joi, 11 iulie 2013

04 AM.

In poezie ma simt ca in arheologie. Sunt ca un arheolog ce si-a iesit din matca materiala, a trupului. Sunt doar spirit si vad semne, ma descopar scotocind in humusuri, urme din mine. Sunt pline de praf, sunt ,,ce au fost'', fluctuante si incerc sa le repigmentez sens, nu inainte de a sterge cu degetul hieroglifele murdare. Poezia vreau s-o las altora, ei sa devina spirit, si sa caute sensul pana in osul lor. Os, pentru ca poezia e pura maduva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu