Te aud cum ţipi în mantia mea de pat
şi-mi şoptesc că simţi frumos
într-o zi ploioasă de sat.
pietrele pârguite de maci
zac cu tunet din rază de soare.
eşti serenă, azi ai solzi
desene iubitoare în trup
numai cărţi magice scăldând.
am devorat cuvintele,
şi te-am purtat să rânjeşti ierburilor
ţintuieşte-le, să danseze,
am ameninţat să scormoneşti trunchiurile,
văruieşte-le, să nu fugă fărădeurmă
pisează-mă din minciună
şi agaţă-mă de adevăr
căci inconştienţa este un eden omogen
Ma bucur ca existi...
RăspundețiȘtergere