Ecou de mare s-avanta indignat
-poate vrand sa schingiuie,
trimis de salina lui-
A scrie peste biroul de nisip,
A scrie nud, fatete trandavite
De multe personaje, de multa peisagistica,
De omuletii androgini,
Fatete datatoare de urme adanci, obscene, suave
Demne de enigma fara culoare.
Acum doar pe mine nu ma inlatura
De pe foaia de vers,
Caci ramas-am pictata chiar in soare
De o gramajoara de zile impare;
Iar marea mi-a devenit sora
Si-o privesc, acum, deja,
Cum ma va ajuta...
Ce drapel plin de cuvinte pe valuri mi-arata!
Oboseste din a-mi aduce caldura,
Dar rasuflu usurata,
Si legatura noastra o face sa se-asterne moale
Oare chiar ea nu merita iubire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu