Miez de gand.

Pe masura ce-mi citesc creatiile de odinioara, si chiar cele prezente dar nu expuse, realizez, citindu-ma teoretic, simtindu-ma practic, imi dau seama ca versurile sau frazele compuse au intonatia lor. Cine are intonatie? Cine citeste si simte cu intonatie? Poezia... Poetul... Au farmecul lor. Gandul si in primul rand retina ta citesc cu intonatie. In cap si cutia vocala/craniana, ai o voce tare, dar atat de tacuta... atat de prezenta, atat de absenta. Atat de naturala, si parca semanand cu o ghinda, ce are gust de aluna. Aluna din povestea veveritei care, totusi, doar un personaj fiind, are miros, are gustul ei, are coada ei stufoasa care parca te gadila cu mintea. Cu gandul! Mereu gandul... Surdo-mutii... nu zic bietii de ei, pot citi prin desene, si simti exact ca niste genii; orbii, aidoma, pot fi ritmatici doar cu cateva note muzicale si suflet, suflet care, iti inspira pasiune.
Cateodata, te simti ca intr-un film. Reflectoare, cameramani, o scena - sau... Soare, priviri si un gol plin...