Un procentaj de singuratate...

,,Statea la ananghie, la tarmul legaturilor amicale, cunostintelor, la malul credintei cu desavarsire, pana intr-un punct al sfarsitului varfului de par -mai exact, inghetata si retrasa, printre cele mai sterpelite foi scrise, in ceasuri imbatate de amar. Marginile vechi, experimentate, poposinde prin toate gentile murdare de guma veche, negre, de calatorie, devenisera din taioase in grunjoase... Apoi moi, fusesera starpite in palme. Nici gand masate. Palmele pline de frustrare si resemnare, chiar remuscare, bine ascunse in taina. Metamorfozarea ei dezorganizata, -dar ce dezorganizare, e o preconceptie, nu exista asa ceva, deci totul e relativ-, a hartiei, o impresionau pe tanara blestemata indragostita. Era mandra de-o asa ofranda. Cam asa glasuia ea lucrurile, perspectiva o ajuta, uneori intrecea! Potrivit laudei de sine, egoului parca trist, o marca trecerea timpului, pretioasele subiecte scrise, combatute in pagini de agenda, inca in viata, citite, inmuiate si udate de lacrimi. Adica ele, operele pasionale au rezistat pastrate. Mortuar de umeda fiind incaperea, provocand reactii glaciar de glaciale, piesele de pe hartii imprastiate in asternuturi parca doreau s-o cuprinda si consoleze pe biata Adesia intr-un mod anevoios, acoperindu-i gleznele reci din cauza nepotrivitei circulatii periferice, sau doar visul urat, realitatea. Paginile de agenda erau asemuite cu niste feline confesoare, ca intr-un cofrag. Confuza, femeia din ea, a copilului netrecut, isi prefera picioarele reci. Nu voia caldura. Scria, si tot cersea dragoste. Se gandea ca o va prinde intre degete si caldura se va petrece mai din plin atunci, mai efectiv. Pana la verdict, putea deceda turture ca un iepure vanat; si nu vanat pentru a face dragoste cu el, ci pentru o friptura sau sanatoasa blana. Scheletele de oftat avea asonante si conotatii dure. Da, de os. Tremura cu pumnul in falca stanga, cu capul usor plecat in nemaistiind nici ea directia, si suvitele ravasite. Penita instrumentului se oglindea in lumina, se picta pe perete sub forma de umbra, si respira pace in intuneric. Lanterna puternica, si care totusi fila, ii afla, cuprindea ochii in distructie. In timp ce privea teatrul jucat cu atata placere de mana stinghera, totusi contopita si agera, sprintena, umbra spirituala si stiloul difuzand cerneala ca o sepie corpolenta, ea tot ea, schita un zambet suav. Peretele, ori oricine altcineva de se afla in acea camaruta, nu-i putea rezista, nu putea inclina. I-l admira. Atat ii ramasese, clipe de film ori basm, poveste ireala, si momentul artistic. Poate insemna orice, nu? Cifrele mari, fosforescente, incadrate pe un dispozitiv propagat electronic, ii acopereau ochii ce nu clipeau in anumite momente, deseori. Astepta parca ceea ce merita, dar nu. Fata urmarea in amanunt cum sufixele si prefixele se schimbau, si se aflau odata cu nebuna Adesia la o ora noua, la un soare nou, la o luna noua. Grada timpul, ca si cand ea te-ar face sa ai impresia de aceasta... necesitate. Adevarul era ca se afla tot singura si la acea ora...''