Pentru o doamna

Desenezi in alinare, in natura moarta

o pirueta, ca o plapanda karma,

si te dezlipesti de mine.

poposesti la un tarm plin de deveniti necunoscuti..

langa o mare de inele, argintie, aurie…

distantata, cu voaluri uscate

in a tine loc de frunze,

alaturi de fantezia de ieri,

si iar imi mirosi a ruj strain…

si iar inchini demiseci, invrajbita…

chinuindu-ma lin.

Acum, ma alung obsesiv catre locul tau..

vad marea de inele, cu valuri ruginite

de inlacrimare…

Iar farmecul genunchilor, o!...

doar murind ochii, am sa vad,

genunchii tai precum chipurile patate de fum..

Unghii, ale tale,

Ca pulbere de piatra vanata,

de la distanta, ca stele,

si cateva frunze insetate,

frunze ramase pentru un mincinos,

crunt sentiment de statornicie...

toamna pleaca, inghet…

iar tu, posedata si incetata de ‘cel ruj strain,

spune-mi c-a fost doar fructul ce a vrut sa-l saruti..

ca sa imi oferi mai multa pasiune

…si in alte vieti...

Te las planganda.