un punct pitit printre nori. </span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Tînărul se depărtase de la fereastră, eliberînd casa. Nu mai încuiase ușa. Acum parcă geamurile erau mai curate... Imaginea cu pîrîul și căbănuța arăta mai curată. Să-mi fi sluțit, ploaia, vederea? Cei cincizeci de ani ce au însemnat? Ce însemna, de fapt, timpul, în locul acela?</span></em></strong><br />
<span style="color: #444444;"><br /><strong><em><span style="font-family: Georgia;">
</span></em></strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em></em></strong></span> </div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>IV</em></strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em></em></strong></span> <strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"> </span></em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>Am ajuns într-un loc unde puteam simți umbrele atît de adîncite, cuprinzătoare. Nu mai văzusem astfel de întuneric din copilărie, cînd totul mi se părea exagerat de apăsător. Tînărul avea grijă să împrăștie o liniște deosebită în sufletul meu. Se auzeau acum doar aripile păsărilor bătînd din văzduh, mișcările micilor vietăți care adormeau sau dimpotrivă, se nășteau din întuneric, ultimele picături de apă dezlipindu-se de crengi, șovăind printre altele, în cădere, pînă se consumau precum ceara lumînării. Totul se calma, căpăta un alt sens, unul cufundat în taină.</em></strong></span><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Aproape de noi, în orizontul apropiat, se înălțau niște lumini ruginite ca de candelabru. L-am rugat să ne prindem mîinile cît timp mai urcam partea aceea de deal, căci era dificil să te deplasezi cu sandale prin pămîntul noroios.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Îmi spusese că mai avem foarte puțin, cîțiva metri. </span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Se lăsase deja un întuneric veritabil, lumina devenind din ce în ce mai necesară. Locul avea numeroase grădini, viță-de-vie cu struguri mari, negri, iar pe schelele din lemn stăteau atîrnate lumînări mari, aprinse și diverse lămpi cu gaz, altele electrice. Pisicile cenușii dormeau printre flori, nu se lăsau deranjate de prezența noastră. Mă invitase în casă, întinzînd mîna către ușa de la intrare. Priveam locul ca pe ceva modest; îmi imaginam cum dincolo de pereții exteriori se află un lăcaș mic, strict necesar nevoilor omenești, dar care dădea pe afară de cărți. Acoperișul părea mic, împînzit de iederă. Mă oprisem în loc și ascultam greierii, muzica lor apăruse în peisaj mai devreme decît m-așteptam. Tînărul a înțeles că aș mai vrea să rămîn în grădină. În jur mirosea a lapte ars. Frezii, gladiole, flori-de-gheață creșteau armonios, îngrădite de niște lemne vopsite-n negru. Stăteau acum amorțite după furtuna ce le maltratase. Pereții casei din lemn și cob arătau ciopliți în motive religioase, ca ușile importantelor mănăstiri. </span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Mă întrebam cine ar fi aprins toate luminile acelea. Niște lumînări nu se puteau aprinde singure, ca prin magie. Casa părea crispată din cauza poziției ei, uitate de lume. Cu siguranță acest domn nu locuia singur. Dar locul nu era așa de îngrijit cît să cred că o femeie îi ținea companie. În lumină am văzut chipul băiatului mai bine. Era străveziu, ușor încordat de riduri, întunecat de buclele rare din față, de sub fruntea semeață. Cînd dorisem să m-avînt în spatele grădinilor, el nu m-a lăsat. Mi-a făcut semn să păstrez tăcerea, și-mi șoptise că nu e grădina lui, dar era musai a face pe plac surorii sale. Mă așezasem în mijlocul aleii ce ducea înăuntrul grădinii, fiind atentă la gardul ce-l mărginea.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Nu mi-ați spus că aveți o soră. Seamănă cu dumneavoastră? îndrăznisem să încep dialogul, ținînd mîinile apropiate și privirea în ochii tînărului.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Nu contează. Nu cred că seamănă. Uneori este foarte confuză, pictează florile, cîntă cu o voce groasă, labilă... Și nu am voie să merg singur în grădină, decît cu acordul ei, mărturisi el cu ochii pe jumătate închiși.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Asta trebuie să fie o chestiune foarte migăloasă, lucrul cu florile, zîmbeam eu ironic.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Povestea e complicată. Eu nu aș rîde. </span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Făcusem o pauză de oftat adînc. Respirasem tot aerul curat de care aveam neovie.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Tare mult mi-ar plăcea s-ascult. Ea se află aici, acum?</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Se află, da, probabil în beci. Simțea că n-o să vin singur, zise el cu un rînjet în colțul gurii.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Din beci vine mirosul de lapte ars? </span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Ah, nu, acum nu faceți pe suspicioasa. Se emoționase auzind cîrîitul porții și șoaptele. Am găsit laptele ars pe foc. Fugise, cu siguranță. Pisicile astea cenușii sunt ale ei. I-a numit Dante și Nibelung. Îmi povestește de unde a venit fiecare - dacă o asculți, ai spune că e nebună de-a dreptul, pentru că nu pare real. Este un basm totul, de fațadă, se explica el cu seriozitate.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Nici nu aveam de gînd să vin aici ca să iau în seamă niște povești despre bietele pisici, spusei eu inocent ridicînd umerii.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Nu te-ar fi relaxat. Sunt povești lugubre. Pe sora mea nu o interesează dacă vrei să le asculți sau nu. Toate acestea provin din coșmarurile ei pe care le-a purtat în vise de la cîțiva anișori, și mai apoi pînă a crescut. S-au înrăutățit... Și pisicile nu sunt singura obsesie. Avusese mai multe, însă pe celelalte le-a izgonit, pe a treia deja apucasem s-o văd chiar și-n patul meu - era un motan pe care-l omorîse, spunînd că vrea să-l gătească. Îl chema Faust. Era negru și isteț... Mi-amintesc cît de tare suferise după el odată ce-l văzuse inert.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Nu-ți mărturisisem mai devreme, dar simțisem un fior ascultînd un muget înspăimîntător venind dinspre casa asta.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Tocmai. Cînta.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Rîsesem împreună un rîs amar. Realizam cît de ciudată era familia aceea. Nu am îndrăznit să întreb multe lucruri: de ce sora lui se afla în acea stare, în acel loc, singură cu fratele ei, fără urmă de părinți, de ce el voia să intre în casa străbunicilor fără mine, de ce nu a mai baricadat casa, de ce dorește într-atît să m-ajute...și de ce chiar el ar fi o cheie spre ușa ce duce la trecutul străbunicilor, un tînăr răsărit ca prin minune lîngă pîrîiaș, în ploaie. Poate totul era o confuzie. Mă gîndeam să înnoptez atîtea ceasuri cît știam că nu pot deranja, ca dimineață să mă întorc pe furiș la casa bătrînească. Nu ar fi avut cum să afle dacă dormeam afară, într-un cort; știam să pășesc tiptil. Mă bucuram de o seară liniștită, bînd ceai de tei și începînd să îl descos pe domnul acesta misterios. </span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Dacă nu aș întreba despre domnul Tender și Lenuța, sunt sigură că ai păstra tăcerea cu un har nemaipomenit, spusei eu cu părere de rău în ochi și în glas.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Poți să întrebi ce vrei. Aici, pe verandă, mi se pare destul de frig - poftim o pătură moale. E croșetată de mama mea. Să-mi spui dacă mai e nevoie de lumînări aprinse.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Chipurile ne erau luminate cu căldură; mă gîndeam la cum puteam să conduc discuția spre străbunicii mei, privind tocmai în străfundul viței-de-vie, la strugurii negri, rubensieni.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Mulțumesc frumos pentru grijă... spusei încuviințînd din cap. Și mama ta stă ascunsă?</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Se poate spune că-i bine ascunsă printre nori, și anume într-un sicriu molatic, odihnind adîncurile țărînei din Vestul satului.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">- O descriere emoționantă... Pînă și eu mi-aș dori să mor știind că va rămîne cineva în viață, pe pămînt, care să mă pomenească așa. Sora ta cîntă iarăși... Ești sigur că se simte bine? Singurătatea îi face bine?</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Sora mea va fi bine. E deja un ritual pentru mine, s-o aud îngînînd cîntece. Știe ce să facă atunci cînd e singură. Are mai mult timp de gîndire despre cum îi va fi ei mai bine. Nu o afectează nimic, căci are o imaginație bogată. Prezența celorlalți îi face rău. Așa am cunoscut-o mereu. Îi e frică și de pești, uneori se împrietenește cu ,,pisicile malefice” care se hrănesc cu pești. Apoi plînge după cei mîncați, îi vine frustrarea asupra pisicilor... și tot așa. Se învîrte în cercul chinurilor ei - vrînd să descopere armonia. Pe mine m-a obsedat la un moment dat natura asta a ei. Bănuiam că e o poveste veche, de cînd mama ne lăsase. Erica a fost prima care a găsit scrisoarea. Durerea era foarte mare, știa să citească la nouă ani. A urmat o școală nu prea erudită, pe vremuri. S-a izolat pe parcurs și a avut propria ei bibliotecă. Eu sunt mai mare decît ea cu douăzeci de ani.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Luminile din grădină pîlpîiau, acestea devenind tot mai rare. Lumînările erau sorbite de vînt, candelele isprăvite, lămpile pe sfîrșite în sleirea lor...</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Se pare că nu ai vorbit de multă vreme cu cineva. Poți să-mi spui dacă ea e în stare să vorbească de fel? încercam să mă interesez de o bolnavă pe care probabil n-am s-o văd vreodată.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Șuierul asemănător cu vuietul de după-amiază își făcuse apariția, de parcă avea de gînd să aducă un mesaj.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Ai să-ți dai seama. E foarte blîndă, dar cînd vede oameni mai slabi de înger decît ea - îi simte foarte bine - atunci se petrece momentul de glorie. Izbucnește, îi sperie.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Cum adică mama voastră vă lăsase? Înainte să moară a scris o telegramă?</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Înainte să moară, practic. Ea ne lăsase o telegramă nu pentru că avea gînd de moarte, nici nu bănuia ce o aștepta. Ci gînd de viață! Una păcătoasă, jalnică. Ne-a scris că era îndrăgostită de un marinar pe care l-a cunoscut cînd era la serviciu, în Tomis. Iubea foarte mult marea, stațiunile goale pe timpul toamnei. Pot spune că scria poezii, dar nu s-a făcut remarcată prin asta. Erau mult prea profunde pentru comunitatea în care trăia, și nu publicase atît de multe; se descuraja repede. Tatăl nostru, cizmar în Franța, ne vizita foarte rar, și cînd ne vizita, parcă nu mai venea pentru familie în sine, ci venea doar pentru noi. Mamei îi plăceau amanții, chiar ea scrisese asta, într-un ton ușor erotic și batjocoritor, dar extrem, extrem de mizer. Ne lăsase netrebnicia asta și ultima masă gătită de ea: pește prăjit. Unul ars. Erica făcuse o criză... Trebuia să ne obișnuim cu gîndul că mama noastră a fost o poetesă care avea pasiunea de a minți, și nu de a munci, de a călători pînă la Marea Neagră pentru a se culca cu cei din port, bătrîni ori tineri marinari. Am păstrat fotografii cu ea, dacă vrei să privești... Din frumusețea ei, bobocii de noi am răsărit, ca mai apoi să fim lăsați de izbeliște printre dealuri. Întrebi dacă nu ne-am căutat, totuși, mama? Dacă ai ști cît de mult și-a dorit Erica... Mă amenințase că are să fugă ori se va arunca în prăpastie dacă nu plecam s-o găsim în Tomis. Nu era dificil. Trebuia doar să ajungem pînă-n oraș, o zi și jumătate călătoream cu trenul. Acele zile erau pur și simplu aride, parcă eram în căutare de sirene. A vrut să fugă de cîteva ori în acea călătorie. Dar a s-a întors și a rămas. Nouă nu ne-a plăcut niciodată marea, caldă, sărată, ce tot timpul îmi oferea senzația de lipicios, neplăcut, înec. Ne-am fi bucurat de-o moarte ușoară acolo; verificasem orarul din port. I-am promis c-o vom găsi pe mama. Ne-am interesat de marinari, bărci, nave. Mama nu era de găsit. Peste ceva ani însă, am primit vești... Tata deja își pierduse urmele, se părea că nu s-a mai dorit căutat, avea deja altă familie, nu aveam cum să-i dăm de știre, chiar dacă nu-l interesa prea mult faptul că doamna Stere își luase viața; se instalase pe vapor în jurul marinarilor ca matroană. Avea propriul bordel, cu luminițe roșii, și o mulțime de rochii. Asta găsisem peste cîțiva ani. Erica deja se strămutase în altă lume, nu mai putea simți nici o durere. Eu simțeam doar o tragică milă, deosebit de adîncă.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Asta era povestea, deci... spusesem eu cu o gură amorțită. Apreciez dacă ai putea să mi-o arăți pe mama ta, spusei, gîndid la cît de frumoasă putea fi după spusele lui.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Realizez că fotografiile sunt în beci... Le vom privi mîine, poate Erica va ieși de-acolo. (Își încrucișase mîinile, privind veranda, apoi chipu-mi) Ai o privire neobișnuită. Ți-e somn sau te-am întristat. Nu era chiar asta intenția. (Făcu el o pauză de gîndire) Probabil m-am destăinuit mai mult decît mi-ai fi permis. E de la ceaiul de tei, îmi dă o senzație aparte. Pe tine ar fi trebuit să te adoarmă.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Să știi, începeam eu cu împăciuire, dacă nu doream să ascult destăinuiri, m-aș fi retras în cort, să adorm. Și de ce pe mine ar fi trebuit să mă adoarmă ceaiul ăsta?</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Atunci mă bucur că le-ai dat ascultare... Ar fi trebuit pentru că nu pari a fi obișnuită cu el. Vii de la oraș.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Le-aș asculta oricînd. Dar nu bate cîmpii. Spune-mi, crezi că mama ta putea fi o sirenă?</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - O sirenă nu se lasă învinsă de propriul joc, spusese el bătînd cu degetul în cana cu ceai.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Poate voia să își sfîrșească viața într-un mod... libertin, cum probabil și-ar fi dorit dintotdeauna. Poate asta era o fantezie de-a ei și aceea era adevărata cupă de libertate, stăruisem bîndu-mi ultima gură de licoare.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Nimic nu mai poate fi metaforic cînd privești din exteriorul întîmplării și vezi doi copii abandonați la vîrste vulnerabile.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Spusese aceste cuvinte cu tremur. Ochii îi erau umezi, perfecțiunea lor se moleșea. Îi întinsesem mîna:</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Îmi pare rău. Nebunia putea fi un răspuns.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Născută din ce? Dintr-un trai ca ăsta, angelic? În mijlocul naturii? întrebă el, apucîndu-mi încheietura, făcînd semn cu ea spre pădure, în depărtare.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Lăsasem privirea în jos, bucurîndu-mă în sinea mea că și ființa lui știa să aprecieze creația divină.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Mie cu greu îmi vine să cred că o bătrînă a făcut tot ceea ce ai spus, făcusem un semn ce acoperea întreaga grădină.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Mama nu era bătrînă. Era foarte tînără, spuse scurt, tăios.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Cît de tînără? Toată lumea e tînără în neamul vostru. Acum îmi doresc și mai mult să văd fotografiile, chicoteam eu infantil.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Și neamul la fel va rămîne. Tînăr, cu sămînță, un temei energetic, răspînditor... (Își mută privirea spre pisici; se ridicase, auzindu-i oasele trosnind) E trecut de miezul nopții, dacă vrei să știi.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Îl priveam cu ascultare, și răbdare. Deodată mi s-a părut un om fascinant, un foarte bun povestitor. Nici nu-mi dădeam seama cum trecea timpul cu el. Voiam să îl ascult pînă voi simți că toată îngîndurarea tristă din el ar fi pierit; la privirea lunii printre crengi, parcă adormită datorită fumului de cenușă din juru-i, mi-aș fi dorit să adorm și eu sub cerul liber.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Domnule Stere... Mi-a făcut plăcere să te-ascult. (Mă ridicasem și eu de pe verandă, dezmorțindu-mi spatele) Ne vom trezi dimineață, de data asta pentru un ceai de măceșe. L-am adus eu, spusesem cu degetul arătînd către traiste. Cortul meu e deja așezat, nu pot deranja casa dumitale, mă destăinusem eu, cu pumnul atingînd pieptul în dreptul inimii. N-ar trebui să ai răgaz de insistențe, căci mi-era dor să visez sub stele. </span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Dar nu erau stele, cerul era negru-vinețiu. Păsările cîntau curios de încet și șușotit.</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Stere? Sunteți simpatică, domnișoară, spuse el, dînd din cap. Chiar sunteți. Dar nu veți afla numele meu. Mă simt mai în siguranță dacă ați ști doar atît cît eu vă pot spune. Ne reîntîlnim pe verandă, în zori. Să nu-ți fie teamă de Erica. Va afla și ea de tine mîine...</span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"></span></em></strong><br />
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Luna, un bulgăre de aur inocent, se învelea cu norii pînă se mai zăreau și ultimele rămășițe de raze. O ploaie înceată năvălise din nou în ținut.</span></em></strong><br />
<br />
<div align="center">
</div>
<div align="center">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">V</span></em></strong></div>
<div align="center">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;"><span style="color: #444444;"><span style="font-family: inherit;"><em><strong><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="color: #444444;"><span style="color: grey;">Insomniile își f</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">cur</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">apari</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">ia. Toat</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">neputin</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">a, emo</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">ia </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i stingherirea de peste zi m-au r</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">pus în momente care se scurgeau cumplit de încet. Abia-mi puteam </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">ine ochii deschi</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i, dar cînd încercam s</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">m</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">-ntind închizîndu-i </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i num</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">rînd în gînd respira</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">iile, sim</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">eam cum somnul nu se îndur</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">s</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">m</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">fure, decît pîn</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">la o mo</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ță</span></span><span style="color: grey;">ial</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">nec</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">jitoare.</span></span></span></strong></em></span></span><br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;"><span style="color: #444444; font-family: inherit;"><em><strong><span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span></strong></em></span></span><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;">
</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;"><span style="color: #444444;"><span style="font-family: inherit;"><em><strong><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="color: #444444;"><span style="color: grey;">Pădurile făceau dragoste cu trăsnetele și fulgerele, vuind sălbatic deodată cu apa ce le udase. Fulgerele se n</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">pusteau asupra pomilor - ad</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">posturi ale unor p</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">s</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">ri de noapte, bifurcîndu-i cu totul, l</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">sînd în urm</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">doar crengi zdrobite, pene arse </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i ecouri cîrîitoare. Luna, cu nefericirea reflexiilor ei, se ascundea morțiș printre neguri. Studiam din cort ferestrele casei, ascunse pe interior de jerpelituri ag</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ăț</span></span><span style="color: grey;">ate sumar, care se mi</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">cau rareori - dantele ro</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">iatice ori g</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">lbui ce priveau ploaia de dincolo de verand</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">. O ușă care nu se închidea niciodată era purtată de vînt înăuntru și în afară; scîrțîiturile ei sordide copleșeau ființele într-o noapte ca aceea. </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">Ș</span></span><span style="color: grey;">iroaiele se-ntindeau, stropii curgeau rar, molcom, ritmat, din lemnoasele fisuri ale verandei. Lumina fulgerului, ivit</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">deseori puternic din dep</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">rtare, înghe</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">at</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă ș</span></span><span style="color: grey;">i clandestin</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">, l</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">sa casa spînului într-un semiobscur însp</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">imînt</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">tor pentru cîteva frînturi de secundă. Am deschis cortul, întinzîndu-mi spatele rece pe aleea ud</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">. Ochii mi-au c</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">zut pe o parte </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i mai întunecat</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">din str</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">fundul locului. Puteam ghici bezna d</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">inuind în gr</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">dina Eric</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">i. Nu-mi puteam îns</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">imagina cum miros petalele florilor îmboln</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">vite de vopselele ei colorate. Ce putea exprima acest obicei? Lumea acestei fete se putea str</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">muta în realitatea splendorii ei, pe p</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">mînt?</span></span></span></strong></em></span></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;">
</span></div>
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;"><span style="color: #444444; font-family: inherit;"><em><strong><span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span></strong></em></span></span><br /></div>
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;">
</span><br />
<div style="text-align: justify;">
</div>
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;">
</span><div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;"><span style="color: #444444;"><span style="font-family: inherit;"><em><strong><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="color: #444444;"><span style="color: grey;">Am privit cerul negru, l</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">sîndu-m</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">în voia apei ce cădea </span><span style="color: grey;">cu nes</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ăț </span></span><span style="color: grey;">de la îngeri. În cîntecul pic</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">turilor de ploaie puteam auzi cum cineva încerca s</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">acordeze blînd o mandolin</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">. Cîntecul se ivea tot mai r</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">sun</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">tor, melancolic, îngînat de o voce r</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">gu</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">it</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">. Sufletul radia, ascultînd stingherele sunete pornite din neant. Adîncul p</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">mîntului mugea de acorduri triste, chinuind fiin</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">a ce le interpreta. Duceam dorul melodiosului, gîndind cum fluierul auzit în amiaz</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">s-ar fi contopit într-o doin</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">divin</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">cu glasul mandolinei din noapte. Cîntecul se n</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ăș</span></span><span style="color: grey;">tea undeva sub p</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">mînt, unde se reg</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">sea și beciul </span><span style="color: grey;">Eric</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">i. </span></span></span></strong></em></span></span></span></div>
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;">
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: inherit;"><em><strong><span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span></strong></em></span><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"><span style="font-family: inherit;"><em><strong><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="color: #444444;"><span style="color: grey;">Timpul trecuse destul de greoi. Un ceas de</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">tept</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">tor aflat lîng</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">mine ar</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">ta orele trei </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i un sfert. Mi-am întins apoi spatele, istovit de r</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">ceal</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">, pe salteaua </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">ifonat</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">. </span></span></span></strong></em></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"><span style="font-family: inherit;"><em><strong><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="color: #444444;"><span style="color: grey;">Dup</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">ceva vreme, cîntecul se pierduse în z</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">ri. Pe marginea aleii sim</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">eam pa</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i care se cufundau în noroi, strivind tulpini </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i crengi. Trupul îmi în</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">epenise într-un soi de fric</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">m</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">gulitoare. Pa</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">ii se apropiau dîrzi. Mi-am dat seama c</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">-i sora tîn</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">rului. Încercam s</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">nu fac zgomot. Din cortul sub</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">ire </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i umbrit am putut admira ni</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">te glezne orbitor de albe, de domni</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">oar</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">ce se plimba în t</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">lpile goale. Priveam chircit</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">, în continuare, mersul gleznelor, murdar </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i str</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">in de lume, pîn</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">Erica ajunsese în fa</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">a verandei; își chema pisicii, </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">uierînd: ,,Nibelung... Dante... Dante!...”. Ace</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">tia ascultau aten</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">i strania chemare. Ochii lor str</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">luceau profund în noapte. Motanii zgribuli</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">i mieunau pervertit, cu dor, Erica sîsîindu-le în urechi, a</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">teptîndu-i cu palmele deschise pentru a le sim</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">i must</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ăț</span></span><span style="color: grey;">ile </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i bl</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">nurile înfrigurate. </span></span></span></strong></em></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: inherit;"><em><strong><span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span></strong></em></span><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"><span style="font-family: inherit;"><em><strong><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="color: #444444;"><span style="color: grey;">O urmar</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">ca ni</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">te aburi cumin</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">i pîn</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">în str</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">fundul gr</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">dinii, printre florile plantate de tîn</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">rul spîn. Se oprir</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">, </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i ea, </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i motanii, în fa</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">a viei bogate. Fata se înfrupta cu sete din strugurii negri sp</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">la</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">i de ploaie. De cînd o z</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">risem, era alburie, lep</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">dat</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">de ve</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">minte. Nici un vîj, dureros </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i tomnatic, n-o putea opri. Trupul ei împr</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ăș</span></span><span style="color: grey;">tia o lumin</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">rece capabil</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">de a înfrico</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">a sim</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">urile biologice ale oric</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">rui om în via</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ță</span></span><span style="color: grey;">. Dar izul ei îmi amintea de o femeie moart</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">, nespus de frumoas</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">, cu p</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">rul u</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">or încîlcit </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i negru, l</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">sat s</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">creasc</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">bogat pîn</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">la genunchi. Nu dîrdîia, nici nu lua în seam</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">puhoaiele ploii; venea din lumea sa, într-o alta care nu avea puterea de a-i afecta fiin</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">a. Posibil ca beciul ei s</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">fi fost tot atît de înghe</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">at </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i ud, precum vremea, </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i chiar mai crunt, nemaicontînd trecerea de la un t</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">rîm la altul. Scena i s-ar fi p</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">rut atît de singuratic</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">pîn</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă ș</span></span><span style="color: grey;">i unui gard b</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">trîn, smucit de tr</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">snete </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i vînt.</span></span></span></strong></em></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: inherit;"><em><strong><span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span></strong></em></span><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"><span style="font-family: inherit;"><em><strong><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="color: #444444;"><span style="color: grey;">Erica se-ntoarse, neluînd seama prezen</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">ei cortului necunoscut z</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">cînd pe alee. Pielea chipului ei str</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">lucea de ploaie, al</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">turi de enigmaticele irisuri ale pisicilor. Gura Eric</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">i continua s</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">cînte ciudat. Ochii nu puteau detalia restul însu</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">irilor din pricina întunecimii - un singur fapt cuno</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">team, acela c</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">o auzeam... Trupul s</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">u gol - aproape feminin, pierdut într-o lume a viselor, ocolea veranda îndreptîndu-se spre propria gr</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">din</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">cufundat</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">-n mister, de care nu se putea bucura nimeni, nici m</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">car Dante </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i Nibelung. Ace</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">tia fuseser</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">trimi</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i înapoi în cealalt</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">gr</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">dini</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ță </span></span><span style="color: grey;">de c</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">tre st</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">pîna care-i </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i chemase. Ecoul neîn</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ț</span></span><span style="color: grey;">eleselor </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">uier</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">turi </span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i îngîn</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">ri se dep</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">rta odat</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">cu fata, pierzîndu-</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">i magia profetic</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">în dansul pic</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">turilor de ploaie. </span></span></span></strong></em></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: inherit;"><em><strong><span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"></span></strong></em></span><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"><span style="font-family: inherit;"><em><strong><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><span style="color: #444444;"><span style="color: grey;">Tr</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">isem o noapte plin</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă </span></span><span style="color: grey;">de zbucium, urm</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ă</span></span><span style="color: grey;">rind un ritual omenesc de nedeslu</span><span style="color: grey;"><span style="color: grey;">ș</span></span><span style="color: grey;">it...</span></span></span></strong></em></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em></em></strong> </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<strong><em>VI</em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<strong><em></em></strong> </div>
</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;">
Mă trezisem în zori, foarte devreme. Pînza unei noi zile se picta din toți rărunchii, negrăbit, începînd din ceruri. Dimineața, vremea era potolită; schimonoselile neguroase dispăruseră din peisaj. Cerul era curat, cenușiu, infantil, aducător de o seninătate care ascundea capriciile de mai tîrziu... Adierile aduse din depărtare, odată cu pădurile de cetină, împlineau ființa, binecuvîntînd-o. Răsăritul încolțea în orizonturi ca o floare ruginie de toamnă, cu petalele pierdute. În jur mirosea a ierburi înrourate. Stingher și hămesit, glasul cucuvelelor se potihnea adesea, cîntîndu-și mrejele cu oboseală; acele sunete nu mai sunau imperial, ca altă dată - ființa mea descătușată poposea în tărîm, într-un sfîrșit, plină de răgaz și familiaritate. Cîntecele morbide, șuierăturile persistente încetaseră.<br />
Nu mă trezisem singură; spre marea mea surprindere și o ușoară teamă, îl găsisem pe spîn șezînd chiar lîngă picioarele mele, încovoiat, privindu-mă cu ochii mari și urduroși, așteptînd să mă deștept. I-am simțit prezența, întrucît din vis nu m-aruncasem direct în realitatea prezentului. Pleoapele îmi tremurau - ochii nu se voiau deschiși; bănuiam atmosfera presantă, întețită de un alt suflet, cu propriile sale respirații. <br />
Tînărul spîn nu mi se înfățișase ca vis, era viu, în fața mea. Scîncind, îmi depărtasem numaidecît picioarele din preajma trupului său. Privirea lui era luminată de zorii zilei, la fel ca și buclele modeste, cu reflexiile unei adînci păduri de falnici brazi. Adîncimea neagră din ele mă înfiora. Găsisem o oglindă aburită în așternuturi. Am încercat să mă dezmeticesc, nici nu-i urasem bună dimineața; simțeam cum el nici nu se putea aștepta la un salut oarecare; cînd ridicasem pleoapele, ochii lui, într-adevăr, zîmbeau stingher. Îi aduceam la cunoștință, cu o voce șubredă, simțirile matinale:<br />
- Aici erai... În cortul meu, remarcasem eu cu voce șoptită, dar de cînd? Nu m-așteptam să vii aici, nici nu te-am simțit.<br />
- Bună dimineața, domnișoară, se strîmbă el simpatic, prinzîndu-mi mîna într-a lui. Credeam că te vei simți mult mai în siguranță, vorbi încet, ca să nu mă tulbure; mustățile i se mișcau sub buza de sus cînd pronunța cuvîntul ,,siguranță”. <br />
- Dimineața e foarte bine pentru mine, căci e lumină. Întunericul îmi îmbie ființa... aduce cu el povești surprinzătoare, pline de eleganță - dar întunericul de azi-noapte nu a fost unul chiar atît de plăcut, spusesem eu ușor încruntată, privindu-i ochii, neretrăgînd mîna din politețe.<br />
- De asta am și adus oglinda, spuse el, făcînd semn către rama oglinjoarei din lemn.<br />
- Ce legătură poate să înfiripeze întunericul și oglinda? întrebsem zîmbind forțat.<br />
- Îți spun sincer, nu mă așteptam să treci de noaptea asta. M-așteptam să fi murit. Am adus oglinda ca să-mi dau seama dacă mai respiri. Ți-am strigat numele de cîteva ori. Nu ai răspuns niciodată. Nu mi-am permis să m-apropii de tine. Mi-amintisem trucul cu oglinda. O aburisei... Respirai cald și liniștitor ca un prunc. Dar eu știam că acel întuneric, din acea seară, fusese o ,,chemare”, îmi spuse spînul pe un ton lemnos, privindu-mi umerii și fruntea.<br />
- O chemare! </span><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Îmi simțeai slăbiciunile? Te bucuri că trăiesc? continuam eu batjocoritor, încercînd să-mi desprind moale, mîna, din degetele lui.<br />
- Nu știu dacă mă bucur, nu am o stare anume (ridică simplu din umeri). Am văzut mulți morți la viața mea. Dar pe tine... (făcu o pauză lungă) te-am văzut plăpîndă la fire, și cum acest loc noaptea nu este prea binecuvîntat din pricina atmosferei ce se-așterne - ca să nu mai zic de groaznica furtună... Se putea întîmpla orice.<br />
- Apreciez naturalețea ta - cred că pentru tine, cum și pentru strămoși se simțea, o moarte este o sărbătoare... Grăbești sărbătorile, avînd grijă de cei ca mine, să adoarmă cu orice preț, afară, în frig și vînt (spusesem aceste cuvinte menținînd un ton rece și legănarea capul în semn de înțelegere amară).<br />
- Tu m-ai rugat să te las s-adormi afară, în frig și vînt, mărturisi el cu o nepăsare tristă în glas.<br />
- Și aici am să rămîn, cît oi mai rămîne, cunoști faptul că nu doresc să îți deranjez familia. Tu știi ce s-a întîmplat azi-noapte?<br />
- Eu nu am familie, domnișoară. Nu știu ce s-a întîmplat, cel puțin cu dumneata. Eu am citit pînă la orele trei ale dimineții, iar mai apoi am adormit dus. Ar trebui să știu ceva? mă întreba el, mutîndu-și ochii în pămînt, scormonind cu ei în adîncuri.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Tăcerea se așternuse în zîmbete amare, în priviri compătimitoare, unele care sfidau orice discuție.<br />
- Nici eu nu știu ce s-a întîmplat, domnule. Asta este problema... (am oftat, începînd să-mi adun lucrurile din jur, dînd de înțeles că ar trebui să părăsim cortul).<br />
Asta se și întîmplase, rămînînd ca eu să strîng ce se poate după o noapte lungă, împachetînd tot ce era de împachetat. Acele întruchipări mă schimbară. Pentru prima oară făcusem cunoștință cu pulsul sălbatic al naturii, cu reveria unor aripi ce ascund colți umbroși, magia unei nopți în chip de diavol care stîrpea suflul și-l năștea întîrziat, zadarnic.</span><br />
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Eram mult mai atentă la umbrele ce se perindă pe lîngă mine, la liniștea dintre ele care-mi deochea spiritul; tihna aceea m-ar fi putut înghiți - o pace nescunoscută, venită din adîncurile neantului, care mereu lua forma unui animal nevăzut, plin de dorință și foamete, căruia nu-i puteai reproșa nimic - el gravita la nesfîrșit. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;">Rămăsese ca eu și tînărul domn se ne întîlnim pe verandă. Mă aflam la intrarea în cort, gîndind despre cele spuse de el, privitoare la moarte. Îi dădeam dreptate. Viața îmi putea fi sorbită de moarte în oricare ceas, înghițită fără de urme, ca pe un zaț greoi și lung. Moartea era împăciuitoare, dar și hotărîtoare. Ca muribund, o verigă slabă - te lasă în voie să cazi, spre prăpastia de sub aripile ei, te cobora-n adîncuri și într-o clipită puteai fi din nou prins în ciocul ei cel rînced, pînă te trezea din capul locului ca o Morgană, cu apă vie, uscîndu-te rece de cea moartă, în suflul ei labil, urmînd să te poarte iarăși într-o liniște nemaipomenită, care bucură semenii și întristează boala. Dar într-un sfîrșit, îți zîmbește strîngîndu-ți mîna, mai apoi fierea din măruntaie, îngreunîndu-ți temeinic genele, pictîndu-ți vinețiul în buze, încurcîndu-ți vînele, arătîndu-se grăbită și de neoprit în veci; iar strîngerile de gură și de inimă, sunt menite să alunge orice durere și-ți potrivesc trupul ca pe o lumînare - și spiritul, ca pe o pasăre zburînd la cer, îndatorirea morții fiind, încă o dată, dusă la bun sfîrșit. Poveștile despre moarte pe care le înfățișam în tăcere... nu mă făceau să simt durere. Mă eliberau, făceau din viața mea o simplă așteptare din ce în ce mai apăsătoare.<br />
Dante și Nibelung aveau ochii deschiși încă din noapte. Mă întrebam dacă i-au închis vreo clipă. Erau niște motani plinuți, cu o blană sever de subțire, neîndurătoare, cenușie precum pulberea unui diamant prețios. Cumințenia lor necontenită putea s-ascundă o boală. Dar încercam să îi privesc doar ca pe necuvîntătoare lăsate de Dumnezeu fără învinuire, fără de păcat; și cînd îmi aminteam cîte povești se nasc din înfățișările, prezențele lor, unele mistice, neomenești, care omagiază fecioare posedate și bătrîne vrăjitoare, nemărginiți fiori reci îmi mîncau din măduvă. Chiar cînd îi priveam fix, odihnindu-mi ochii în blănurile lor sobre, tînărul se-apropie și-mi prinde mîna într-a lui:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Acolo jos arătai ca Faust cînd se dădea deoparte, marginalizat, privindu-și cu ură tovarășii, îmi zise trăgîndu-mă după el pînă la verandă; mă lăsasem tîrîtă din instinct, grație visării cu ochii deschiși.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444; font-family: Georgia;"> - Faust, motanul mort? întrebam eu, încă netrezită din agonia liniștii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"><span style="font-family: Georgia;">Zîmbea, arătîndu-și maxilarul pronunțat puternic, osos.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"><span style="font-family: Georgia;"> - Tocmai dînsul. Văd că ți-a luat ceva vreme pînă să te trezești. Și încă îți mai ia (își fluturase mîna în fața mea). </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"><span style="font-family: Georgia;"> - Nu s-a-ntîmplat nimic neobișnuit, contemplam blana lor. Ce le dați să mănînce de arată ca niște aristocrați? întrebasem eu, cu ochii întredeschiși, încercînd să mă fac simpatică.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"><span style="font-family: Georgia;"> - Stăpîna știe... spusese el evitîndu-mi privirea.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"> - Ferice de sufletul lor, cred că Erica îi iubește foarte mult (spusesem aceasta necrezînd în surîsul și vorbele mele).</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"> - Asta tot stăpîna știe, vorbea el cu mîinile încrucișate. Îți plac strugurii? Ai făcut o plimbare prin vița-de-vie? În mare parte, lucrurile existente aici au fost confecționate ori plantate de mama. Pînă și via asta, cît o vezi de întinsă... Ne mutasem aici pentru că era deosebit de liniștit. Eram adolescent. Nu mai știu dacă Erica viețuia pe-atunci. Mi se spusese că ar fi mai bine să plec din oraș - zarva aceea și poluarea îmi afectau mintea, gîndirea. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;">Via chiar era bogată și răcoritoare, încuraja trecătorul să rămînă, fără să fie stingherit. Dar fructele negre ce plesneau de licoarea dulce, sîngerie, întimidau firile pudice, întrucît senzualitatea aromei lor nu putea fi ascunsă.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"> - Mulțumesc că întrebi, să înțeleg că mă pot înfrupta și eu oricînd din ei. Nu am făcut-o încă. Și eu am avut o problemă cu orașul, în adolescență. Locuiam într-un apartament modest și cînd priveam pe fereastră de dimineață, înainte de a merge la școală, puteam să văd doar blocuri, alei pavate, mașini fistichi, și toate acestea luminate de un soare văratic - anotimpurile calde îmi provocau senzația de rău, de îngrămădire, de limitare, de gălăgie și dezordine. În acele momente nici că aș mai fi vrut să ies din casă, pînă la căderea serii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"> - Anotimpurile văratice, care înfloresc, au menirea de a deprima oamenii lăuntrici. Un om lăuntric este acela care nu se poate regăsi în prezentul realității, pentru că acest la acest prezent aderă adevărurile pioase - lumina, una de moment, simțirile trecătoare, cu nu cine știe ce puteri, forțe, dar cu esențele proprii deosebite, de la divinitate, ce se pot contempla separat, pentru care trebuie să mulțumim în fiece zi, mărturisi el, îndepărtînd parcă un nod din suflet. Cei care nu ascund nimic, nu se tem de lumină.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"> - Vrei să spui că simțirile acelea își pierd din intimitate? Ele sunt înfășurate, capătă amploare și se ascund într-un colț din sufletul nostru, al lăuntricilor, spusesem eu, împingîndu-mi pieptul cu buricele degetelor. Lumina realității nu le poate vădi, pentru că nu o lăsăm să vădească. Toată inspirația ascunsă, și tot răul prefăcut în artă ar pieri. Lăuntricul nu dorește să fie deranjat de oameni. Și această lumină a realității, a prezentului, are o bună legătură cu lumina solară, căldura. Ai observat că atunci cînd e noapte, timpul se face nevăzut? Oamenii se pierd în casele lor. Cerul e aît de negru și intim, pata noastră de tainică Univers e rece și ascunsă. Ființa umană e tăcută, nu cunoaște trecutul, prezentul sau viitorul și e vulnerabilă, se leapădă de elixirul nopții aprinzînd lumînările. Cunoaște doar starea pură din spirit. Cît despre natură, ea nu e tăcută; mereu trebuie să împărtășească anumite...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"> - Semne? întrebă el, zîmbind luminos.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #444444;"> - Da, și noi, oamenii, nu răspundem la ele. Ea dintotdeauna a comunicat cu noi. Noi nu mai putem. Ne-am descotorosit de ea, de ritmul în care ne-a născut și ne-a învățat atîtea veacuri, vorbisem eu, tremurînd.</span><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">
<br />
</span><em><strong> - Eu mereu am știut ce ascunde, draga de ea... În ea și precum ea supraviețuim, ne revărsăm, murim și înviem. Dar nu s-a născut încă om care să o înțeleagă pe deplin... vorbi spînul, mîngîind o liană de iederă. Prefer noaptea, domnișoară, și zilele neguroase. Ele știu cum să aibă cel mai bine grijă de ființa mea; mă fericesc.</strong></em></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em> - Noi suntem dovada că acel om ce va înțelege pe deplin, nu e departe. Rudeniile noastre or să ascundă un astfel de miez, remarcasem aproapte chicotind. Și eu mă fericeam nespus ori de cîte ori deschideam ochii și priveam tavanul - nu era nemaipomenit de luminat, ca în zilele cu soare, ci era gri. Și realizam că va ploua, și că lumea va fi departe, nu va fi soare și totuși, natura se va răspîndi. Și în zile ca acelea îmi asiguram inspirația și adevărata viețuire... încheiasem eu, cu noblețe în glas.</em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em>Spînul era neîndoielnic impresionat, pentru că în acele momente mîinile mici îmi erau cuprinse într-o strînsoare deosebită - aproape necunoscută:</em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><em> - Domnișoară...</em></strong><br />
<strong><em>Rămăsesem măgulită, cu privirea coborînd spre împrejmuirile grădinii, simțind adierile caste ale dimineții. Nu mă puteam debarasa de fîstîceala copilărească, deși gestul său era înzestrat cu politețea unui bărbat șarmant, capabil să sufoce de respect femeia apreciată. Tîrziu îndrăznisem să îi cuprind privirea într-a mea, văzînd, cu rușine, cît de frumos și palid cîteva raze de soare îi brăzdau chipul. Lumina îl orbea și făcuse un gest de dezmeticire, care se tot prelungea...</em></strong><br />
<strong><em> - Oare și razele celorlalți sori îți disting tot atît de angelic, porii? întrebasem eu, schimonosit.</em></strong><br />
<strong><em> - O lumină rece ca a lor? Chipul meu s-ar îmbia de minune, spuse el comod. Dar pînă vom afla acestea, va trebui să așteptăm ca noaptea să sosească. E abia dimineață și bănuiesc că altfel ar trece timpul dacă ne-am retrage în cămăruța mea - nu te pot lăsa pe verandă iarăși. Măcar ziua poți asculta de binevoirile mele.</em></strong><br />
<strong><em>Hotărîsem să-l ascult pe domnul spîn, făcîndu-mi loc în mansarda sa. Bănuielile mele nu fuseseră tocmai cinstite - căci văzînd casa din mijlocul aleii în toată splendoarea ei, mi se părea un loc destul de spațios și chiar sobru în detalii. Încă din prag mi-am dat seama de strîmtoarea camerelor; și atmosfera se simțea plicticoasă - mi-amintea de cămara unor prieteni pensionari de-ai mamei: cu oale și căni, și linguri atîrnînd pe pereți, înfășate în pînză ori batic roșu cu motive romînești, mirosind a stătut, un pat lipit taman de perete, micuț și scîrțîitor, cu așternuturi curate, imprimate mîndru cu flori, cusute de bătrînele din sat ori păstrate ca moștenire, și o masă pătrată, joasă, murdărită de cafea și firmituri, zăcînd în fața patului, înconjurată de taburele înflorate, zdrențuite. Ferestrele erau mici, vopsite în verde. Pereții erau gălbejiți de aburii din trecut ai mîncărurilor gătite cu dragoste. O tinctură a timpului lor de odinioară nu mai voia să se dezlipească din sfințenia acelui loc și simțind aceasta, mi-am spus că pașii maleficului de azi-noapte s-au și curățat din sufletul meu, numaidecît cum ajunsesem în cămăruța lor bătrînească.</em></strong><br />
<strong><em>Totul se înfățișa fără personalitate - mă simțeam în siguranță, însă fiorul își făcu loc în spinare doar cînd am văzut o altă pînză de iederă, întinsă de la pervaz pînă spre dușumea. Soba mică și chivernisită din colț mă emoționase - părea să fie foarte veche, cu însemnările unor copii T</em></strong><br />
<strong><em>obraznici, probabil acum ajunși stîlciți de bătrînețe.</em></strong><br />
<strong><em>Tînărul mă invita să iau loc, plimbîndu-se de zor. Căuta să ne servim dintr-un ceai de măceșe. Puteam simți o anumită forfotă atunci cînd el se depărta de mine și spațiul în care ne aflam; semăna cu foșnetul unor arbori din pădure. Mă temeam să gîndesc că freamătul acelei nopți mi-ar mai da tîrcoale prin minte mult timp de-atunci. </em></strong><br />
<strong><em>Cînd doream să-i mărturisesc spînului cele auzite în lipsa lui, totul se liniștea, prezența sa parcă îndepărtînd forțele bănuitoare de rău. Se întorcea zîmbind mereu, și pleca anunțîndu-mă că nu poposește mult. Presiunea și misterul reveneau molcom, pe nepoftite.</em></strong><br />
<strong><em>Între timp, căutam rezonul întîmplării. </em></strong><strong><em>Obosisem să mai plîng în interiorul meu, de teamă, de durere, de extenuare. </em></strong><strong><em>Dincolo de marginile cearșafului de pe pat, care atingeau podeaua, zărisem niște frunze verzi, proaspete. Curiozitatea mă împinsese către ele. M-am apropiat, atingînd mai întîi frunzele de la suprafață. Sîsîiturile nu se stinghereau să înceteze, ba chiar înălțîndu-se și mai abitir în urechile mele. Inima mi se zbătea încleștată ca și învelită într-o pînză deasă de păianjen. Era ca și cînd cineva se împotrivea curiozității mele, trăgînd înapoi frunzele, o forță omenească protejîndu-le. Trecuseră minute bune și spînul nu apăruse. Ceaiul fierbea bolborosind în ibric. </em></strong><br />
<strong><em>Ridicasem cearșaful, stînd pe vine, și puteam să văd doar o vagă întunecime a frunzelor, tulpinilor, fructelor care se apărau unele pe celelalte legănîndu-se ciudat, parcă absorbite de nisipuri mișcătoare.</em></strong><br />
<strong><em>Ca din neant, o mînă lungă, subțire și albă îmi încolăci piciorul. Un rîs astmatic, schimonosit ca al unui copil suferind îmi făcu sufletul să tresalte. Încercam să-mi ascund tremurul în timp ce forța omenească de sub pat mi se făcea cunoscută puțin cîte puțin... Era Erica. Un amalgam de întrebări mi se învîrtea în minte și prin fața ochilor.</em></strong><br />
<strong><em>Ieși de sub pat cu totul, avînd grijă să aranjeze frunzele cu care încercase ademenirea mea, o altă agonie. Ca ființă... era simplă prin lipsa ei de pudoare, cu mișcări impure, nespus de albă și curată ca ceara de lumînare, dar mai ales goală. Pentru cîteva momente simțisem din nou precizia cu care demonicul nopții trecute se orînduiește în jur. </em></strong><br />
<strong><em>Erica nici nu remarcase că piciorul de care se sprijinise era al unui om din cameră, pe care putea să-l salute, să îl cunoască. Deja mă obișnuisem cu realitatea ca glumă proastă, insipidă. Nu m-ar fi deranjat să strîng mîna goliciunii din fața mea, dacă se arăta docilă. Nici măcar nu se întîmplase s-o privesc în ochi pînă ce nu simțea că toate frunzele sunt aranjate în culcuș așa cum se cuvine. Ridicîndu-se de pe vine, se înfățișă lungană, lipsită de rușine, în fața mea... atît de aproape de chipul meu. Puteam auzi o vagă horcăială tristă dinăuntrul ei.</em></strong></div>
<div style="text-align: justify;">
- Sper că nu te-am deranjat noaptea trecută, începu ea cu voce blîndă, aproape șoptită.<br />
Evitînd destăinuirile speranțelor ei, încercam să îmi potolesc tremurul inspirînd și expirînd adînc, privind în jos; era și un fel de a face ordine în gîndurile fugare. Rosti acele cuvinte cu familiaritate, de parcă simțise că răsărim din același pîntec.<br />
- Tu ești Erica, așa-i? întrebai eu cu stingherire.<br />
Zîmbea modest și calm, pletele lungi și negre îi abundau umerii osoși ca ai unui serafim pedepsit de zei. Răspundea rar, hîrîia de boală. Își împărți podoaba de păr, lăsînd-o să acopere nurii. Spînul era de negăsit; simțeam că premeditase absolut totul. Începeam să cred în liniștea dinaintea furtunii. Firea mea era gata să cedeze, nemaiapucînd să întreb, firesc, ce căuta sub pat, și de ce frunzele se țin acolo.<br />
- Să nu te miri că sunt aici. Scherzo e în beci, nu prea se descurcă din cîte văd...<br />
Dacă era în stare să vadă, să simtă... îmi părea imposibil de imaginat. Se ascunsese sub pat probabil de azi-noapte. Ochii ei mari îmi măsurau fiecare gest și por din carne. Nu semăna deloc cu fratele ei; avea trăsături fermecătoare, bolnave prin contrastul pigmenților dăruiți de divinitate. Pupilele ei erau mai negre decît genele lungi și amenințătoare, dar acestea din urmă erau cu mult mai obositoare decît marea de păr ce se revărsa din creștetul ei. Fruntea lată se asemăna cu un pod alb, ce desparte diavolescul de îngeresc printr-un drum anevoios. Îi priveam buzele întredeschise, arătau arse, roșiatice, pătate precum frunzele uscate de toamnă. În acele momente preferam tăcerea, răgazul de a contempla ciudățenia din fața mea. Simțeam că în adîncul ei încearcă să-și potolească impuritatea luptei, afișînd o pudoare mincinoasă. Se așeză pe un taburet, după ce îmi întoarse spatele, atingînd pereții cu degetele subțiri, scormonind mai apoi printre iedera crescută sub pervaz.<br />
- Știai că e otrăvitoare? întrebă ea, spontan și la fel de șoptit.<br />
- Nu știam, Erica. De ce o atingi?<br />
- Mai bine întrebat... De ce aș crește așa ceva cu mîinile goale. Păi îți spun eu! Cineva trebuie să fie mai rău decît noi doi în casa asta! începu să chicotească hîrîind, părînd că se îneacă.<br />
- Mai rău decît tine și Scherzo? Înseamnă că sunteți aproape inocenți. Biața plantă nu are suflet, apreciasem eu, mistuind cuvintele.<br />
- Cum să n-aibă... E chiar nespus de vie și frumoasă. Otrava din ea trăiește... <br />
Și lăsă un oftat să se scurgă în lumina palidă ce-și chinuia divinul să pătrundă printre dantele. În neclintirea privirii ei, își dorea să mă cutremure. Simțeam apatia și dezgustul față de impudicul ei nejustificat, față de întîmplarea inocentă care își pierdea sensul cu cît îndrăzneam să continui discuția.<br />
- Și încă mai am dintr-asta. Frunzele ,,mișcătoare” de sub pat fac parte dintr-o pînză de iederă. Este foarte comodă; am mare grijă de ea.</div>
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"></span></em></strong><br />
<div align="center">
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;">VII</span></em></strong></div>
<strong><em><span style="color: #444444; font-family: Georgia;"></span></em></strong><br />
<span style="color: #444444; font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"><strong><em>Ei, oameni de o bunătate nebunească, trăiau în mare voie bună prin preajma unei coline, față-n față cu un îngust pîrîiaș de munte, protejați de o pădure doldora de fragi și livezi, în a doua jumătate a secolului douăzeci. Din cauza desimii, numai și numai un soare puternic putea să lumineze într-adevăr adîncurile pădurii; pe meleagurile acelea, ea a trăit în liniște și voioșie oricînd a dorit în primii ani, împreună cu Ștefan, bunicuțul hazliu al mamei, glumeț pînă la refuz, dar și de-o seriozitate deosebit de gravă atunci cînd se așeza la discuții cu străbuna ori cît mica domnișoară era bolnavă. Străbunicul șmutruluia vecinii cu apucături, cînd fata mai crescuse, căci devenise de-o frumusețe blajină, ce întărîta la vînat, cu un chip nemaiîntîlnit și sânii rotunzi, tari, înfloriți de nuri cuminți. Fata nu îi băga în seamă, doar îi privea plină de dispreț și își continua mersul precum un vals agale, de neîntrerupt. <br />
<br />
Elisabeta, și nu Lenuța, cum îi spuneau țărăncile, îi desena peisaje vesele și triste, îi cosea goblenuri pe care pe atîrna peste tot prin camere, spilcuia botoșei din lînă moale și scria poezii pentru nepoata ei. Mama mea, ,,Dida”, mică pe atunci și cu dinții cariați, o săruta întruna, chiar dacă mai era schingiuită de către Elisabeta. Aceasta nu a fost dorită la naștere. Ceva se întîmplase cu mama ei, nora străbunicii... Bunica, atunci, știa că are să moară dintr-o boală incurabilă, și a abandonat-o într-un pîrîu secat, înfășată, plîngînd neștiutoare o soartă ce putea fi cruntă dacă străbunicii n-o găseau. Soțul femeii nu știuse, bunicul, adică fiul străbunilor. Nu după mult timp, aceeași soartă i s-a arătat și ei: fusese abandonată de consort în mijlocul unui teritoriu străin, cînd se aflau în Sud-Estul țării, la Dunăre. Bani nu avea pentru a se întoarce acasă, în inima Ardealului. Trebuia să muncească pentru ei, dar boala o răpuse și oamenii n-o mai priveau ca pe ,,mînă de lucru”. Și într-un fel, femeia nu s-ar mai fi întors. I se ruina viața cu fiecare ceas, purtînd cu ea un trup bolnav, gîndind că a omorît un copil, lăsîndu-l la voia întîmplării în ghearele străine ale naturii, ale nimicului. Pe atunci, Elisabeta se arăta disperată, întrucît chiar dacă prima ei noră fusese netrebnică în privința copilei, și nu o mamă în adevăratul sens, femeia dispăruse fără urme clare. <br />
<br />
Prima oară, părinții ,,Didei” fuseseră în Nord, dar și-au prelungit șederea fără să mai trimită vreo scrisoare. Au plecat mai apoi fără să știe familia, spre Sud-Est... unde nu se știe cum au supraviețuit. Erau tineri în putere. Ei aveau doar rude îndepărtate acolo. Nu puteau fi primiți ca acasă. Bărbatul, tatăl mamei mele, adevăratul meu bunic, cu siguranță avusese în minte un plan de ruinare a soției, ca un preț plătit pentru cele săvîrșite cu cea mică. Se afla aproape de femeie, și totuși, atît de departe. Îi dăduse senzația de abandon, însă, el era aproape de ea, cînd se regăseau la Dunăre. O urmărea mereu fără ca ea să știe... Ar fi iubit atît de mult să știe că mama mea există. Femeia îl mințise, cum că avortul spontan s-a petrecut cînd nașterea îi era mai dragă, ușoară. El nu aflase, dar anticipase, simțise că soția i-ar fi dăruit un copil sănătos... Familia din care se trăgea deținea un puternic simț instinctual, niște ochi ageri, pe care îi purtam și eu, și mama.<br />
<br />
Se născocise că amîndoi au murit în brațele unei femei pe care ajunseseră s-o slujească, o bătrînă bogată care locuia aproape de fluviu. Aceasta i-ar fi reapropiat, fiind găsită de femeia abandonată, care dorea să-și vadă soțul. Vorbele spun că bătrîna era vrăjitoare, practicînd magia albă. Nu credeam pe atunci o bătrînă în stare de o astfel de damnare. Un zvon grotesc ar fi împrăștiat și povestea unei hore a morții, care i-a implicat și pe cei doi, oameni slabi de înger care s-au spovedit cui nu trebuia - unei bătrîne malefice, nebune. Aceasta, probabil, s-a folosit de muncile lor mult timp, după care, prin practicile ei necunoscute, i-a făcut să creadă că trebuie să moară, să plătească pentru păcatele lor, căința nefiind îndeajunsă. Înmormîntați însă, nici mama nu știuse să-mi spună unde ar putea fi... Părinții adevăratei mele bunici parcă nici nu existau. Erau o familie plină de lipsuri și de sens, cu istorii necunoscute. Doar pe străbunicul îl puteam înțelege, dar nici acesta nu-i vorbea mamei niciodată despre familie, cînd, ajunsă elevă, răsfățata familiei îi adresa întrebări necontenit. Religia în sat era sfîntă, Dumnezeul lor exista pretutindeni cu ei, pentru că deja îl păstraseră de la naștere, în suflet.</em></strong></span></div>
</div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-63005182409306970452015-02-25T19:33:00.001+02:002015-02-25T20:19:40.088+02:0025 februarie<div style="text-align: center;">
<em>În ceasul fremătat </em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Al zilelor cu ploaie</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Îmi car ochii pe-o cărare</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Văd un pardesiu greoi</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Și o ceată de strigoi.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em> </div>
<div style="text-align: center;">
<em>Sorb al crengilor delir, </em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Și al morții suvenir - </em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>O crăiasă cu podoabe</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Ce stă ascunsă-n coviltir.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em> </div>
<div style="text-align: center;">
<em>Pînzișul ei stă să zboare printre nori</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Revărsîndu-și enigmaticele comori</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>În ceasul fremătat al zilelor cu ploaie</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Cînd mi-s orfanul efemer fără de straie.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em> </div>
<div style="text-align: center;">
<em>Sunt privit de bolți celeste</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Sunt hămesit de vorbe cu duh</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Sunt al cerului năduf</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Adus pe pămînt plin de noblețe.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em> </div>
<div style="text-align: center;">
<em>Suflu-n pădurile de cupru</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Se-așterne o magică cenușă</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Printre măști ce merg încovoiat</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>În jos, pe-o lungime de țepușă...</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em><br />
<em>Scorburi negre în ochii măștilor</em><br />
<em>Surîd a nopți înfrînte neîndurător</em><br />
<em>De destinul neopritelor înșelăciuni</em><br />
<em>Visate-n ritmul amarnic al morilor...</em><br />
</div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-49327884555624934322015-02-22T20:13:00.001+02:002015-02-24T17:42:54.498+02:00Priveghiul<div style="text-align: center;">
<em><strong>A venit la priveghi preaiubitul,</strong></em><br />
<em><strong>În noaptea din mijlocul pădurii cu lauri,</strong></em><br />
<em><strong>Să mă sărute pe creștet și spate</strong></em><br />
<em><strong>Ca mai apoi să-și săvîrșească ritul!</strong></em><br />
<strong></strong><br />
<em><strong>Să mă plîngă ochii săi de marmură,</strong></em><br />
<em><strong>Carnea să-i tînjească goală în amurg,</strong></em><br />
<em><strong>Să-mi cînte soarta muritoare cu ură</strong></em><br />
<em><strong>Tînguindu-mă-n pecetluiri după alură.</strong></em><br />
<strong><em></em></strong><br />
<strong><em>Să mi se strecoare în trecut</em></strong><br />
<strong><em>Precum o vrabie neștiutoare</em></strong><br />
<strong><em>Ce își caută liniște - loc de veci adînc</em></strong><br />
<strong><em>Într-o rană tot mai sfîrîitoare.</em></strong><br />
<strong></strong><br />
<em><strong>Să asculte cum atîrnă pe pieptu-mi mort</strong></em><br />
<em><strong>Dantela rece foșnind nehotărîre amară!</strong></em><br />
<em><strong>Ce nu știe cum mai poate acoperi trupul </strong></em><br />
<em><strong>Lipsit de un suflet pe care-l poartă vîntul.</strong></em><br />
<em><strong></strong></em><br />
<em><strong>Să simtă cum crengile m-acoperă</strong></em><br />
<em><strong>Și-nchină un cavou sublim...</strong></em><br />
<em><strong>Pudoarea naturii ce plînge soarta</strong></em><br />
<em><strong>Unei femei născute din chin.</strong></em><br />
<strong></strong><br />
<em><strong>Să ia aminte cum tămîia arde la căpătîi</strong></em><br />
<em><strong>Și cum suflul vîntului recită ne-ncetat iote</strong></em><br />
<em><strong>Regretul copilei cu visuri în sfărîmare</strong></em><br />
<em><strong>Cu buzele și sufletul în frămîntare.</strong></em><br />
<strong></strong><br />
<em><strong>Rînduiala muririi mi-a elogiat spiritul</strong></em><br />
<em><strong>Ce se poartă acum prin biserici, în lemn</strong></em><br />
<em><strong>Așteptînd mieros să poată simți murmurul</strong></em><br />
<em><strong>Altei eliberări - cînd va sosi preaiubitul.</strong></em><br />
<strong>...</strong><br />
<em><strong>Soarta a pierit în măruntaie</strong></em><br />
<em><strong>Și inima s-a vindecat de-apururi</strong></em><br />
<em><strong>Renaște în văi și-n războinici</strong></em><br />
<em><strong>Strecurîndu-se în cerneală și vinuri.</strong></em></div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-60125824532830536662015-02-07T01:02:00.001+02:002015-02-07T12:57:29.737+02:00Sânul iernii<div style="text-align: center;">
<em>Vuiește iară sânul iernii</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>În urechile pribege</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Zbârlește pielea, gerul</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Mândrește inima, lerul</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Iar vrăjile sortite cărnii</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Se-nvinețesc fărădelege.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em> </div>
<div style="text-align: center;">
<em>Curge zațul alb pe cărare</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Cuget dulce al neantului</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Ce se naște într-o splendoare</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Amintind tainele cântului.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em> </div>
<div style="text-align: center;">
<em>Privește cum te îngrop în suflet</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Mireasmă ciudată a luminii</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Care străbate ochii în muget</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Copleșind asprimea dorului...</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em> </div>
<div style="text-align: center;">
<em>De ceasuri bune ritul tău mă pângărește</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Mă lași mereu orb și logodit cu gheața</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>În propriul sânge cald trupu-mi amuțește</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Robindu-mi pe veci c-un rece suflu, viața...</em><br />
<em></em><br />
<em>Îngână zăpada-n adâncurile trunchilor</em><br />
<em>Scrântesc crengile nopții în regret</em><br />
<em>După un biet himeric zălud al lumilor</em><br />
<em>Ce-și sfârșește penultimul sonet.</em><br />
<em></em> </div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-41707400515323600202015-01-23T19:13:00.002+02:002015-02-06T02:17:19.414+02:00Statuia <em> <span style="font-family: inherit;">Mutase statuia în cimitir, la mormântul mamei copilului. Se găsea acum, printre ruine, o femeie sculptată cu grație într-un fundal marin, ușor pământiu, încleștat de o ceață râncedă. Statueta înfățișa o doamnă în floarea vârstei, zâmbitoare, acoperită de un material ce poseda lina croială a unei servitoare stinghere, și totuși abordată de demult de atenția bărbătească. Piatra masivă sculptată îi descoperea un fel de plic în mâna stângă, dar ca parte deteriorată de timp; se observa cu ochiul liber cum toate nopțile și zilele la rând mușcară din ea cu niște dinți greoi și murdari. </span></em><br />
<span style="font-family: inherit;"><em> Mai orice trecător, îndurerat sau căutător de liniște, călca în neștiință pe mormântul acestei femei, ca și când ea nu ar mai fi fost acolo de multă vreme, rămânând să admire, lunatici, mândra făptură tăcută, ce se jenase mult prea devreme de viața pe care o trăia, omagiată fiind însă, prin plecăciunea artistului în fața dânsei - ca muză, spre a o recrea.</em> </span><br />
<br />
<br />
<span style="font-family: inherit;"> Sculptorul fusese un moșneag modest la minte, sperios, căruia i se palpitau pipotele și măruntaiele în momentul în care basme cu strigoi i se povesteau, descriind peisajele lugubre ale acestora. Cum spuneam, nu era un om cu prea multă învățătură, căci el cugeta experiențele mărunte, pure ale vieții, așternându-le pe acestea într-o agendă - una a gândurilor, pe care o citea și recitea atunci când spiritul nu îi mai era îndeajuns de zburdalnic.</span><br />
<span style="font-family: inherit;"> Se mai limpezea când era vizitat de o cucoană bătrână, pesemne îndrăgostită, pentru că mereu părea aranjată în preajma lui, dar și fericită, și mai ales căutătoare de prezența artistului din el. Era o femeie rotunjoară, fostă deținătoare a unei parfumerii renumite despre care și în zilele cele mai negre se vorbea. Purta zbârcire sub ochi și nasul de-o cârnețe tinerească. Stătea mereu acoperită de basmaua neagră, cu franjuri dantelate. Aceasta zâmbea cu toată căldura și ochii parcă înmuiau toate animalele de pe pământ, cât timp i se arăta bătrânului, în ușa cămăruței sale, purtând după ea sticle pline de lapte proaspăt muls și turte în crustă de mac. Îi aducea și flori, rânjind ironic, motivând că nu mai simte aerul în camera bărbatului, temându-se de sănătatea lui. Îl provoca să i le caute sub fusta largă ce mătura străzile de urme. Întotdeauna le găsea tulpinile prinse în ciorapi. Din cauza teancurilor irosite, artistul era nevoit să arunce adesea mănunchiuri de flori ofilite. Se mulțumea cu bucuria oferită de zâmbetul feminin și mâinile ei de hârtie, cu degete ca niște chei ruginite, dibace în deschizături ale sufletului. </span><br />
<span style="font-family: inherit;"> Domnița mereu aprecia însă că atmosfera camerei lui nu era altfel decât veche și irespirabilă, plină de tristețe; din fericire, ea era aducătoare de culoare, inspirație și joc. Dânsa însăși i-ar fi fost muză doar dacă și-ar mai fi păstrat trupul în chip de viețuire proaspătă.</span><br />
<span style="font-family: inherit;"> Avea grijă de omul la care visa cu ochii deschiși; mai mereu îi gonea flăcăii rău-voitori ce locuiau de fel mai departe de bătrân, provenind de pe la casele înghesuite de umbre, ca arătări desprinse din povești rătăcite de liniște - cea mai frumoasă bucurie a unui om - și lumină. Se perindau prin preajma lui, să mai capete câte o caramelă, oferind schimbul unei vorbe bune. Dar copiii aceia nu știau ce înseamnă frumusețea, puritatea, spunând parcă dinadins lucruri deochiate, spurcate cu îngeri răi și mituri sângeroase. Era curios felul lor de a fi, privirile încruntate, zâmbetele largi și mișcările bezmetice. Cartierul lor se numea ,,Lumânăroasele”. Se făcea prea târziu când povestea îl acapara pe bătrân și parcă își dorea să se dezlipească de ea, și totodată să intre în ea, să rămână. Își dădea seama că deja copiii nu se mai puteau opri și plângea când se gândea la coșmarurile din viitor. Se ruga cu mâna strângând puternic carnea pieptului și cămașa transpirată, să îl mai rabde Dumnezeu, pe el și toți voinicii din întreg satul, prinși în mrejele răului, ale minciunii și curiozității diabolice.</span><br />
<span style="font-family: inherit;"> Artistul cunoștea un copil a cărui mamă îi murise de inimă încleștată ce avea; sculptura lui cea mai reușită spunea o poveste amărâtă chiar despre femeie. Privirea mulatră parcă îi era înecată de meditație, una tristă, care se putea simți cuvintele nespuse încă. Femeia care acum se arăta din pământ, cam la doi metri în văzduh, fusese prizoniera unei stări de spirit poetice foarte apăsătoare, care se zbătea între realitate și vis. Visa fără ca odraslele ei să știe, împreună cu alesul inimii; visau la cosmicul ce se poate înzeci cu ajutorul imaginației, jocurilor, născând astfel felurite lumi, pe care aveau să i le arate mai departe unicului copil - pictura, poezia, teatrul. Dar eroina se descătușase din basmul ei pângăritor, pe veci, într-o zi din Brumar, lăsându-și sufletul sorbit de ceruri iar carnea, părăsită în voia crudităților pământului.</span><br />
<span style="font-family: inherit;"> Povestea familiei era cunoscută în tot ținutul, erau oameni demni de singurătate pentru că practicile neamului te stinghereau de normalitate. Mulți oameni îi considerau vrăjitori, tămăduitori malefici, căci menirea lor era să studieze îndeaproape plantațiile și să descopere locuri luminate de miracolul sănătății - în munți, în mare, în adâncurile colinelor - ca mai apoi să le amestece și să testeze tot ce gândiseră pe copii ori bătrâni cărora cefe le înghețau și frunți le transpirau grabnic, în suflul nehotărât al Morții. De această dată, parcurile se goleau, iar pe timpul verii, străzile nu se mai găseau ca și udate noaptea, de jocul cu apă al obrăzniciilor de copii. Acei oameni scriau povești, pictau și trăiau în pași spirituali.</span><br />
Familia se întemeiase odată cu voința Divinității care legase prin dragoste două ființe, bucurate cu daruri deosbite, femeia - mama preaiubită și soție plină de virtuți, bărbatul - tată mult prea înțelept, încovoiat de simțuri grave și obsesie. Cel din urmă își prețuia femeia cu buclele roșiatice, nemuritoare, într-un soi de dârzenie nativă, o săruta cu patimă și îi era pură inspirație în tot ceea ce realiza. Femeia savura această patimă, dăruind aceleași lucruri, rămânând în urmă cu rațiunea, gustând teama de a mai fi ea însăși. Se priveau des în ochi și adorau liniștea pe care amândoi o împrăștiau. Nu se considerau dăruiți unul altuia printr-un legământ moral, de viață și de moarte, ci doar făuriți, împreunați de vuietul vegetației și falnicelor orizonturi. El nu-i spunea niciodată că o simte ca pe propria sa femeie, și nici ea nu se simțea stăpână pe ceea ce iubește; credeau în puterea cerească și se dăruiau ca un tot unitar doar energiei pure. Legătura lor era foarte puternică, nu exista sațietate în cuvântul iubirii, iar de aceea, când unul pleca mai departe de celălalt pentru un anumit timp, mai îndelungat, cel rămas singur medita în lacrimi, se ruga, prețuia și își amintea trupul plin de evlavie a frumuseții, nemărginind rostirile culese cu o poezie aparte, sensuri mărețe...<br />
Acești oameni citeau teancuri întregi de cărți, că ajunseră să le răsfoiască din instinct și să-și dea seama de mesajul din ele. Se temeau de realitate, dar cel mai de preț lucru pe care îl făceau cu adevărat era să-și învețe copilul să danseze, să cânte, să iubească animalele sălbatice. Uneori dansau tustrei prin ploaie și râdeau cu gurile deschise, primind apa răcorită de ceruri. Copilul îi privea cu un drag neasemuit. Când mai crescuse puțin, se întreba trist ce s-ar face fără părinții lui. Dragostea lor era egoistă și nu o puteau împărți cu nici un om, învățând copilul că singurele taine ce îi vor fi alături în viață au să fie întunericul, lumina, pământul și livezile. Ajunseseră la acest gând justițiar când obosiră să mai dea socoteală oamenilor simpli, goliți de strălucirea sufletului. Au ales să trăiască și mai simplu decât o făceau înainte.<br />
Aleseră calea unei uniuni cu natura - să o iubească și să-i iubească. Femeia scria despre toate acestea, își construise o cutie unde își odihnea imaginile, metaforele. Ea nu putea să se despartă cu totul de oameni, ea se inspira din amintirile naturii lor. Carnea îi devenea tot mai coaptă și soțului ei îi crescuse barba până la piept. Trupurile și le spălau rarori și se plimbau mult prin pădure. Simțeau că toată mizeria ce se așeza în porii lor, nu era un lucru scârbos - ci o acceptare a întregii existențe.<br />
Într-o zi, bărbatul aproape îi interzisese să părăsească locurile din pădure. Când ea mergea undeva singură și întâlnea oameni, n-o priveau la fel de urât ca pe bărbat. Atunci se arătau în dânsa vulnerabilitatea, teama de a vorbi, de a exista fără el. Își vindea rând pe rând povestirile ticluite, pentru trai și o dorință ascunsă de a-și etala jocurile. Ajungeau la urechile unor oameni ciudați, veniți ca intelectuali în ținuturile lor, unde se petreceau rareori întâlniri de tip cenaclu. Mulți oameni cu minte care pășeau în locurile acelea, simțeau o anumită energie față de pământ; era un loc odihnitor, dar când scrierile femeii erau rostite de propria-i gură, parcă totul se încleșta, topindu-se alene. Și restul oamenilor purtau o agonie străină de armonie. Majoritatea scrierilor erau refăcute în taină de către soțul ei, fără să-și dea seama - și acest lucru, pentru că el făcea parte din ea fără a mai apuca să-și dorească. <br />
Se gândea mai apoi ce fel de monstru e, și când ajungea acasă, nici nu apuca să-și verse lacrimile calde peste umerii bărbatului ei, să i le șteargă, că el se și înfrupta din ele, și îi spunea cât e de frumoasă și vie, și cum ridurile sale expresive brăzdau alunițele, se jucau și formau galaxii în care doar el putea să trăiască, sărutându-le, vorbindu-le, împingându-le cu degetele. Femeia simțea durere, dar se gândea că pasiunea nu ar putea să devină blândă vreodată. Îi aducea tăcut, oglinzi, la marginile patului și încerca s-o facă să uite de tot și de toate, să i se ofere mai profund ca niciodată. Femeia admira cum îmbătrânea și cum inima bărbatului ei i se tot umfla, cu penelul în mână, cu penița, cu atingerea fierbândă. Se lăsa dezmierdată de privirile cotropitoare ale pictorului din el. Începuse să capete tot mai multă voioșie, văzându-l cât de împlinit spiritual era, cum număra și nota, resocotind imperfecțiunile chipului și mai apoi ale corpului, găsindu-le rezon de fericire, de inspirație și profeție. Adora să trăiască în acest fel, folosindu-se de muza în splendoare ce reprezenta Universul. <br />
Fericirea dânsului trăia veșnic cât timp femeia trăia doar clipa plăcerii lui. Uita linia fină dintre artă și nevoile firești, ale cărnii. Spiritul se transforma într-o obsesie mincinoasă, care putrezea, pentru că absorbea o energie care nu era a lui, și o trăia cu un farmec bolnav. Și firea prea-adoratei femei se moleșea cu timpul, când adormeau. Doar în vis i se arătau năluci care cu guri de foc spuneau să fugă din acel loc. Magia se reaprindea în zori, când el se trezea și-și privea, își admira creațiile ce umpleau cocioaba, mulțumind lui Dumnezeu că i-a deschis ochii despre lumea de afară, deschizându-i o ușă interioară, apoi zâmbea nebunește trupului adormit de lângă el, pe care, în timp, începuse să-l considere propria-i creație. Doamna se mulțumea cu o viață de muză, tăcută, scriind lucruri care i se păreau absurde ori de câte ori ieșea din vrajă, urând și totodată iubind în taină oamenii, disprețuind și totodată murind pentru copilul ei, pentru tot ceea ce săvârșise împreună cu bărbatul.<br />
Peste mult timp, întâlnise o zi pe care o simțise cât un veac, fără a se întreba de ce. Maestrul dormise toată ziua și cu greu, anumite forțe, o opreau să nu-l trezească. Făcea ocolul cocioabei plimbându-se, privind norii întunecați. Își stăpânea pofta de a se privi în oglindă, de a se pregăti pentru a fi din nou muza bărbatului tulburat de obsesie. Copilul era deja în pădure, plecat să adune fragi și să caute nuci. Din când în când privirea femeii se năpustea cu bruschețe pe fereastră, să vadă chipul bărbatului încă netrezit. O melodie din copilărie îi revenise-n minte. O asculta cu bucurie, dar și cu supărare, trezită parcă dintr-un vis chinuitor. Se oprise-n loc, închizând ochii, făcând ceea ce știa cel mai bine din momentul în care își părăsise familia... Tatăl ei murise, își avea o mamă și doi frați, care nu se înțelegeau prea bine, dar care duminica se îmbătau de fericire - se simțeau cei mai bogați neghiobi având parte de căldura familiei. Începuse să viseze, acolo, stând pe loc, cu fața în pământ. Atât îi mai rămăsese și parcă nu obosea nicicând. Cântecul continua în mintea ei. Se imagina copil, cum se învârtea în jurul casei, numărând florile crescute în streșini, râzând neîncetat, într-o închipuire inocentă și profundă, când nimeni nu-i putea face vreun rău. <br />
Ea obișnuia să scrie întâmplările zilnice și să le pună în plicuri, de mică. Toată viețuirea copilăriei ei era închisă în acele plicuri, cu litere sărace, dar sincere. Când crescuse, dar nu într-atât de mult încât să fie găsită de bărbatul care atunci dormea dus în patul răvășit, plângea citind scrierile, și-și dorea să se reîntoarcă la ce fusese. Știa că o să i se facă dor, dar fără ca soțul ei să aibă habar, își pusese acele scrisori într-un loc ascuns, unde doar ea putea avea înaintare. A împământat în adâncime două sticle în care se aflau scrierile. Atunci se dusese ca prin vis în locul cu pricina, scormonind cu degetele pământul, ca după aur, uitând că putea să fie descoperită de bărbat. Era singura ei alinare și se hotărâse să se lase descoperită de către copilul ei, la momentul potrivit, când ea nu va mai fi, să-l facă să realizeze că doar în copilărie nu a purtat lanțurile vieții. Plănuia cum copilul va afla despre acele scrisori. Dorea ca băiatul ce îi va crește, să aibă știință despre trecutul ei și cum își dorise pentru ultima oară să mai fie. Înrobirea îi ajungea la os cât timp se trezea din boală. Înțelegea cum pe nesimțite vraja o cuprindea, și nici o plantă sau apă vie ori moartă putea s-o protejeze. Singura cale de a scăpa din ghearele unui artist ce și-a ruinat energia pură din spirit, profitând de tainele magicului spre a poseda o bucată din carne ridicată la rang de zeitate, era de a-și pune capăt zilelor.<br />
Îi scrisese cu litere mici și apăsate un pergament în care se vărsase cu toată ființa ei, liberă, simplă, odihnită de gândul morții ce va veni. Îi părea rău pentru monstrul care devenise nici ea neștiind când, urându-i tot binele și adevărata inspirație pentru a crea; așternuse rugăciuni de trezire și naștere a unui nou discernământ, scriind simplu că își dorește, în sfârșit, după multă vreme, o lume fără de nopți obscure, în care lumina să dăinuiască pentru totdeauna. Îi spusese că regretă cât de mare a fost dragostea lui pentru pântecul femeiesc, pentru alunele de pe chip, pentru riduri și pentru ,,buclele nemuritoare”, dar nu și pentru sufletul pe care îl judeca deseori, cu orice prilej, folosindu-se de aceste materii dispuse distrugerii, în scopuri creatoare, divine, care de fapt erau aberante și pline de păcat. Îi pomenise și despre Dumnezeu, pe care nu îl va găsi în descântece și ritualuri nepământești, iar mai apoi, în sfârșit - despre oameni... Ființele pe care nu le putea ierta... Îl rugase să nu își piardă sămânța cerească din dânsul, căci doar aceasta îl poate ajuta în a se ierta pe sine însuși, împăcându-se cu lumea și iubind acest concept de viețuire - fără a pune stăpânire. Înțelesese că este considerată drept creația lui, mărturisind că simplul gând e un păcat capital, în sine, deoarece el avea aceeași țărână ca și ea, una muritoare! Recunoscuse, în ultimele cuvinte, că în fața lui s-a simțit precum o foaie de hârtie veche, împăturită și despăturită pe nevăzute, murdărită și omagiată.<br />
Azvârli în cocioabă, cu ochii închiși, înlăcrimați, scrisoarea. Era șifonată și udată de lacrimi. Tocmai atunci începuse și ploaia să cadă din cerurile înnegurate... Dar nu era orice fel de ploaie, ci una mistică, născută din mănunchiuri de gheață și bulgări de foc, elemente care în acel moment nu mai puteau să se completeze și se deplasau diferit. Femeia deschise ochii și parcă putea privi îndeaproape cum capetele oamenilor speriați din sat, ce alergau neîncetat, erau străpunse de crestăturile gheții - erau străpunși ca furnicile, lăsând în urmă doar sângele gâlgâind - iar altora, cum cenușa trupului le ardea neîncetat. Femeia nu putea fi atinsă de această năpastă. Nu se mai gândea nici măcar la copilul ei. Își luă scrisorile la piept, iar într-un râs feroce, începuse să se deplaseze gâfâind înspre pădure. Se eliberase. Se îndrepta cu sete spre prăpastie. Își hotărâse ceasul ca un copil, inocent și obosit, gata să se arunce într-un pat pământiu, adânc și protector.<br />
Bărbatul nu murise. Când se trezi, citi scrisoarea și o strânse la piept. Și-ar fi plantat-o în carne. Dar o rupsese. Citise ultimele cuvinte pe silabe, și erau singurele cuvinte pe care și le repetase cu voce tare toată viața lui, până la moarte: ,,<em>Glasul iubirii răsună pe pământ, căci tot în pământ va ajunge. Am s-o caut acolo, liber, fără sfială, mai senin, mai plin de speranță. Voi avea răbdare până am să simt norii din adâncul pământului</em>”<em>.</em><br />
În timp, copilul crescuse, dar rămăsese tot un copil. Și încă unul ce cunoscuse înțelepciunea și căința, unul care rămăsese lângă tatăl său, cu mâna de ajutor întinsă spre el. Aflase despre adevărata poveste a familiei sale și o acceptase, o înțelesese cu sufletul. Într-o zi, se plimba prin parcul atunci mort, și văzu un bătrânel care sculpta de zor o femeie în miniatură. Se așeză lângă el, îi admiră făptura și îi spuse toată povestea lui. Bătrânul nu știa ce să spună, abia înțelesese sensul poveștii, dar se gândi să-l întrebe dacă dorește să îl ajute cumva, să îi readucă amintirea mamei. Copilul l-a condus de braț spre cimitir și aprinseră lumânări la mormântul mamei, plânseră în rugăciune ca și când ar fi fost frați. El a stat pe gânduri, privind statuia din mâna moșneagului, și se apucă pe loc să schițeze amintirea mamei lui, trupul întristat, cum nu-l văzuse niciodată în preajma sa, dar pe care îl întâlni când descoperise că ea nu mai era în viață. Era înfățișată purtând scrisoarea copilăriei ei într-o mână, scrisoare pe care băiatul o citise și trăise. Moșul se miră de talentul lui și îi spusese că își mișcă mâna precum marii artiști ai ținutului ce au trăit odată. Copilul îi zâmbi amar și-l purtase înapoi până în sat, lăsându-i schița, și de înțeles că și-ar dori să sculpteze ceea ce a desenat.<br />
Bătrânul munci enorm la ea, cu lacrimile în barbă amintindu-și de povestea groaznică spusă de o gură copilăroasă, și se gândi ce norocos este că îl are pe Dumnezeu în suflet și îl va păzi de orice netrebnicie, la fel ca și pe baba lui drăgălașă.<br />
<em> Într-un sfârșit, statuia era finisată. Înfățișa perfecțiunea tristeții, într-un ton de albastru. Bătrânul mințise copilul de mai multe ori, zile la rând, că statuia nu era gata, dar el de fapt își împlinise munca, dorind să mai admire cum dăinuie o asemenea făptură în propriul atelier. Dar venise și ziua lepădării.</em><br />
<em> Cu greutate au ajuns să împământeze statuia în locul cu pricina, căci țărâna părea încleștată, de parcă ar fi protejat o comoară pe care nu o merita nimeni. Toate plaiurile se încețoșaseră. Multă liniște se născuse în acel loc, în acel timp. Era timpul lui Brumar.</em>Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-22990205696355131582015-01-15T23:29:00.002+02:002015-01-17T13:21:06.387+02:00Zicătoarea stelelor<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Am să îți mărturisesc o poveste pe care am vrut s-o scriu dintotdeauna, dar despre care mi-era groază și teamă; conștientizam posibilul efect al acestei doleanțe. O doleanță de muritor ce și-ar dori eternitate câștigată prin meterezele unui pergament îmbibat de legende maiestuoase, mituri scurte, pline de farmec străvechi, cu flori orbitoare și mirosuri de părinți înainte de vreme uitați.</span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Aceste lucruri aflate pe măsuța din lemn de nuc, ți-au atras atenția probabil pentru că încă se poartă cu ele energia străbunei povești, una care a generat o întreagă carte cu file devorate de fecioarele neastâmpărate de Dumnezeu din curiozitatea lor. Îi simți parfumul bătătorit de pe fiecare unghi, pentru că încet-încet poți deveni una <em>de-a lor</em>, ești inseminată cu blestemul spiritului în formă de pâlnie, care absoarbe oribilitățile și încântările plăsmuirilor arhaice. Te afli în această cameră pentru că femeile cerului despre care am să povestesc, te-au cunoscut cândva, te-au atras, s-au raportat la părul tău lung, la ochii tăi măriți de limpezimea mărilor dulci, la buzele care plesnesc de lăcuiala lor naturală, rozalie, ce abundă, amintind de ființele care au dat naștere spiritualității prin abordarea lor în cuvinte a simțămintelor față de taina naturii sălbatice.</span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">În fața acestui coșuleț în care dai cu ochii de intimități - hârtii, flori, mici sticluțe și mătăsuri, poți simți clasicitatea din lumea mai presus de noi (pe care marii artiști și-au imaginat-o mereu) și temele, atât de bine conturate, ale lumii. Moartea, Viața, Pădurea, Sanctuarul. Miazănoapte și Miazăzi. O inspirație sănătoasă, adâncă, te poate introduce mai bine în cuvântul meu, cel ce va povesti astăzi verzi, ruginii și uscate. </span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Se spune că odată, au existat niște domnițe foarte pasionate de priveliștea etalării stelelor pe bolta cuvioasă a cerului. Ele aveau o denumire pentru acest aspect: <em>sfințiile lor, fără de orizont și fără de păcat, dar pline de virtute prin răul și binele acumulat, prevestite de creatorul lor</em>. Deja aveau scrise, închinate stelelor, numeroase poezii pe care le recitau atunci când entuziasmul dădea goană în sufletul lor. Simțeau pretutindeni, le urma pasiunea despre chemarea universului, de închipuirea unui destin infinit. Puteai spune că sunt surori, iar destoinicia lor neîncetată nu te putea lăsa nemișcat. Ele spălau hainele celor dragi sub cerul liber, găteau sub cerul liber, făceau dragoste la fel. Uneori cântau în timp ce împlineau toate acestea, orice lucru firesc pentru muritori devenind un ritual. Toată această ,,petrecere” a bolii curiozității și închipuirii venea din blestem. Erau vizitate și de alte femei, copii amărâți, bătrâne mai puțin norocoase, care nu aveau habar cum să creadă în stele așa cum o făceau domnițele. Și atunci când le era dor de prosperitate, veneau și întindeau mâna la acele femei gospodare, cărora parcă totul li se cuvenea, proaspăt și sănătos, iar aceasta pentru că puterea stelelor în care credeau, le ajuta în fiece ceas. Ce îți povestesc chiar acum s-a lăsat scris chiar de ele însele, pe câteva plăcuțe din lemn proaspăt, împodobit cu frunze lipite de-o miere de salcâm. În acest moment sunt bine ascunse în chilia muntelui părăsit până și de vietățile vegetative, o chilie care acum muge de singurătate, una cum doar respirațiile astrelor înghesuite, pierdute în vid, o pot oferi. Probabil dacă îi invoc povestea bătrânioară, va tremura în frigul nopții, iar un vânt de nicăieri ne va spulbera buclele și vom leșina într-un deochi surâzâtor a moarte. Frânturile sunt protejate de acest munte care a părăsit pământul și s-a alăturat văzduhului necunoscut, pentru că s-au născut la înălțime. Să bag sperietura în tine nu mi-aș dori, însă trebuie să știi că aceste domnițe credeau în destin cu ardoare, și se lăsau în voie de fiecare dată. Erau atât de fericite când simțeau virilitatea energiei nopții care se injecta în ele, având spor și parcă ochi mai mari și lucitori, care țineau loc de lampe cu gaz, atunci când coseau ori desenau lucrușoare ghidușe pentru copiii lor. În șuetele lor despre luna plină și stele, începeau să divagheze, să povestească despre spirit și războiri, unele crezându-se atât de puternice, încât își imaginau deja cum pot să înfrângă dușmanii ce râvneau la ținuturile lor, la cărnurile acestor ținuturi, la tezaur și cerul atât de bine reprezentat din pricina altitudinii divine la care se aflau. </span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Noi știm bine că ele trăiau într-o nebunie, într-o poveste metaforică, la fiecare pas întâlnind simboluri care pot fi interpretate, care dădeau viață. Se simțeau ca într-un vis-embrion ce trăia în Marele Vis, erau oglinda cerului! S-au purtat în voia destinului ca niște perle în moalele scoicilor, până într-o seară, când o femeie ce se cocoșase de statul în casă, la lumina lumânărilor vechi, murdărite de mucegai, se ridicase pe o piatră și strigase sfatul ei. Strașnica prezență feminină purta, în osoasa ei înfățișare, o poveste; fusese odată ca ele, dar din cauza vizitelor din partea Morții, în repetate rânduri - prin avorturi nebănuite, (ea a pus capăt credinței) și, în sfârșit, când odraslele ei i-au strâmtorat negreșit feminitatea, au apărut ca omuleți sănătoși, gata de o creștere armonioasă, însă a simțit cum o năruie destinul atunci când îi era mai drag, un destin plin de chiotul bolilor de te mirai de unde au pornit și cum au ajuns la bieții nou-născuți. Rămăsese singură după ce și-a îngropat moștenitorii, și de atunci nu s-a mai lăsat vizitată, ajutată, înțepenind pe un scaun scârțâitor din sanctuarul său nepângărit de lumină, blestemată să stea cu ulucile sale și amintiri despre glasurile dragilor ei copii. Se spune că de fapt trupurile copilandrilor au fost împăturite și ascunse peste tot prin casa ei. Rareori se mai alina când asculta răsunetul cornului în miezii zorilor</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;"> de zi. Îmbătrânise odată cu mânia ei în fața stelelor și negând cronicile fericirii. </span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Î</span><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">n acea zi, povestise ce a visat... Spunea că destinul i-a vorbit și i-a mărturisit că se află într-o <em>cochilie luminată și caldă</em>, acesta ascunzându-se în divinitățile pe care acele femei le iubeau, dar care nu se vor arăta niciodată. Bătrâna a privit spre ceruri, a căzut în genunchi, apoi de-a dura pe pământul umed și rece, în rugăciune. Femeia a ridicat mâinile terorizate de danteluri și ace, brusc, în aerul confuz, șoptind parcă nu cu vocea ei, pe îndelete:<em> cerul este râul infinit al destinelor, care se scurge întru noi și pleacă atunci când își face loc altul, strămutându-se în altă constelație. Cerul este plin de stele, iar tot ce trebuie să facem este să le întrebăm chiar pe ele despre ale noastre sorți, să ne pregătim de adevărata călătorie. Călătoria este doar a noastră, este biletul personal, este un dar pe care nu l-am deschis cum trebuia de la început, pentru că am fost copile; suntem mânate de forțele netrebnice care pregătesc în tăcere, fără voia noastră. Să eliminăm misterul - pojghița mincinoasă a prezentului! Să avem dreptul la a trăi după un calendar sfânt, calendarul propriilor noastre viețuiri! Să scăpăm de orice neliniște și să fim nobili cu gândul că noaptea e la fel ca ziua - e la fel de luminată dacă vom fi chiar noi înșine lumina și la fel de lipsită de umbre posomorâte... Destinul nostru începe când realizăm că trebuie să avem un destin și pornim în căutarea lui, cu genunchii juliți, cu saliva în colțurile gurii curgând sălbatic pe bărbii, cu palmele molestate de tradițiile care vor să ne țină pe loc, să ne pună eșarfele pe ochi ca pentru somn în pierderea timpului. Vom ști când vom iubi, vom ști când vom izbăvi, vom ști când vom da piept morții!</em></span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Se spune că bătrâna se ridicase la fel de brusc cum începuse să danseze în ceață după melodiile auzite doar de ea. Probabil muzica unor huiduieli neiertătoare a întregii naturi ce nu era de acord cu revelația bolnavă de femeie schingiuită... Iar sângele vădit pe genunchii ei sensibili, cu pielea ca de hârtie, ar fi curs atât de lin și obișnuit în adâncurile pământului, încât s-a lăsat vorbă că acel loc a fost fertil și crescător de flori nemuritoare. </span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Domnițele muntelui erau atât de empatice și încrezătoare în vorbele hipnotice ale bătrânei, că nu protestară nici o clipită. Credeau că lumina lumânărilor din camera ei o făcea atât de înțeleaptă, încât o crezură fără pic de răzvrătire. Mai apoi, au înțeles că trebuie să găsească destinul lor în stele. Cerul la vremea aceea era ca o mantie vulnerabilă, înjunghiată de mii de ace, lăsând în urma lor puncte străvezii ce emanau căldura lumii. S-au gândit la o licoare prin care să amorțească aceste ,,cochilii luminate și călduroase”, pregătind tot ce este mai bun și spre blestem pentru căderea stelelor. Au ascuns copiii în paturile ce aveau să primească ultima căldură de la mamele lor, au dat buzna în plină noapte, rând pe rând, în vârful muntelui. Purtau rochii curate, zvântate de roua dimineții trecute. Fiecare culesese mănunchiuri de ierburi uscate din înălțimile munților ca să atragă stelele pe pământ, aduseră miere poleită, spinii trandafirilor sălbatici, apă de izvor, iederă parfumată, pietricele lustruite și supte de gurile lor. Pregătirile parcă nu mai luau sfârșit, se simțeau spoliate, ca și când toată predica bătrânei le sleiseră prin mesajul ei nefast. </span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">S-au așezat la ceas târziu în cerc, cum au putut, fiecare cu câte un blid în față. Au hotărât ca toate ingredientele strânse în timp ce stelele contemplau păcatul, să fie așezate în ceramică, punând apa la sfârșit, în care toate își vor înmuia buzele ca ultim ingredient, fiind și cel mai puternic, aceasta urmând să dureze câteva ore, ca buzele lor să imprime în adevăr licoarea cu tărâmul de pe care ar fi trebuit să răsară cuvintele femeiești de preamărire a reveleației bătrânești. </span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">După împlinirea faptului, pântecele lor tremurau de amorțire și sufereau de senzația zbârcirii buzelor odată seducătoare. Ca într-un singur și ultim gând, toate se ridicară pe tălpile lor de zeițe, aruncând deodată licorile din vase, în dimensiunea acută a cerului. Ca prin farmec, stropii se contopeau și ajungeau exact la steaua fiecăreia în parte. Surorile priveau cum stelele se rearanjau și se îndreptau spre pământ miloase, fiecare stea menită ajungând la posesor. Domnițele își țineau palmele mici apropiate, ca niște cerșetoare notorii, primind cu uimire și credință destinul pe care aveau să-l cunoască bucată cu bucată. Stelele din palmele lor semănau cu niște mici fundițe ori clepsidre ce pâlpâiau de necunoștința cărnii ce le puseră în strânsoare. Acum erau mistificate, cerul era golit de câteva stele, nemaiavând importanță în ochii celor care se scăldau în mult doritul balsam etern.</span><br />
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Basmul spune că femeile au sacrificat, au reușit să sacrifice argintul cerului, dar efectul pe care l-a avut la strivirea acestuia în palmă, a fost cel al morții, în aprige lumini și focuri orbitoare. Destinul care se metamorfoza în dezvăluire, a fost trădat și dorit într-o manieră pământească, răzvrătită de o voce a răului, lucru ce a costat viețile femeilor, care înainte de moarte înfloreau cu adevărat și se scăldau în copilăria veșniscă, fără a fi imatură, dar cu siguranță emanatoare de plăcerea și aprecierea naturii existente; ele ar fi fost răsplătite de creator cu binecuvântare, transformându-le în păsări pline de puteri luminoase cu care și-ar fi miluit muritorii de sub aripi, hrănindu-se mai apoi doar cu bucuria și încântarea lor.</span>Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-80898578612197500482015-01-12T18:37:00.001+02:002015-01-13T17:56:23.212+02:0012 ianuarie<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Satu-i stingherit</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>În straiele păgâne.</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Ceru-i ostenit</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>De razele maligne.</em></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><em><span style="background-color: black; color: #999999;"> </span></em></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Se cațără-n uitare</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Pe firida unei frunze,</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Ce plânge a scăpare</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Tragedia unei muze.</em></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><em><span style="background-color: black; color: #999999;"> </span></em></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Pământul tremură cu alai</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Se-ngustează fațete de povești</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Alei cu care mereu te mândreai</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Blestem și ape negre le citești.</em></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><em><span style="background-color: black; color: #999999;"> </span></em></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Șoptesc calm, râului - norii</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Să se-adune la botez</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Spărgând pământului porii</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Pași ai țărânei urmez.</em></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><em><span style="background-color: black; color: #999999;"> </span></em></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Să se clatine-n lanțuri</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Paturi de os și nichele</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Să tot fiarbă în smalțuri</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Cenușa și magma din ele.</em></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><em><span style="background-color: black; color: #999999;"> </span></em></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Să văd cum dracii </em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Își joacă tradiția-n crăpături</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Purtându-și sacii</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Ce zgândăresc chei în săpături.</em></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><em><span style="background-color: black; color: #999999;"> </span></em></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Jalnic să sufle vântul în cefele lor</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Murdărindu-i cu vindecare</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Să aducă apă corbilor triști ce mor</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Când pășesc cu foc în uitare.</em></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><em><span style="background-color: black; color: #999999;"> </span></em></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Iar fata grăbită, cu păr pământiu</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Și ochii strașnici ce mug a căință</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Să le-mprăștie-n gâtlejul ruginiu</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><em>Demult uitatul suflet din pocăință.</em></span><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;"></span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;">Cerbii se reîncarnează-n porumbei</span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;">Florile-s pururi organe - albe și dulci</span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;">Din pomii albaștri plantați de zei...</span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;">Și-n cânturi line de noapte, buzele-ți culci.</span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;"></span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;">Toți îngerii adorm în cuiburile lupilor</span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;">Mângâindu-și zănatic valurile buclelor</span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;">Rostind fericire din molatecul gurilor</span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;">Cu murmur...duiosul farmec al cântecelor.</span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;"></span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;">Satu-i stingherit,</span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;">Rău-i stăvilit.</span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;">Ceru-i cumpănit,</span></em><br />
<em><span style="background-color: black; color: #999999; font-family: Arial;">Soarele apune...</span></em></div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-21782803078485358442015-01-05T18:53:00.002+02:002015-01-05T21:29:21.234+02:005 ianuarie<div style="text-align: center;">
<em>Muge duhul cerului în spume de-o tinerețe vagă</em><br />
<em>Scriind adâncimea pădurii și femeii într-o sagă:</em><br />
<em>Ten palid și cânturi sufletești la cer să urce</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Zână searbădă a unui miraj, ce aduce</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Chip întreg zvântat de lacrimi și orori</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Aștrii în irisuri mari, ai sacrului comori.</em><br />
<em></em> </div>
<div style="text-align: center;">
<em>Răsar flori de câmp în păr și gene</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Cum doar divinul poate să spere</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Umbrele călâi din chip firesc</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>La raze lunare fierbinți poftesc...</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Din sărutul calm, confuz al zeității</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Darul dulce și amar al somității</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Ce invocă blestemul firii</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Adunând și despărțind mirii...</em><br />
</div>
<div style="text-align: center;">
<em>Făcându-i să alerge-n goanele pustii</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Amuțindu-i în mincinoasele trufii!</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Despre hrana lunii și zării</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Cu astmul pe vecie al mării</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Și zâmbetul satiric al pământului</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Când ziua vede lumina cuvântului</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Noaptea zăcând în prăpastia gândului -</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em> Cumpăna înțelegerii surdului...</em></div>
<br />Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-56115463298777672642014-12-18T20:42:00.000+02:002015-01-03T22:41:08.237+02:00De vei îndrăgi o nimfă<div style="text-align: center;">
<em>Printre reginele nopții, pe sub paturile sterpe </em><br />
<em>În noaptea de argint, rece și deochiată,</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Se ascund piatra dezolată, morții și șuetele...</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Stă de veghe lampadariul, cu gheața lui îmbătrânită</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Atârnând din cer, măiastru, c-o tristețe neobosită.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Cer deșarte, violaceu, lună plină, șemineu</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Se naște damnatul sub ochii sorții</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Mângâiat pe grumaz de-o biată nimfă.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Minciuni dulci se scriu în fiecare boltă, ea șoptește cu evlavie</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Cântă doina de uitare, crezându-se celesta mamă...</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Cântă îngerii la harpă, luna-și arată sumara pleoapă</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Dezvelind o mare de aur, prevestind acea viață curată...</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Ferește-te de-nceputul îndrăgirii nimfei, lupul meu din lut! -</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Ești a nopții matură fantomă, iar de vei rămâne mut</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Te va purta macerat, sub dansurile sale-n purgatoriul mugind</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Împreună cu poveștile ei scrise, bucăți de pânză rătăcite</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Și grâul neîncolțit de îndelungi ani, datini pângărite...</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Nu îndrăzni s-o iubești până în momentul morții tale</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Căci îți va reteza visele din bucățile de carne și suflet</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Dezvelindu-le din solul pilos, al iadului </em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Cu evantaiul surei pânze de păianjen</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Orbit și naufragiat de blesteme ani de-a rândul</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Spulberat fără milă din cuiburile calde.</em><br />
<em>Să nu-i îndrăgești echinocțiile nimfatice, </em><br />
<em>A căror sânge șiroind se reflectă în ceruri</em><br />
<em>Precum o lumină veșnică și putredă ce coboară </em><br />
<em>Deseori, în zile vlăguite și nopțile cu temeri,</em><br />
<em>O lumină închipuită de răul speranțelor secate...</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>...Ați poposi ca sclav și regină, în corabia deznădăjduirii...</em><br />
<em>Tu fiind urmașul copacilor goi ce transpiră-n ceața încruntată</em><br />
<em>Mâniați de diverse boli, din strămoșii cei mai înțelepți.</em><br />
<em>Iar păcatele, încă din naștere ți-ar fi fost iertate</em><br />
<em>Întrucât zeii, posedat de-o cruntă nebunie te-ar simți!</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Dar să n-o-ndrăgești cu prețul saturației vieții...</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Îți va amorți pe veci degetele menite pianinei regretate</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Cu o nemăsurată franchețe de zână a iernii timpurii</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Ce te farmecă prin tremurul inocenței învelișului alb,</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Al podoabelor palide în fața cărora și vampirii îngână</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Și uită să se mai înțeleagă pe limbile străvechi</em><br />
<em>Mari și suave legende pe cale de dispariție se dezbină;</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Privește-i și ia aminte, </em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Cum salivează la conturul sânilor ei scăldați în lapte</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Dar și la sternul trandafiriu, de parc-ar vrea să se desprindă</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Din ale sale cartilaje, disperate rădăcini!</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Iar pe-acest tărâm sacru... se plimbă-n poezie...</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Țurțurul de gheață, purtat de mâna scheletului ei ce murmură</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Se destinde printre sfârcurile gri, culegând arome</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Ca să revină pe buzele divinei creaturi, să-l soarbă</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Până când va străfulgera din cer, pilda - că lupii ce îndrăgesc nimfe</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Sunt în pericol de frisoane haotice în glasul către lună</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Iar de astrul se va desface la surdele crăpături</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Miracole vor împrăștia fărădelegi în pântecul de nimfă</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Ce ar ajunge să decidă soarta nopții și a întregii lumi...</em></div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-10871782104848906922014-11-08T10:59:00.002+02:002014-11-08T13:12:13.156+02:008 noiembrie<div style="text-align: center;">
Iară, plăpândul dor întunecat se perindă</div>
<div style="text-align: center;">
La casa ei neînsemnată, cu stinghii de abanos!</div>
<div style="text-align: center;">
Și promite iluzii de neșters, întâlniri suave</div>
<div style="text-align: center;">
Să poată colinda urmele sufletelor din tindă.</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
O văd tresărind la fiecare pasăre-a nopții</div>
<div style="text-align: center;">
Cum își ridică mătasea de pe glezne</div>
<div style="text-align: center;">
Și îmi doresc să nu mai fiu absent</div>
<div style="text-align: center;">
Dar încă sunt fidel născut morții...</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
Găsise un condei întrerupt de rugină</div>
<div style="text-align: center;">
Care murise la prima atingere</div>
<div style="text-align: center;">
Se încleștase în țărâna vioaie</div>
<div style="text-align: center;">
Și descria molatic o poveste în surdină...</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<em>...iar umbra mea să ne mângâie onest copacul</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Sub care ne întinam nocturn vocile pline de sudori</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Revelația m-ar face să iubesc mormântul!</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Să descânt și să alint, verbe-ale sufletului pudori.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Îmi doream ca pădurea să îți fie moașă</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>La prima cântare de înger lăuntric</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Iar la ultima strigare de femeie, rămasă</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Să închin prunc pământului sadornic...</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Soarta mea de corb răsună de pe dealuri</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Iar noaptea-ngreunată mă preface învățăcel</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Să-i ofer întotdeauna rezoane de mister</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Și multe ceasuri negre să se scalde-n falduri.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Privește-mă dincolo de piatra voluptuoasă</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Și cheamă-te aproape de sensul vieții</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Ca să-ți imaginezi o altă lume, castă</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Unde trupurile nu zac în ploaia turburoasă.</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em></em><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Lasă-ți acum, părul să se încline, pe trupul alb</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Pe obrajii perle, degetele sterpe</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Pământul va prețui cum îngropi podoaba ta,</em></div>
<div style="text-align: center;">
<em>Iar gravura unui nor te va binecuvânta.</em></div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-19267982430121556262014-11-07T15:58:00.000+02:002014-11-07T16:10:09.530+02:007 noiembrie<div style="text-align: center;">
Doar în ninsoarea grea am amintit</div>
<div style="text-align: center;">
Cum negrul genelor tale m-a supus,</div>
<div style="text-align: center;">
Mă încolțise a jura ananghie la sărut</div>
<div style="text-align: center;">
Să prefac uitare la ce-nseamnă apus</div>
<div style="text-align: center;">
Dar să mor de dorul violaceu apărut</div>
<div style="text-align: center;">
Ce promisese scăparea cât mi-a vorbit</div>
<div style="text-align: center;">
Exclamând culori impetuoase; mă certa fericit</div>
<div style="text-align: center;">
C-am s-ajung în raiul adânc, față de cerul</div>
<div style="text-align: center;">
Care mereu se-agăța de-o mantie stelară</div>
<div style="text-align: center;">
Părând a fi a lui Dumnezeu.</div>
<div style="text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: center;">
Și tot plânsesem tăcut... suitele de pene</div>
<div style="text-align: center;">
Pe care le bolborosise lacul...</div>
<div style="text-align: center;">
Iar frunzele ce stătură în mila pânzelor</div>
<div style="text-align: center;">
De păienjeni greoi și seci la fire</div>
<div style="text-align: center;">
Își făcură avânt în binecuvântarea zorilor</div>
<div style="text-align: center;">
Ce se nășteau și-amuțeau parcă deodată</div>
<div style="text-align: center;">
Sluțind cu ele amorul jurămintelor</div>
<div style="text-align: center;">
Și mă separau de toamnă, și trecut</div>
<div style="text-align: center;">
Uitând gustul sumar al destinelor.</div>
<div style="text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: center;">
Și rămas să pictez ceruri și mantii,</div>
<div style="text-align: center;">
Tot caut viețile pline de evlavii...</div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1894949217135724448.post-56942260921481465902014-10-19T11:09:00.001+03:002014-10-20T14:34:41.830+03:0018 octombrie<div style="text-align: center;">
Ceruri senine s-au împrăștiat în fumegări amare</div>
<div style="text-align: center;">
Pentru că un anotimp mai avea ceva de spus...</div>
<div style="text-align: center;">
Își pregătea un ultim pui din cuib, să zboare,</div>
<div style="text-align: center;">
La geamul unei bătrâne cu farfurii murdare.<br />
<br />
Pe fereastră, vezi cum zoaie din covorul rece, tac...</div>
<div style="text-align: center;">
Și ceasu-ncetinit tremură pe contururi muritoare</div>
<div style="text-align: center;">
Pereții abia se-nclină de tablouri smălțuite</div>
<div style="text-align: center;">
Ca topiți privind rochii de fantome ce se desfac.</div>
<div style="text-align: center;">
Un lac în negură plutește...<br />
<br />
Crengile de care atârnă foc sunt trăsnite de tristețe<br />
Văzându-se cât de depărtate și moi au ajuns<br />
Le cheamă Dumnezeu, la el, prin vântul jalnic<br />
Dar mereu se flagelează, speriindu-se de blândețe...<br />
<br />
Ce înseamnă orele, când voci sublime se nasc</div>
<div style="text-align: center;">
Iar forfota poroasă de frunze se-nchide în casă</div>
<div style="text-align: center;">
Dar numai mârâitul ghindelor de pe asfalt</div>
<div style="text-align: center;">
Încă suferă pe rând, dominând un suflet flasc.<br />
<br />
Inele de pământ o îngrădesc cu putere</div>
<div style="text-align: center;">
Pe bătrâna uitată de fericire, în oroare</div>
<div style="text-align: center;">
Uluindu-i venoasele de nicăieri,</div>
<div style="text-align: center;">
Pictând-o cu galben și ocru pe-obraji</div>
<div style="text-align: center;">
Șiroindu-i din gură un blestem ce doare.<br />
<br />
Începe degrabă cu luna și se termină cu apusul,</div>
<div style="text-align: center;">
Poem cu sudori ciudate ale unei zile inexistente</div>
<div style="text-align: center;">
Ca râsul ce plânge în vagii ochi de înger,</div>
<div style="text-align: center;">
Ochi convertiți, întunericului intonându-i suflul.<br />
<br />
Poemul lacului în negură, ce doare...<br />
S-a stins, printre danturi de fiere<br />
Degeaba își încetinește glasul, bătrâna<br />
Să mai stoarcă esență peste inelul de pământ<br />
Care din univers a străpuns coleric<br />
Un meteor ce a rodit înfrigurare.<br />
<br />
Brazde ale durerii curg în dulcea țărână<br />
Împânzite-n crengile ca de faianță<br />
De unde am văzut luna cu pântec<br />
Doborâtă, plină de-un cancer adunat.<br />
<br />
E atâta tăcere în pieptul tău, bătrâno...<br />
Auzind purpuriul străzilor murmur...<br />
Frunzele se-aștern cu lăcomie amărâtă<br />
Plantează zambile, pictează cruci<br />
Vestesc zorile de negură și plumb<br />
Precum chipul tău din demiurg...<br />
<br />
</div>
Arihttp://www.blogger.com/profile/01263894765713090240noreply@blogger.com0