Vremuri...

Cand spicurile graului se-mpleteau de-a ta frumusete,
Iar ale noptilor regine-mbietoare te-adorau pe indelete,
Si casa din jocul de carti te urmarea parca pe alee
Poate, toate, erau doar datorita edenitatii tale. Mele.
Nu te feri de filele de praf, ele vor apune-n ploaia noastra,
Ploaie muziciana de erotism afectuos, lipsita de napasta.
Iti cer a gandi taman privirea catre discul de arama,
Ce se-ndreapta catre noi, umezii ucenici,
Si cum cade lent tot, si tot, deasupra noastra...
Sperantele, mirificele, iara vor sapa licurici.

Bluza - un capriciu - ta-mi zambeste,
Din colturi tanjeste sa se destrame
Fara ochi, fara simturi,
Doar din nimic si parca din toate.
Ochii ei nuzi, sunt de-o nurlie,
Culori nemaivazute,
Roze ganduri rubensiene si nemaiasteptate sinapse.
Dar stai, nicio sinapsa, nu sper sa-ti pasa,
Tu nu existi - corpu-ti disparut,
Tocmai acum mi-e de nevazut.

Ai tai ochi cleiosi au disparut printre coloratele stele, pacat...
Nu - inca esti aici, te ascundeai de mine ca de iele,
Niste soimane ca sa ma protejezi pe mine
Dar asta-nseamna ca nu m-ai fi parasit,
Ori doar sper in nesimtit.
Intr-un nesimtit ceas, pe care,
Nu ne e de gasit pe asta campie, a lui Ilie.
Rogu-se de el, nu vreau sa se termine,
Ti-am prins farmecul in palma
Si tocmai acum sa-i soptesc nerevedere?