D-ale generalei.

Vad doar un cap si o ceafa inrosita de emotii, emotii de aproape licean, chiar o tabla trista, murdara, prafuita si totusi neagra, cu urme de burice ale degetelor transpirate, capodopere lucrate cu mare grija, migala si timiditate de catre piticii clasei a IV-a B, probabil la ora de matematica si ma-ntreb: mucosii fac cel mai mare multiplu comun dintr-a ultima clasa primara?! Sigur Edi cel voinic nu se va descurca, maica-sa-l stie si eu il vad impiedicat. Ar avea cu cine semana de eram verisori ori orice altceva.
Aceste lucruri erau nimicuri, de asemenea. Imi reindrept privirea. Incerc sa umilesc, prin non-prezenta si ignoranta mea, colectivul si tot ce-nseamna ,,copilandru'' cu buletin. Sa fim seriosi, nici inainte de un test nu se stapaneau? Panica era mare, intr-adevar, dar in loc de a repeta, noi chiuiam, bolboroseam si latram mai ceva ca la zoo. Desigur, ,,noi'' generalizand subit. M-am pierdut spre o noua directie. A, da, banca. O alta bucata, murdarita, de sila si poate ceva tus, semanand a creion din pricina varfului rupt din neatentie si repezeala, chiar de lacrimi, dar niciodata deranjata de vreun succes sau triumfare.
Doua coli albe; una pozitionata, pe care scria ,,numarul 2'' si cerintele parca lenese din cauza xeroxului care, parca, tot, si el, nu voia sa dam lucrarea, cu privire la razboiul de independenta si inutilitati precum combaterea trupelor pentru o banala religie care pana la urma era doar pura filozofie; alta coala, pe un unghi de 60 de grade, documentul realismului, mai cu frica, mai cu confuzii, scrisa in jumatate de ora. Prima pozitionata era cam pe 160 de grade. Interesant, nu? Bisectoarea era chiar pixul figurant... dar nu va spun a carui unghi. <ABC ori <DEF. Penarul... portofelul... posetuta, neagra si din ce in ce mai absenta. Caiet in ghiozdan, sticla cu H2O pe banca. Inovativa de mine s-ar fi gandit, off-topic, din plictiseala sau dorinta de exprimare, tot din plictiseala dar parca diferita, la a scrie cu markerul negru pe sticla cu apa o copiuta. Iar pentru a masca, deoarece sticla e opaca si plina de picaturi nevinovate, fierbinti de apa, sticla avand o forma cilindrica, tin mana in peretele spatelui celui din fata. Ati inteles tot, deci. Cat mai mic si cat mai sigur. Haha... care ar fi fost curajosul?! Alin, da, dar nu i-am impartasit povata. Mai departe, nu mai am fir, si nici film. Sau, film am, dar ,,film''... la naiba!