joi, 23 februarie 2012

Atenţie. NU!

Lucruri ce NU mă sau mă reprezintă.



NU îmi plac ventuzele vopsite. În ziua de azi, mai ales pe la şcolăriţele astea (ştiu foarte, dar foarte foarte bine!), vopsitul ajunge din ce în ce mai propriu.


Mie, personal, NU îmi displac buzele naturale, în toată splendoarea lor.



NU îmi plac femeile/fetele cu chelie şi pe deasupra cu mătură. Uneori cred că-i un mop, capul mopului fiind rotund (ştiu că vă place aşa, surse sigure), iar franjurile, adică acea cârpă parcă linsă de o vacă îmbolnăvită - părul lor. Tocit, lipsit de expresivitate.


Mie, personal, NU îmi displace părul ...natural. NU-mi imaginam că eu voi pomeni de cel artificial indirect. PĂR ARTIFICIAL?




NU îmi plac caracatiţele astea colorate căptuşite, menite cică pentru anotimpul geros. Unii le consideră folositoare, indispensabile chiar, când îi frig dom'le afar', eu le consider inutile. Dar poate NU sunt chiar aşa cum cred eu, însă ce atâta modă?

Mie, personal, NU îmi displac teneşii sau bocancii. Norocul meu e că NU sufăr precum alţi indivizi.



NU îmi plac covrigeii ăştia paietaţi ori tot coloraţi care se numesc accesorii pentru ,,a împrospăta" ţinuta la ,,asorteu" (vorba bunicii pân' la urmă). Mai ales cerceii ăia cât roţile de tramvai. Excentrism. Până la urmă, tot ce ar conta cred că este să NU circuli în fundul gol, că vremurile sunt evoluate tare.


Mie, personal, NU îmi displace simplitatea şi axarea pe lucruri mai interesante. Dar mereu NU o să-mi placă simplitatea în gândire.




NU îmi plac bombonicile colorate (în limbajul păpuşeleor) din aproape buricele degetelor cremuite. Unghiile colorate. Culorile (ojile) sigur NU pot dezvălui dezagreabilul dezvăţ al jegului de sub unghii.

Mie, personal, categoric NU îmi displac micuţele curate care NU ies prea mult în evidenţă.





NU îmi plac aşa-zisele flori, buruienile (care de fel îmi plac în ceaiul pentru migrenă), sorcovele. Oricum, aici, printre flori, gusturile NU se discută, pentru o femeie înseamnă mult floarea, cea dăruită. Sau însemna? E cert. Eu una, NU aş refuza niciodată vreun cadou, sunt educată, dar pur şi simplu, NU-mi plac florile. Acest motiv NU mă determină să dau cuiva cu floarea în cap sau să o calc în picioare pur şi simplu, să ignor. De-aş primi eu flori...

Mie, personal, NU îmi displac cărţile sau albumele foto în locul florilor, dacă musai vă e de cadou!


DAR ACEASTĂ MINUNATĂ FĂPTURĂ nu AR PUTEA SĂ-MI DISPLACĂ!
Da, excepţia este trandafirul alb.

Câteva dintre puţinele lucruri displăcute de mine am scris, mai am şi teme. Şi sper ca porţia de ,,NU" să vă fi fost suficientă. Să îţi fi fost. Pe mâine.

3 comentarii:

  1. suntem pe aceeasi lungime de unda...
    eu sunt a 10-a si sunt scarbita de buzucele cu botic roz lipicios si animal print

    RăspundețiȘtergere
  2. la naiba, m-ai ameţit cu dubla negaţie... :)

    RăspundețiȘtergere