Nu-mi vine să cred că eu spun asta, dar vreau să văd Soarele. Poate mă luminează şi pe mine din când în când. Ce spun?! Aş vrea pentru totdeauna, dar totuşi nu văd ceva interesant în jur azi. Engleză, franceză, română, mate, chimie, geografie... La două materii testuţ ieri am dat, cu româna nu am probleme, franceza... e un handicap, la chimie am nota nouă, mate să leşin de-mi pasă, geografie-trebuia să primesc azi notare dar femeiuşca mă poate asculta şi luni. Chiar aşa. E o situaţie complicată de lene-sindrom-dispeptic şi, oarecum, am mustrări de conştiinţă. Tot ce pot face, e să stau şi să stau plus să dau vina pe criza adolescentină.
Remedii, ceva?
Tot în enigma asta de acasă sunt... tot în astă canapea, tot stândă turceşte, tot cu părul ciufulit, tot cu ochii de boccie pe geamul ermetic, tot neauzită şi imatură, sătulă. Ar fi cazul să închid... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu