Lat-in...ă...

,,Să scrii e gratuit. Să scrii e pentru toţi.
Eu de ce nu aş scrie? Câteodată aş rupe oricare hârtie ce-mi pică în mână. Mă uit la jurnalul ăsta şi nu ştiu ce să zic. Apoi aş scri-o şi citi cu poftă, numai din când în când, ca să mă adun şi-aud, să-mi dau seama că exist în boare de adolescent şi, mai ales, că sunt perfect sănătoasă, deloc autistă ori o surdă ce scrie ca şi când ar savura zahăr topit. Aş muri dac-aş vorbi cum scriu de atâta timp. Cât patos, mulţi oameni; eu o să mor de oameni sau de plăcerea de a mă asculta atunci. Doamna latinistă face cunoştinţă cu o carte şi cu noi astăzi. De neaşteptat... În sfârşit, mai puţină mecanică-gramatică şi un pic de literatură bărăgană, seacă precum un lan înfierbântat. În clasă parcă doar cartea mai respiră. Ea are talie de aripă de viespe. Pe autoare o cheamă Daniela, atât am reţinut. Am citit doar o pagină sfidătoare din curiozitate, nesatisfacătoare, uitând că numele întreg a fost pronunţat de două ori. E frumos în clasă acum; sunt inocentă. O forţă energetică străbună parcă m-aduce în stări liniştitoare, imbecil de bune, în ora de latină, deşi gust doar amalgam de cuvinte în română şi străin, pe tablă...
Planşele privite din prima bancă, pe pereţii din spate, par că oferă mai mult spaţiu împrejur, pentru că-s colorate. În timp ce Jojo citeşte cu o poftă nestăvilită, de parcă ar exista ,,zet motive'' datorate, ori din dorinţa evadării, bucuria noului, sau, un act mai sugestiv elevului plictisit din exces de zel împins propriei persoane. Profa, interesată, o văd bine de tot cum îşi miroase lalelele ori zambile(re)le -îmi plac derivările- roz primite, savurând în timp lectura. Tocmai se pronunţase cuvântul ,,trandafir''. Se bucură şi ea că e primăvară, odată cu trilul colegei. Mi le imaginez acum, fantezist, şi ironic bineînţeles, sărind împreună de mână într-o saltea de la M14. Jojo nu ar şti despre ce vorbesc, ea nu e din Slobozia. Dar cugetătoarea cu fard pe sub sprâncene s-ar prinde, probabil ar râde printre zicale dojenitoare latineşti., maxime adevărate; cred că s-a plimbat prin acel parc. Nu ştiu ce poate însemna imaginea asta pentru tine. Ador însă, când, minutarul îşi fixează repede alea de tango. Mhm, botinele. Sunt negre. Am informatică şi ştiu că voi sta la taclale cu Elena şi Larisoi.''