vineri, 8 iunie 2012

,,Dorinta'', de Mihai Eminescu

Demonstratie apartenenta la gen:

  In poezia ,,Dorinta'', de Mihai Eminescu, sunt prezente sentimentele de dragoste, tandrete, fericire si dorinta arzatoare, dupa cum chiar este denumit titlul operei, amintindu-ne-l printr-un substantiv comun la nivel morfologic. In cea mai mare parte, autorul reflecta pozitivul prin negativ, respectiv, incearca sa transmita fericirea, ajungand duios la emancipare prin tristete. Poetul isi exprima un alt fel de ritual al sentimentelor prin intermediul figurilor de stil, destainuindu-si simtirile dragastoase, pudice, de admiratie in fata iubitei lui.
  In structura ,,vino-n codrul la izvorul care tremura pe prund'', verbul la imperativ ,,vino'' are rolul de a destainui elementul central si tema predominanta: dorinta. Aceasta dorinta reflecta sosirea si prezenta ei la intalnire, impunandu-i in continuare aceasta, inversunat de romantic: ,,Si in bratele-mi intinse sa alergi, pe piept sa-mi cazi''. Citatul ,,sa-ti desprind din crestet valul, sa-l ridic de pe obraz'', arata faptul ca poetul isi exprima iubirea incurabila prin gesturi de inalta finete, siropoase si tandre, in sens figurat, formand o personificare si avand ca sinonim adjectivul ,,emotionate''. De asemenea, poetul introduce in mod direct termeni care alcatuiesc cadrul natural in care cei doi isi traiesc pasiunea, temele poeziei fiind astfel bine conturate: natura si iubirea. Linistea de dupa ceremonialul indragostitilor, este exprimata prin urmatoarele versuri: ,,adormind in armonia codrului batut de ganduri'', implicand totodata stransa legatura cu natura. Arsenalul de expresivitate se face nelipsit, prin anumite figuri stilistice cu rolul de a expune trasaturile cadrului natural si pe cele ale fetei: ,,crengi plecate'', ,,blanda batere'', ,,fruntea alba''. Eul liric este redat prin verbele si pronumele de persoana intai: ,,pe genunchii mei'', ,,vom fi singuri, singuri''. Planul imaginar este realizat cu ajutorul verbelor la conjunctiv, verbe care exprima dorinta de a-si vedea preaiubita. Astfel, prin intelectul romancier si caracteristicile aduse potrivite genului liric, poemul de Mihai Eminescu este o creatie lirica.


Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu