Niciodată mai notorie ca ,,tomnatica astăzi'',
Când te-am adulmecat a ştii tu câta oară
Şi am crezut că păşesc pe metafore scârboase.
Dar am paşit pe frumuseţi vechi,
Am zbierat de departe, pe ferestre tânguite,
Sorbind gazon de familie tristă
Scăpând din tainele sfârşiturilor de zi mâhnite.
Cum stelele au poveste pentru fiecare,
Un cer, ieri, m-a pus să-ţi cânt
Cum te-am ciupit prima oară în palmă
Şi ţi-am răspicat orice plan al sorţii tale.
Am uitat jurnalul lipit de apa plutindă
Peste duzine şi încăierări de închipuiri avute
Ca să pot şopti o mai bună adulmecare
Pielii tale, cerii tale de păr, bisericeşti, divine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu