Îngândurare

Când vei dori, - cărunta mea posesie !

Şi iubit prin cuvinte şi laolaltă gesturi -

Să consimţi nişte lemne liniştite

Şi–o poetică boare îmblânzită

A vietăţilor, - cărora tot blând, vopseaua le-a decedat

Odată cu străluciri şi ape sincere,

Pierdute într-o zăminteală de curcubeu,

Rămase apreciate cam cât ,,ierbile de drum’’,

Şi-ncă de un bun drum-

Atârnând ca şi în bolţi strident de tăioase,

Negre degete de vrajă.

Poate ele, rupte din violare a frumuseţii,

Prin simplism, frunzele,

Ca stele conturate în pânză de corabie…

Doar să vrei ca astă boare, peste ele a cânta,

Să te adoarmă stropit de timp,

În recea simfonie ...de clasicism întarziat,

În pline faceri de cunună, iar

Virtutea elixirului crud de verde

Este că ne va chema

Într-această cunună

A tainicului nespus,

Sentiment consacrat în plină padure...

Suflare puternică a cumpănei sufletului

Nearătat unui păcat al cărnii neprofunde,

Şi-ascultat de noi, doi tineri îmbătrâniţi,

...dragul meu cărunt apus... !

Uimirea-i că am fost singuri în lemnoasele

Pline de linişte

Şi-un cufăr contemplant

Arătător de cale

Ne-a cuvenit dulcea amintire a cununei...