vineri, 30 martie 2012

Cică ceva nou.


Astăzi am învăţat ceva nou... Viaţa e profesorul, iar noi suntem elevii. Uneori elevii devin profesori între ei, schimburi de cunoştinţe... bileţele de noapte, cine la restaurantul hotelului şi cafeluţe stranii venite la pachet cu gafe şi complezenţe! Ma întâlnesc cu cineva care-mi spune să fiu mai prudentă în datul cu părerea pe internet, fiindcă în realitate aş fi ,,varză''. Da, recunosc, aş fi varză, deoarece par dislexică şi sunt complexată, timidă la maxim, frustrată, lucruri ce vor înceta a mai fi prezente începând cu întâi aprilie. Promit. Şi am să pot înfrunta orice răutate din enigmatica asta de clepsidră numită societate, care se scurge şi devine plină când te astepţi mai puţin; întâmpini vizitatori, musafiri nepoftiţi pe care nu tinzi să îi agreezi, dar începi uşor-uşor să descoperi mentalităţile, calităţile, chiar de ţi se pare patetic, penibil şi copilăresc; pe viitor îi vei mulţumi Divinităţii care pentru mine există şi nu în variante ştiinţifico-fantastice, bisericuţe şi mânăstiri în lung-lat, ci doar în cutiuţa ticăitoare dominată de encefal pe care superficial şi fără de teorie o numim suflet. Înveţi ce să spui, ce să nu spui dar asta în cazul realiştilor, care pot conştientiza şi pune în practică logica, ceea ce printre generaţiile mai tinere nu găseşti zilnic. Când tristeţea te cuprinde, apelezi la prieteni. ,,Prietenul la nevoie se cunoaşte.'' Prietenul la biştari se cunoaşte. La bere. La femei... La scrum, dar niciodată la nevoie. Am văzut exemple. Le-am luat ca exemple ,,din cuşca mea'', că dacă erau generalităţi şi adevărate exemple, ofeream ceva mai realist, mai puţin tâmpesc. Bun. Colegii clasei mele. Nu judec, dar sunt foarte răutăcioşi, ipocriţi şi stupizi. Nicio excepţie din treizeci de copchii, niciuna! Toţi o apă şi-un pământ, toţi pe acelaşi ,,regim democratic''. Sper să nu irite ghilimelele, sunt eu mai înghilimată. (sau metaforică) Regimul ăla democratic presupune schimbarea gândirii pe anotimpuri. Azi, e soare, te pupă în fund şi idei; mâine, e ploaie, te udă şi tună, electrocutează, desconsideră. Sunt nehotărâţi, dar nici asta nu cred că realizează. Recunosc, învârteala asta în jurul cozii e enervantă, oscilantă. Copilaşi cu multe feţe. Unu' îmi zicea să mă mir de-ntâlnesc om c-o faţă. Dar nu intru-n detalii, o dau în eul epic şi liric! Eu una, n-aş putea deveni profesor. Atât zic. Atât ZIC! Ideea-i că, niciunul nu este bun cu adevărat, de-ar exista şi înţeles exact, perfect, adevărat pentru ăst cuvânt, substantiv comun, simplu, număr singular. De era plural, acelaşi drac. Indiferent... Într-o gaşcă, prietenii se adună numai seara. Frustrant. N-am de gând să-mi fac prieteni. N-am de gând să mă dezamăgesc, să fiu dezamăgită, să cred ce nu cred, să am încredere în intruşi. Dar e frumos totuşi, să priveşti de la depărtare ...acele nebune, rebeliunile-reuniunile.

Un comentariu:

  1. asta cam asa este...lasa viata sa te invete ca invers nu prea merge.

    RăspundețiȘtergere