Trecut

Minciuni din zori de zi, văpaie pe fereastră.
Oameni schimbaţi, cu haine aruncate...
Stres din păr căzut, şi grămăjoare de albe
Nori vărsaţi în pungă, risipiţi pe căi ferate.
Amintiri ca un somn de lună, în scrumiere îndepărtate..
Ce noapte.
Aude? cât de căutate ...în cuvinte?
Toate mă alungă şi scald în deliruri
Un fel de pandantive cu cadrane aberante.
Şi cobor, dar iată
Îmi cade hârtia..
Al meu mat pigment de epidermă
Vă pierd, şi  pierd din mine.
Întâlnesc desene senzuale în coji de nuci
Aşezate pe supliciu, în mortuare tării..
Nu etil, ci roci.
Le sărut şi rog, să nu mă murdărească...
Am obosit să mă mai scutur
Dar le cer har, ca să pot desena şi eu goluri de fiinţe
Fără a mai fi şterse.
Trec la adorarea florilor...
Iar văd oameni.
Uit-un om din flori, alunecând spre spini
Un loc de lumină, să-i încălzească sângele..