5 ianuarie

Muge duhul cerului în spume de-o tinerețe vagă
Scriind adâncimea pădurii și femeii într-o sagă:
Ten palid și cânturi sufletești la cer să urce

Zână searbădă a unui miraj, ce aduce

Chip întreg zvântat de lacrimi și orori

Aștrii în irisuri mari, ai sacrului comori.
 

Răsar flori de câmp în păr și gene

Cum doar divinul poate să spere

Umbrele călâi din chip firesc

La raze lunare fierbinți poftesc...

Din sărutul calm, confuz al zeității

Darul dulce și amar al somității

Ce invocă blestemul firii

Adunând și despărțind mirii...
 

Făcându-i să alerge-n goanele pustii

Amuțindu-i în mincinoasele trufii!

Despre hrana lunii și zării

Cu astmul pe vecie al mării

Și zâmbetul satiric al pământului

Când ziua vede lumina cuvântului

Noaptea zăcând în prăpastia gândului -

 Cumpăna înțelegerii surdului...