O noua zi.

Dar nu noi dorinte. Sau, poate sunt, dar nici macar in gandire nu mi le exprim. Ma simt hotarata. Macar in scris. Ziua asta insorita a vrut sa imi aduca aminte neaparat de faptul ca vina vara ce mult o astept... deoarece intervin schimbari si vreau ca ea sa fie la curent cu toate cele gandite si pregatite pentru a fi puse in aplicare cat mai repede posibil. Vine viata de licean, cu glumite proaste sau bune, figuri noi si posibile caractere neschimbate. Nu doar ziua insorita mi-a adus placerea asta, ci si poza asta pe care am gasit-o navigand pe weheartit.com.

Alte ceasuri, alte pasuri. Micul felinar al parcului prin imprejurul caruia nu am mai misunat, fiindca oamenii din jurul meu sunt speriati de bombe la ora unu dimineata, e acolo, si-l vad cand am ocazia, batut de lumina nemaintalnita si neinlocuibila a zilei.

De un superb cer am avut parte. Era intr-o duminica, parte. Am ,,rAs'', cu A de la Aligator, tot digul cu talpile preocupate de niste adidasi albi, care mi-au facut plimbarea mai amara decat imi imaginam. Zau ca ar trebui sa imi iau alt telefon. Difuzorul e stricat si nici nu face poze stralucite (nu ca asta ar fi scopul telefonului mobil, dar nu am avut ambitia necesara de a strange bani, respectiv, BANI pentru un aparat foto compact). Pomenii de telefonut, pentru ca la el am incercat sa vorbesc pe dig, in timp ce savuram aerul ierbii. Si nu aleia legale, ci naturale, fara foite si alte dracii. Cu telefonul nou, mai vreau un aparat foto, as mai vrea sa-mi vand bicicleta eliptica, sa imi cumpar chitara clasica, niste tenesi noi, un fluturas pentru badminton, role chiar, materiale pentru pictat, schitat... Multe nimicuri ce pentru mine-nseamna mult. Imi fac ziua si timpul.

Uite, uite, uite, uite digul! Portiunea mai deschisa incepand din coltul de jos, drept, reprezinta digul. Denivelarea aia a scoartei terestre ca un deal, stiti voi. Stufoseniile dinspre partea stanga is podoabele verzi ale naturii. Culoarea aia ,,apoasa'' e chiar apa. Raul Ialomita. Ce curenti erau... Minunati. Canicula chiar! Si adevaratii nori de aprilie. V-am redactat, ma gandeam si la voi, cum ca nu dicliti cum trebuie imaginea.

M, ce pot spune, frumoase zile. Cu exceptia colectivului scolii, desigur, care nu imi prieste.