Norocoasa de Ghazel...

,,Părea din somn că m-am trezit şi te-am văzut pe patu-mi,
Boţind cerşaful meu cel alb cu mâna ta gentilă;
...
Şi sânii tăi s-au eliberat  de-a hainei crudă silă''.

Femeia din mine, care sper - minune - să nu se asemene celorlalte niciodată, visează la un poet ce pleacă atunci când trebuie, cu ploaia, cu fulgerul... Şi revine cu ciripit.
Copila din mine, care sper să nu fugă niciodată - care se înfăţişează pe porţiunea de chip şi accentuează dimineaţa, ca într-un fosforescent al ierbii, ea, ea ar vrea să precipiteze mereu cu gheaţă, sub şi peste cele două trupuri. Peste al ei... Şi peste cel ce aparţine ei.