din ce in ce mai multi fiori il coboara...
cantandu-si singur, mintii asaltate
uitand de treptele de ghirlande si pajisti
cu povesti corale in glastre calde.
si te uiti la ele intrebator
la fel cum norii se agita pentru locuri mai bune
rugandu-se sa fie muze,
lipsite de carne si de ochi,
ce tulbura oameni parca nascuti
cu sferturile din ani.
de dorit lasau asteptari pentru scrieri de fecioare...
cand s-au desprins, ca notele de moarte din marmura,
de lumea unei palete incolore,
dar cresc acum pe case neumbrite de norii infricosati
imbinand treptele de ghirlande, si pajisti
cu dulceata lor, o saliva fermentata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu