joi, 22 martie 2012

M'neata.



O simulare
Si o hartie pierduta.
Multa mahnire
Si nicio privire...
Nicio incantare
Poate doar o femeie dubla
Una-n fata, cata mandrie!
Alta-n spate, cata agitar(i)e!
Una-n alta fata, supla
Invatatoare necantarite
O geaca-s suspine
(apostrof)colo-n calimare
Calimare gri, dar cata nepasare.



Poate-am omis virgule, lenea si oboseala asta, dar crede(ti)-ma, dupa un Romergan, trei ore de suspans, invatat, scris, plus jumatate de cadran de ceas si putin, tot de repetat, tot, tot, tot, tot, ti se taie si totusi, voiam sa vad ce mai ii p-aci. 1, 0si ceva de greseli.... bun asaa. Gresiti in continuare. :p
Ma duc sa dorm acu. Sper sa va dati seama de semnificatia versurilor alea chinuite.

Un comentariu:

  1. uite cum stă treaba:
    când eşti mic, tot ce-ţi doreşti e să te faci mare... când ajungi mare tot ce faci e să plângi după copilărie!
    asta se aplică şi situaţiei prezente: când eşti la generală te stresezi cu admiterea şi-ţi repeţi la nesfârşit că n-are cum să fie liceul mai nasol de atât! apoi ajungi la liceu şi începi să regreţi momentele alea când jucai leapşa sau lapte-gros în pauze...
    mai departe,spre sfârşitul liceului te consumi şi te stresezi cu bacu' şi cu admiterea şi visezi deja la studenţie. ajungi şi acolo şi pt prima oară înţelegi melodia aia stupidă cu 'ani de liceu'... of, ce repede trece timpu'...
    treci mai departe, proaspăt absolvent, angajat, bucuros că ai scăpat de griji şi de restanţe, relizezi că s-au dus momentele de leneveală, dimineţile cu somn prelungit, ieşirile nocturne şi destrăbălările din vamă... amuzant, nu?
    putea-i să juri că eşti copil, numai că imaginea din oglindă ţine neapărat să te contrazică!
    n-are rost să continui, pt că ai prins ideea...
    lasă grijile şi trăieşte clipa! toate etapele vieţii sunt atât de frumoase :)

    RăspundețiȘtergere