Am început să mă gândesc la această situaţie exact în timpul unei conversaţii cu un fel de sociopat şi chiar atunci când eram pe un chat cu nicknameul ,,O-nimeni", abordată şi nostalgică. Mă caracterizează, sincer, dar într-un fel mă superiorizează în comparaţie cu alte multe debuturi ale societăţii ce trăiesc de dragul seminţelor sărate, şi asta pentru că eu am ferma conştiinţă, argumentele şi logica, necesare, pentru a recunoaşte. Suntem paraleli pe acest pământ, inutili. Ne câştigăm existenţa de nimic, fiind inutili. Defrişăm natura, spargem bănci, facem sex non-stop, mâncăm ca sparţii, înjurăm ca roboţii, totul pentru a declara folosinţa celorlalte lucruri. Există mulţi bani (pe care tre' să-i furăm şi cheltuim cu orice PREŢ, da), multe prezervative (pe care tre' să le consumăm ori privim de cele mai multe ori, precum mulţi inconştienţi o fac), multă mâncare (pe care o înfulecăm de plăcere, şi nu pentru a trăi-oricum, degeaba), multe înjurături mişto (pe care le auzim zilnic aproape, chiar de la părinţii noştri scumpi poate, iar noi ca nişte proşti ori ,,educaţi" le reproducem), iar DE ACEEA trebuie să trăim ,,la maxim". Oameni au fost cei care ne alinau de minune sufletele odată cu improvizaţiile lor la instrumente, cu citate de neînţeles dar în care te puteai regăsi oricând doreai şi căutai, cu poveşti de dragoste care te marcau a doua zi şi te făceau să speri şi să visezi că poate ţi se va întâmpla la fel, cu filmele de excepţie, palpitante (chiar şi cele porno, dar nu chiar, că oricine se poate filma în timpul unei partide, cum dispui de aparat şi muşchi genitali puternici!), cu vocile ce credeai că există supremaţia perfectă (biata Whitney, a decedat... însă, măcar, mai există Aguilera). Şi ne-oameni sunt aceştia din prezent, care dramatizează chiar şi când fac un mic protest în faţa unor chelioşi labili, aceştia care sunt dezinteresaţi de ,,puii" lor drogaţi, needucaţi, integraţi în fel şi fel de bande ori turme. (generaţia din '90 şi '00)
Oricum, am realizat cu o imensă părere de bine faptul că mai bine mă păstrez o nimeni cineva, decât să mă dau drept o cineva, fiind o nimeni.
Prima categorie (şi cea mai normală din punctul meu de vedere, logică şi apreciată unde eu chiar mă încadrez-poate gândesc imatur, dar ştii şi tu cel care citeşti, undeva am dreptate!)- O NIMENI CINEVA-
Persoana care se consideră ceea ce prin absurd suntem de fapt şi care subscrie afirmaţiile de mai sus. Simplu şi la obiect. Practic, eşti o cineva cât timp te consideri ceea ce eşti, o nimeni. Păstrezi teoria pentru altădată. Oamenii logici şi isteţi îşi dau seama că pot câştiga multe cu gândurile astea, presupun că-s sănătoase. Simpli, independenţi şi conformişti. Nu-s necesare prea multe cuvinte.
A doua categorie -O CINEVA NIMENI-
Aceştia chiar nu ar merita cuvinte, deoarece sunt nişte oamenii feriţi de orice vagă picătură de modestie, ipocriţi într-un cuvânt mai potrivit. Nu fac nimic folositor, deşi se bat cu pumnul în piept oricând au ocazia, marcaţi de o personalitate ,,dură" dar totodată superficială, se pun în rang precum iluştrii, aterizând cu sau fără scăpare în penibil. Lipsiţi de înţelepciune şi simţul traiului zilelor amare în care ne aflăm şi cufundăm tot mai adânc, netrezind pe nimeni la realitate pentru că de fapt nici ei nu pot fi treziţi! Pic de sclipire n-au, dom'le? Deci, ca să mai critic puţin, sunt nesclipitori, prăfuiţi şi frustraţi. Vorbind serios... sunt aroganţi, fericiţi (din niciun motiv relevant, sau cel puţin par!), şi DESĂVÂRŞIŢI NIMENI.
Sincer, nu-mi stă în fire să fac aşa ceva în realitate. Măcar pe blogul meu să mă exprim liber. Ziceam că nu etichetez/judec, dar o nimeni fiind, posibil să mă fi lecuit niţel de modestie, de o aveam. (unii aşa mi-au zis)
Tu cum eşti? Ce ai vrea să fii?
sunt eu si as vrea sa fiu un eu realitazat peste ani :D
RăspundețiȘtergere