luni, 8 iulie 2013

Cand piere o zi

Cand piere o zi, aflam despre o piele de crepuscul
Ca de animal
Ce indura cupluri nostalgice,
Si urla poetilor un parca vesnic statut de muza.

De apus ce esti, te imprastii cald-luminos si prefacut
Prin fereastra de individ...
Ca o durere de cap,
Ca o durere, de crengi, ce le provoaca sa se miste
Din cadru in cadru, clipa de clipa,
Incurcand sinapse si zgariind amintiri.

Cioplesti alburile tenuri de copile,
De pe-o strada mica
Miscandu-le tenta aramiului pana la epuizare
Ca sa le observe un fotograf cu sapc-ori palarie,
Speriindu-le cu eternizarea proaspetei tale lumini,
Zambindu-va peste ani,
Si poate iara cautandu-ti domnitele adancite-n mreje.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu