Să fie oare această perioadă a pubertăţii, a schimbărilor radicale sau mai puţin complicate la nivel psihic şi fizic, numită adolescenţă, o etapă complexă?
Din punctul de vedere al multora, se spune că această etapă este una dintre cele mai frumoase! Tind să le dau dreptate în anumite cazuri, dar în altele nu menţin afirmaţia. Fiecare adolescent are dreptul să aleagă un drum, poate aborda propriul său stil de a trăi momentele şi clipele ce vor urma, iar de aceea nu trebuie generalizat întocmai. Marea majoritate a adolescenţilor transformă lucrul acesta ce li se întâmplă, într-o adevărată dramă, dar nu este totuşi aşa precum văd ei situaţiile, în alb-negru. Când spun asta, nu includ persoanele cu probleme de familie sau nevindecabile, boli grave, etc.; aceia sunt demni de compătimit.
În adolescenţă trăieşti cu adevărat anii! Atunci prinzi cele mai multe momente din viaţă în care realizezi cu adevărat că există lucruri foarte importante care necesită studiat, timp şi de ce nu, pasiune. Atunci îţi descoperi talentele, ţi le conturezi dacă doreşti să mergi mai departe, îţi formezi o oglindă, o personalitate care multora din păcate le pică greu dacă nu ştiu să o ,,folosească", te auto-educi prin depistarea defectelor şi calităţilor oamenilor, chiar şi prin cunoaşterea de experienţe, schimb dacă s-au ivit.
Adolescentul este de obicei tulburat, confuz, mai sensibil decât de obicei, irascibil şi visător, uşor euforic uneori. Stările acestea pot avea un mare impact asupra lui, stârnind de îndată mici, mari conflicte, ori imprevizibile divergenţe. Când acestea nu sunt rezolvate pe deplin, cel în cauză începe să se macine, să se adâncească în probleme, dispărând foarte uşor încrederea în sine, apărând frustrările, complexele, emotivitatea excesivă, problemele în comunicarea directă, introvertirea, etc. Persoanele aflate în astfel de neînţelegeri, pot degenera din nefericire dacă nu au parte de sprijin moral, sfaturi înţelepte, diverse prietenii, astfel încât să se armonizeze pentru a socializa mai departe în comunitate. În prezent, fiecare îşi construieşte viitorul! Tot cu apariţia toanelor adolescentine se îndepărtează mai mult copilăria, trec anii tot mai alert, cu fiecare devenind mai maturi, mai responsabili şi conştienţi. Unii dintre adolescenţi pot realiza faptul că s-au dus clipele absolut de frumoase de odinioară, aproape perfecte, zâmbetele fără scop, cariile supărătoare din pricina munţilor de dulciuri, lacrimile împraştiate pe obrajii fini, aduse de durerile căzăturilor din parc pe asfaltul rece şi neprietenos, unde copiii zburdalnici alergau în tălpile goale ori în papuceii viu-coloraţi, lipsiţi de gânduri aiurite, de grija zilelor ce vor urma, protejaţi şi inocenţi alături de prietenii lor jucăuşi, animăluţe cât şi mulţi alţi copii năzdrăvani, înconjuraţi de marile lor familii iubitoare. Pot realiza cu părere de rău toate acestea, dar optimişti în privinţa a ce îi vor aştepta. Probabil asemeni vor face şi pe la majorat, de aceea fiecare clipă trebuie gândită, trăită şi simţită pentru a nu regreta, căci timpul nu se mai întoarce.
de Z. Diana,
clasa a VIII-a B.
Eeeei bine, pentru eseul ăsta mediocru (dar extraordinar pentru unii cu accent pe ,,pentru unii"), nu am primit nicio apreciere cum alţii din colectivul meu au primit... Măcar de-ar fi avut materiale originale şi nu preluate de pe net, mai ziceam, că or fi mai şmechere decât al meu. Da' aşa, când nu gândeşti deloc şi rezolvi totul cu un clic, primeşti recompense. Iar când eşti ,,prost" şi gândeşti, dai tot ce e mai bun din tine, încerci să te remarci şi să fii bun, eşti descurajat. Cauza? Nepăsare, indiferenţă! Sunt mulţumită că măcar a fost acceptat de redacţie materialul şi nu au stat ăia să-mi corecteze posibilele greşeli gramaticale cum au făcut cu alţii şi pe lângă asta, am scris pentru mine-n primul rând, şi pentru orbii mei ,,camarazi". Sper că nu în zadar.
Întrebare: Ai încercat vreodată să te schimbi în bine sau să atingi absurda perfecţiune?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu